„Ghiţă” e gelos, astăzi m-a persecutat cu întrebări, apoi a început să mă „agreseze” cu-ntrebări frumos împachetate:
„Aşa mă iubeşti tu pe mine ?”
„Nu mă iubeşti, lasă că ştiu eu.”
„Dacă mă iubeai nu făceai asta.”
… aşa că i-am dat „papucii” lui „Ghiţă”.
Rezultatul ?
Al meu „Ghiţă” suferă tare, pentru că el îşi doreşte să fiu din nou „doar al lui”.
Dacă e ceva ce detest, e gelozia în exces, definiţia geloziei? Variante peste variante.
Varianta din „popor”:
Gelozia – Iubire adevărată!
Concluzii? – O face în numele iubirii, e gelos pentru că mă iubeşte.
Da, e posibil s-o facă pentru că te iubeşte, cum e posibil şi să n-aibă încredere-n el şi să proiecteze pe tine tot ce nu vrea să vadă la el, să-şi manifeste rolul pe care îl văzuse la unul dintre părinţi sau să aibă o viziune distorsionată despre o relaţie.
O mai face pentru că te iubeşte ?
Mai gândeşte-te puţin.
O „regulă sfântă” pe care o respect, e libertatea individuală, spaţiul care trebuie să existe într-o relaţie, oricât de mare e dragostea şi cât de fermecător e al meu „Ghiţă”.
Da, ne iubim, însă, să nu uităm că avem şi propria viaţă, obişnuinţe, pasiuni, prieteni, proiecte de viitor care dacă am putea să le facem împreună, ar fi perfect, doar că, de obicei unul se sacrifică fără să-i ceară cealaltă persoană, îşi sacrifică timpul, pasiunea, dorinţele în „numele iubirii” ca apoi tot el să spună:
„Ţi-am dat tot ce aveam, mi-am ratat visul, m-am sacrificat pentru tine, am pierdut totul.”
Cine te-a pus să faci asta ?
Te-ai sacrificat degeaba, pardon, te-ai risipit.
Felicitări!
Autonomia, autenticitatea?
Mă atrag persoanele care şi-au descoperit vocaţia, mă atrag oamenii care investesc în ei, oamenii care sunt capabili să stârnească înteresul şi să-l menţină, oameni care se respectă, îşi cunosc potenţialul şi fac ceva pentru el, viaţa lor.
Eu nu sunt doar „al tău” cum nici tu nu eşti doar „al meu” aici nu e vorba despre posesiune, iubirea nu se măsoară în condiţionare, din acest motiv „militez” pentru independenţă, pentru că, doar atunci o să poţi ca să laşi autenticul din tine să iasă la suprafaţă, în momentul în care eşti dependent, sub diferite forme, te privezi de dreptul asta.
Aşa că, viitorul meu „Ghiţă” să reţină aceste aspecte vitale pentru o posibilă relaţie, dacă nu vrea să „sufere” ca şi celălalt „Ghiţă”.
Al tău „Ghiţă” cum funcţionează ?
Foarte fain mod de gandire, Alex,e super adevarat ce spui dar daca o persoana nu e invatata de mica, o sa preia modele din jur :/
E adevarat, comentariul meu e tardiv, articolul l-ai scris ceva luni in urma…. Si totusi nu ma pot abtine… Din textul tau transpare atat individualism… ba chiar un soi de egocentrism. E bine si nu e bine asta…. Pe undeva ai dreptate, libertatea proprie, liberul arbitru, sunt valori esentiale pentru un om. Ceea ce pare sa iti scape este ca iubirea este un sentiment nu un principiu. Nu poti teoretiza iubirea fara sa pari ridicol… Si da, sentimentele nu se sprijina sau se justifica intotdeauna prin valori ale gandirii rationale. Nu il iubesti pe “Ghita” pentru ca e perfect, pentru ca te lasa sa ai spatiul tau..s.a.m.d. Cand il iubesti cu adevarat pe Ghita, nici nu sti unde sa pui degetul pe problema, nici macar nu sti exact de ce . El vine ca o completare a ta. Vezi lucruri care nu iti plac la el dar asta nu te face sa il iubesti mai putin. Ideea este ca atunci cand iubesti pe cineva cu adevarat, persoana ta trece pe locul doi. Concluzia…. nu il iubesti pe Ghita…. rezultat: Nu il poti judeca pe Ghita…. (de altfel si alegera pseudonimului Ghita ma duce cu gandul la o oarecare persiflare…)
what a bitch 🙂
Mie imi place sa spun ca relatiea dintre doua persoane care convietuiesc impreuna ca parteneri, fie ea familie sau nu, fie ei heterosexuali sau homosexuali, trebuie gandita ca un corp format din cele doua corpuri ale partenerilor, unde se suprapune doar o parte – cel mult jumatate din ele.
Astfel ca partea care se suprapune sa reprezinte tot ce este in comun, spiritual, sufleteste, relatii personale etc. cei doi parteneri. Partea care ramane libera trebuie sa fie partea fiecaruia, in care sa nu se amestece partenereul. Desigur ca in partea comuna trebuie sa intre si problemele intime, care nu au ce cauta in partea libera, doar daca acest lucru se stabileste sa fie asa. Indiferent cat de stransa este legatura dintre cei doi parteneri, trebuie sa existe un spatiu intima al fiecaruia pe care partenerul trebuie sa-l respecte cu sfintenie.
Sa stiti ca si in viata eterosexuala este o tendinta apriga – in special din partea femeilor, dar si a unor barbati – de nu se respecta acest lucru, unde intuziunea partenerului in sfera intima a ta este o lupta perpetua de a-l pune sub papuc pe partener, cum se zice in popor, ceea ce creaza frustari, incomensurabile uneori, care duc la inevitabila despartire. Multitudinea metodelor prin care se face acest lucru este nedefinita.