Salutare tuturor,
Știu, poate, că pe unii dintre voi v-am plictisit deja cu ”povestioarele” mele, dar mie chiar îmi par foarte incitante, deci și prin urmare n-o să mă opresc să scriu nici de-al dracu’ . Hehehe, glumeam! Din momentul în care am aflat cine sunt, ce sunt și ce fac am simțit potențialul distructiv al dorinței de a spune cuiva acest lucru. Să-i spun preotului? Nu ar fi meritat… Să-i spun mamei? Dacă mă reneagă?… Să-i spun celui mai bun prieten, care pe vremea aceea nu mai îmi era așa de bun? Da, categoric da! Îl cunoșteam de 14 ani de zile și eram convins că orice s-ar întâmpla între noi el nu va spune nimănui secretele noastre cu toate că în mintea mea zbura nestingherit gândul că ”trăiești o viață-ntreagă alături de-o persoană și tot nu ajungi să cunoști măcar un minim din acea persoană”. Eram convins că nu va spune nimic nimănui pentru că niciodată nu făcuse asta, dar la fel de bine știam și faptul că există un început pentru toate.
Și într-o seară, pe când stăteam cu el prin fața porții i-am zis pur și simplu:
-Alex, vreau să-ți spun ceva.
-Da, spune… ce e?
Tensiunea în interiorul meu creștea… Nu știam dacă într-adevăr era sau nu momentul oportun să fac o astfel de afirmație, referitoare la identitatea mea lăuntrică, și mai cu seamă dacă mi-am ales sau nu persoana potrivită. Înainte să spun ceea ce aveam de spus am avut nevoie de o convingere, de o confirmare din partea lui precum că orice s-ar ascunde în spatele vorbelor mele, prietenia noastră nu va suferi modificări.
-E puțin cam ciudat, dar promiți că orice-ar fi, nu se va schima nimic între noi?
-Da mă, spune! S-a întâmplat ceva?
Expresia feței lui, cât și glasul hotărât denotau un aer puțin îngrijorat, iar asta nu m-a făcut decât să cred că într-adevăr îmi era prieten și că ar fi sărit să mă ajute dacă aș fi fost într-un impas. I-am spus încet și scurt:
-Da… Sunt gay.
A început să râdă și nu-i venea să creadă… Pur și simplu, avea impresia că am chef de caterincă.
-Poftim? Știi, mai e până pe 1 Aprilie.
-Vorbesc serios… i-am spus eu parcă începând să cred că nu-mi alesesem nici momentul, dar nici persoana cea mai bună pentru a face asta.
-Du-te mă de aici! continuă el, nevenindu-i încă să creadă.
-Pe bune! Vorbesc cât se poate de serios.
Cu chiu, cu vai m-a crezut și mi-a ascultat fiecare cuvânt. M-a întrebat absolut tot ce era de întrebat de la ”De când și de ce faci asta?” până la ”și ce ai simțit când ai supt-o prima dată?”. La ultima întrebare mi-a fost greu să-i răspund, nu ar fi înțeles decât poate dacă ar fi fost în temă. Mai târziu i-am spus și prietenei lui, prietenă care s-a bucurat să afle că eu mă simt bine așa cum sunt. Mi-a spus că atâta timp cât nu-i violez pe ei, totul va fi super ca lumea și mă vor sprijini cât pot. Era genul de fată căreia îi plăceau lucrurile noi și diferite, iar eu, raportându-mă la Universul lor normal, evident că am devenit un element colorat în viața lor. Din ziua aceea mi-au rămas singurii prieteni care nu au lasat ca ceea ce-mi place să fac în viața privată să afecteze prietenia cu ei ori imaginea aceluiași Gabi care am fost din totdeauna.
Ma bucur ca a mai venit un scriitor pe acest site. Gabriel povestile tale sunt scrise atat de bine incat am resimtit emotia coming out-ului si a primei intalniri cu o persoana pe care am cunoscut-o pe internet! Aceste istorisiri imi aduc un zambet cand le citesc (stiind ca cineva a mai trecut prin asa ceva). As dori sa scriu si eu intamplari pe acest site dar nu am intamplari si nimic nou de spus fata de ceea ce exista deja pe site(deja Robert a fost foarte suparat ca au inceput sa apara diverse articole pe blog.. atat de suparat incat a facut un articol despre cum sa scrii un articol.. ARTICOLCEPTION?:)) ). Poate dupa ce am sa trec de stadiul de “mironosita”(si aici Robert a avut dreptate in articolul lui) voi avea ce sa povestesc. Dar pana atunci sper ca tu sa postezi din ce in ce mai multe articole! Peace >:D<
Fronda pustilor de pe DarkQ. Ce-mi place asta.
Gabryell,apreciez sinceritatea ta…esti un om deosebit,sunt convins ca viata iti va oferi multe impliniri si bucurii…le meriti din plin