Nu am încercat niciodată să caut explicaţii de ce mă atrag bărbaţii, însă săptămâna trecută m-am trezit într-o dimineaţa şi mi-am dat seama cât de naturală a fost orientarea mea încă de când eram mic.
Ce m-a făcut să am “revelaţia” asta?. O experienţă pe care am avut-o când mă duceam în vacanţa de vară la ţară. De când mi-am dat demisia în martie a.c. am avut foarte mult timp de gândire şi fără să vreau am avut tot felul de flash-uri de memorie cu momente mai mult sau mai puţin plăcute pe care le-am avut până la vârsta asta. Inconştientul se pare că işi face loc atunci când mintea este mai odihnită şi ţine să îmi amintească că am avut un trecut. Se pare că anul acesta este unul al “revelaţiilor” pentru că încep să percep altfel tot ce mă înconjoară şi tot ce mi s-a întâmplat până acum.
Când eram mic(nu ştiu exact câţi ani aveam, însă suficient cât să am conştiinţă de sine) aşteptam nerăbdător vacanţa de vară, era singura perioadă a anului în care mă simţeam mai liber ca niciodată. Stăteam toată ziua afară, respiram aer curat, beam apă de izvor, uitam de ceas, de televizor(care oricum nu exista), seara ieşeam la poartă cu toată lumea, sâmbăta ne duceam la discotecă, mă mai duceam cu copiii cu vitele la păscut…. pierdeam noţiunea timpului şi era foarte bine, iar întoarcerea în Bucureşti era întotdeauna cruntă.
Ce mă deranjează este că nu îmi aduc aminte tot, este ca şi cum am un hard stricat şi nicio aplicaţie de recuperare a datelor nu reuşeste să pună cap-la-cap toată acţiunea, astfel încât filmul să meargă fără întreruperi, aşa este doar un scurt-metraj.
De zburdalnic ce eram şi cum nu prea aveam chef să dorm la prânz, bunică’mea mă lăsa să îmi petrec o mare parte din timp cu băiatul unor vecini(pe care o să-l numesc Gigel). Era un tip de treabă cam pe la 15-16 ani şi tare simpatic. Îmi plăcea să stau cu el, mă lua peste tot, era amuzant şi mă ataşasem foarte tare de el.
Atât de ataşaţi eram, încât la un moment dat am început să facem şi lucruri “de oameni mari”, pe care le-a început el, pentru că la vârsta aia numai de futai nu ştiam eu(şi la cât de speriat de bombe am fost, numai foarte târziu le-am aflat). Aşa că de fiecare dată când mă duceam pe la el, trebuia să se întâmple câte o “mică” partidă de amor, aproape că aveam o relaţie, iar locuri în care să ne “desfăşurăm” se găseau de fiecare dată, însă niciodată în casă. Totul se întâmplase atât de natural încât nu mi se părea că aş face ceva interzis, rău sau imoral.
La ceva timp după asta, mare vuiet prin sat, într-o zi: “Gigel a violat-o pe Z”. Z era o fată de etnie rromă care îmi era prietenă, şoc şi groază ce era prin sat dacă vă puteţi imagina. Pe el nu îl mai găseau, fugise.
Din ce auzisem atunci, se făcea că el era cu vitele la păscut şi hop a violat-o pe Z. Z nu ştiu cum de s-a nimerit pe acolo sau cum naiba s-a întâmplat totul, nici în ziua de astăzi nu cunosc toate detaliile presupusului viol.
Când am aflat vestea, eu nu am spus nimic, ştiam că a făcut ceva “rău”, însă nu am considerat că ceea ce mi-a făcut mie a făcut parte din categoria asta, nu mă simţisem abuzat sau folosit. Întotdeauna am avut încredere în el, am fost foarte ataşat de el şi nu îmi venea să cred toate vorbele urâte care umblau prin sat referitoare la “ce i-a făcut bietei fete, animalul” iar totul era învăluit într-o mare incertitudine/îndoială, având în vedere etnia copilei. Bineînţeles, de atunci nu m-am mai dus sau nu m-au mai lăsat pe la el, iar apele erau destul de tulburi prin sat. Până la urmă din câte ştiu, nu a făcut puşcărie pentru asta.
Poate că având în vedere experienţa cu mine, a zis că şi cu asta o să meargă totul şnur. Sunt sigur că toată povestea asta l-a afectat suficient de mult iar de atunci nu ştiu de ce, însă nu am mai vorbit decât din priviri, în puţinele dăţi când am avut acest “privilegiu”. Poate că îi era teamă că şi eu voi spune ceva, poate că nu era prea mulţumit de ce a făcut şi vedea asta în mine, habar nu am. În relaţiile sociale abia am început să mă dezmorţesc.
Aveam o idee mai bună despre oamenii de la ţară, că’s mai cu principii, că’s mai aşa şi pe dincolo, însă când este vorba de sexualitate, auzi cele mai năstruşnice poveşti posibile. Toată lumea se fute cu toată lumea, care pe unde apucă (pe terenul de fotbal al şcolii, în pădure, în hambar, iar combinţiile pot continua) însă într-o comunitate restrânsă ca la ţară, indiferent de ce se întâmplă, viaţa merge mai departe, chiar dacă trebuie să treci prin faţa porţii respectivului în fiecare zi.
Între timp tipul s-a căsătorit, cu peripeţii pentru că tipa era cam “zburdalnică” din spusele buncii şi au şi un băieţel, din câte ştiu cu o deformaţie sau o astfel de problemă din păcate, care cică s-ar fi cauzat datorită faptului că ea avea 16 ani(asta dacă nu confirmă faptul că el chiar este cam pedofil) când a rămas însărcinată(acum, Dumnezeu ştie). Ea este o super- dummy şi niciodată nu am înghiţit-o pentru că este tipul de ţărancă cu nasul pe sus din câte îmi aduc eu aminte, dar pobabil la cât de rău urlau hormonii în el, nu a mai contat asta.
Mi-am mai adus aminte pentru prima oara de întâmplarea asta când eram pe la începutul liceului şi i-am spus soră-mii, afectată pe moment ce’i drept a spus:”Deci a fost adevărată povestea cu violul” iar apoi m-a întrebat”De atunci, te-au atras fetele?”, la care i-am spus ca da(de ruşine probabil) însă fără să dea prea mare importanţă după aceea. După ce i-am spus, ştiu că m-am mai dus o singură dată la ţară, iar când m-am întors m-a întrebat de unu’ de altu’ iar apoi:
Ea: Gigel ce mai face? (ea se înţelegea bine cu el şi chiar vorbeau destul de mult când ne duceam pe acolo)
Eu: Nu ştiu, era pe acolo. L-am văzut o singură dată.
Ea: Şi nu ai vorbit cu el?
Eu: Nu.
Iar apoi totul a rămas în aer. Astăzi tind să regret că i-am spus.
Aşadar, ăsta am fost eu de la bun început, sunt uimit de cum am reacţionat atunci, pentru că puteam uşor să reacţionez complet diferit – să le spun părinţilor sau bunicii – şi să creez un mare scandal.
Chiar îmi doresc să îl mai văd(ceea ce nu cred că se va mai întâmpla). Să vorbesc cu el, să îl cunosc mai bine, să îl privesc în ochii cu maturitate şi să văd cam ce este de capul lui.
Între timp mă întreb cum ar fi o astfel de întâlnire, cum ar decurge oare totul?.
E cam tarziu sa-ti pui aceasta intrebare, deoarece presimt ca el te va evita daca vei incerca sa te apropii de el. Dar e bine ca esti tu insuti si ca intamplarile din copilarie nu te-au afectat prea mult, asta arata ca ai o personalitate puternica. Zici ca erai speriat de bombe, dar sunt convins ca de fapt voiai sa stii mai multe despre cei din jurul tau, asa cum vrei si acum.
Oricum, frumoasa postare. 🙂