https://www.youtube.com/watch?v=be9HRcphdfg
Mai ca tot omul, in primele mele relatii, cand eram kinder, am avut parte de tot felul de dramolete si scenete, unele chiar creepy, altele extrem de haioase (haioase dupa cativa ani, cand ne-am intalnit amandoi la o cafea si am ras impreuna de trecut :P). Oamenii, in general, functioneaza si prin conflictele cu cei din jur. Avem nevoie de conflicte, sub o forma sau alta, ca sa apreciem linistea? Regula dualitatii lucrurilor ne spune ca da. Acum, ca ne place sau nu, asta tine de fiecare.
M-am gandit la postul asta dupa ce am picat de curand, om in toata firea, intr-o sceneta demna de Caragiale, cand cineva cu care ma mai vedeam la o poveste, avea bf si gf si combinatii de tot felul in background, chestii care nu ma priveau pe mine deloc. Iar cei din viata lui cica ma vad ca pe o amenintare sau ceva si “vor sa vorbim”. M-a amuzat teribil chestia, ca nu vad ce as avea de vorbit cu niste oameni pe care nu ii cunosc si cu care nu am nici in clin nici in maneca. Revenind…
Daca stau sa ma gandesc, am incercat sa fiu mereu un pacifist. Lucru inspirat de ai mei, poate, de acasa. Ca lucrurile se rezolva prin calm si cu vorba. Sa fii pacifist intr-o relatie cu cineva care vede lucrurile pe dos… well, that’s another story! Cred ca nimic nu scoate din sarite mai tare pe un om care vrea sa te atraga intr-o discutie aprinsa decat sa se loveasca de un zid de calm…
Imi vin in minte doar cateva din felul de intamplari legate de dramoletele din trecut, am vaga banuiala ca multe sunt suficient de comune in viata unora dintre noi 🙂
– dupa o despartire aparent decenta, sa ma intalnesc cu “el” baut, in oras, cazand in genunchi si prinzandu-ma de picioare, tipand “de ce ne-am despartiiiiiiit!?”. Numar estimativ public siderat: 150 (se intampla intre doua terase, vara)
– am avut vreo 2 ecsi care se sinucideau periodic, prin sms sau plangand la telefon. E ok, sunt bine-mersi amandoi chiar si azi
– am avut un ex care scotocea noaptea prin laptop sau prin tel meu si ma trezea din somn, nervos ca n-a gasit nimic…
– am avut un ex care cand venea acasa de la job, avea zilnic chef de discutii (daca vrei sa te iei de bf cand ajungi acasa, ia-o pe intrebari retorice, n-ai cum sa dai gres: EL: “mmmm ai vazut vasele alea din chiuveta?” EU (varianta 1): [logic, ca doar nu sunt orb] “mmmm…daaa?” EL: “aha, si n-ai putut sa le speli!?” EU: “…”, apoi EU (varianta 2): “mmmmnu, nu le-am vazut!” EL: “cuuuum? ca doar acolo sunt, cum sa nu le vezi!?” 🙂 Mna, married people stuff, ce sa zici…
– am avut o situatie cand after a break-up, s-a internat in spital, ca sa-mi arate cat rau i-am facut .N-avea nici pe naiba.
– am avut o situatie cand s-a crizat ca ieseam cu un amic gay la o cafea si mi-a facut praf telefonul de perete. Pentru ca tineam la telefonul ala, I snapped si i-am spart de gresie cel mai bun parfum (prostia asta mi-o asum 100% si de aici mi-am amintit si de clipul de la inceputul postului…)
– am avut o situatie cand am tinut-o intr-o cearta de pe 31.12 ora 16:00 si pana pe 01.01 ora 07:00. E drept, la miezul noptii am ciocnit rapid un pahar si apoi am continuat discutiile.
– m-am trezit de vreo cateva ori cu ecsi bauti la usa la ore mici in noapte sau am primit telefoane sa ii culeg cu masina de cine stie de pe unde
*nu au fost zeci de ecsi, la aceeasi persoana se pot aplica mai multe din cele de mai sus
**ori am dat eu peste…niste oameni, ori tuturor ne lipseste o doaga, ori nebuniile astea le facem la inceput de drum, habar n-am…
Na, astea sunt chestii de acum ani si ani, stau si ma uit ca pisica in calendar cum dracu am putut sa trec prin chestii din astea. Mi-am promis ca never again nu voi mai ajunge cu cineva in puncte din astea tensionate, pentru ca stiu cum sa le aplanez corect. Pentru ca sunt pierderi de timp si energie, celulare si parfumuri. Cu siguranta stiu sa imi aleg mai bine oamenii cu care stau de vorba, insa de multe ori si in cei mai “normali” oameni zace un vulcan.
Stiu cupluri si cupluri. Oameni pasnici (si oarecum placizi) si oameni care se ciondanesc de fiecare data cand ne intalnim (de la toate nimicurile, si-au spart prin casa tot ca a doua zi sa cumpere iar lucruri). Fie cupluri str8, fie gay. Ma gandesc ca e imposibil sa gasim o reteta universala, insa certurile dintr-o relatie sunt ca patinajul pe gheata subtire: riscante. Daca doar thrill-ul de a face debate aprins cu partenerul tine o relatie in picioare, it sucks, parerea mea.
Mi-ar placea sa dezbatem care e procentajul… corect de conflict intr-o relatie? Cum adica procentaj corect? Pai, e simplu. Unii oameni se gandesc explicit la asta sau o resimt instinctiv, si anume ca daca partenerul nu ia foc cateodata de la o tampenie, inseamna ca nu ii pasa. Ca daca e mereu calm si calculat in decizii inseamna ca nu e suficient de implicat. In ultima mea relatie, am vrut sa fiu perfect calm si matur, si desi am avut cate o discutie in contradictoriu, nu ne-am certat nici macar o data in 4 ani de zile. Poate celalalt din relatiile nostre are nevoie de scantei ca sa mai miste putin lucrurile intrate intr-o monotonie pozitiva. Poate nu. Pana in ce punct sunt benefice certurile (daca sunt benefice), astfel incat sa nu afecteze insasi structura relatiei dintre cei doi?
“funny moments” 😀 ce sa zic! am avut niste discutii pe cinste! cheastia e ca in cazul meu discutiile au fost in trio 😀 2g + 1 str8 >:). Desigur ca str8ul nu stia de noi :)) era funny ca nimerise la mijloc :)) si am cunoscut si victimizarea: primeam telefoane indirecte cu imbolnavire brusca (avea de drept niste probleme care insa se acutizasera brusc la despartire) … oricum a fost … a fost… :))
Dupa parerea mea, lucrurile astea fac parte din procesul de maturizare ca om, din procesul de a deveni barbat. Te descoperi pe tine in situatii care sunt iesite din zona de confort.
Poate, pe undeva e si o chestie ce tine de sangele latin, toata dramatizarea asta excesiva uneori, dar cand se mai lasa cate o cearta iti poti da seama de multe lucruri despre tine insuti si despre partener…
Amuzanta prima parte. Despre final, as avea multe de spus, insa nu cred ca e cazul.
Ideea pe care vreau sa o expun eu este alta, cred ca o comunicare zdravana poate sa tina o relatie in picioare (asta daca cele 2 persoane isi asuma ca sunt intr-o relatie si au parte si de ceilalti factori), asadar e normal sa discuti, e la fel de normal ca uneori sa mai existe tensiuni, pareri diferite… o eventuala cearta, dar care sa isi pastreze proportiile normale (mie unul faza cu spartul si facutul chestiilor penibile in public mi se pare exagerata).
Cred ca este practic imposibil ca 2 oameni sa convietuiasca si sa nu aiba macar de cateva ori discuti contradictorii. Aceste mici divergente (daca raman la stadiu de mici), ajuta la cunoasterea de sine, la descoperirerea celuilalt, pana la urma la evolutia noastra ca om … acum sper sa nu se interpreteze ca te poti cunoaste si poti evolua doar daca te certi, este doar o ipostaza in care fiecare dintre noi este pus de-a lungul vietii si din care poate invata multe, daca vrea si poate.
E amuzant scris, o poti da chiar spre ras, asta daca nu esti chiar acum intr-una dintre fazele alea scrise de tine mai sus.
Ca atunci cand se intampla, faci crize de epilepsie cu parkinson la un loc, iar dupa ceva timp, ori te intrebi cat de tampit ai putut fi ca sa pierzi timpul cu astea, ori incepi sa razi cu lacrimi tot de cat de tampit ai putut fi, doar ca e asa de amuzant incat nu poti deveni furios ca in prima varianta.
Astea certuri fac parte din viata, chiar si din viat celui calm la maxim, ca daca nu provoaca el cearta are grija sa provoace altl cearta, pe principiul, ce ma enerveaza calmul lui asta, ia sa-i dau eu o portie de cearta, ca daca nu se enerveaza el, macar ma racoresc eu.
Si cum in ziua de azi te poti lua la cearta cu straini din orice, numai si daca te uiti la unu un pic mai insistent, ce sa mai zic de cei in relatie care daca mai au si-un job stresant, vin acasa disrect cu pioneza infipta adanc.
Eu am ajuns la concluzia ca indiferent cat de corect sau calm ai fi, e imposibil sa nu ai parte de faze cretine de cearta de care nu aveai nevoie.
Acum mai depinde si de felul celor implicati, ca dragostea cu nabadai e la mare cautare acum, mai ales la gay, care de multe ori devine confuz, nestiind cu cine e cuplat acum. Cu actualul tip, dar ma gandesc la frumoselul ala cu blugii rupti pe buca, dar na, ca de suparare ca n-am avut sansa la frumsel ma trezesc cu fostul in pat si arunc vina pe bautura ticaloasa, ca m-a prins actualul iubit dormind cu fostul in brate. Bine ca ca n-a aflat ca m-am dat la frumusel.
Cam asta-i viata gay pentru destui dintre noi.
Asa ca Decadent si cu cearta si fara cearta tot la sex se vrea ajunge, chiar daca multi dintre noi nu recunosc asta.
Iar or sa ma acuze puritanii ca numai la sex ma gandesc si bat campii ca viata nu e doar sex.
Perfect adevarat, viata nu e doar sex, ca doar trebuie sa faci si pauza intre reprize, ca doar nu suferi de priapism.
Si ai timp pana ti se scoala cheful iar, sa ai timp si de chetii elevate, inaltatoare sufletului.
Pai nu e viata asa? Nu avem nevoie de detoate? Chiar si de cearta uneori?