Încă din vremuri imemoriale, îngropate în negura timpului, bărbații gay au căutat acea rețetă universală, Sfântul Graal al agațamentului eficient și de durată. Fie că era vorba de un compliment ironic adus nevestei-paravan (a cărei modă, se pare, datează încă de pe vremea Inchiziției), fie că era modul șiret de a privi atunci când celalalt se apleca să strânga recolta din câmp sau împărțitul subtil între doi vikingi al aceleiași bucăți de friptură, când mâinile lor bădărane se atingeau unsuroase, scopul era același: cuplărai. Cu intenții imediate de penetrare sau cu povești de dragoste ce rareori răzbăteau la urechile plebei, iar atunci când se întâmpla asta, nu ieșea deloc bine.
Timpul a trecut, că asta știe să facă el cel mai bine, iar noi ne-am deșteptat, aparent. Finețea romantismului de altădată a evoluat de la suavul “pot să ti-o bag?”, subtil depictat în Brokeback Mountain, la discuții despre ce faianță să punem în baie, dacă labradorul să fie auriu, ciocolatiu sau negru, și lista poate continua. Însă ca să poți ajunge să alegi împreună cu acel special someone motorizarea la noul Logan, chicotind ca două școlărițe în fața unui car-dealer plictisit, trebuie să treacă suficient timp, și nu chiar oricum. Câțiva ani, cu bune, cu rele, cu sacrificii mari și orgolii mici, cu idei comune, direcție unică și suficient spațiu acordat unul pentru celălalt. Se întâmplă atât de rar asta, că ați văzut câte Loganuri merg doar la export…
Însă totul începe cu un salut. Mă rog, nu chiar întotdeauna, că am observat că există oameni pe net ce consideră că un salut banal e așa… last century, dragă… Pe scurt, totul începe de undeva, nimic nu se poate naște din nimic. Ce facem însă atunci când marea masă a poponărimii este din ce în ce mai greu de impresionat?
Astăzi vom aborda cea mai simplă rețetă de agățat. Pentru cele mai bune rezultate, ea poate fi aplicată gay-lor cu un IQ cel puțin mediu. Ca să începem, trebuie neapărat să avem la îndemână un minim de ingrediente. Nițel de experiență, o cană plină de inteligență, un mănunchi de noroc, o linguriță rasă de carismă, ideal ar fi și puțină frumusețe dar dacă nu aveți prin casă, puteți încerca și fără. În final, un vârf de cuțit fără nimic pe el, că e pentru apărare, în caz că lucrurile merg prost 😛
În scurt timp, fără prea mult efort, veți putea face miracole, însă doar dacă vă puneți mintea la contribuție. Dar să începem…
– cum majoritatea întâlnirilor iau naștere pe net, este absolut esențial să vă marketați ca un produs high-end, dar în egală măsură accesibil! Încercați să intuiți imaginea partenerului dar și imaginea pe care o construiți despre dumneavoastră în ochii săi, astfel încât discrepanțele evidente să fie cât mai mici. Mare atenție! Mulți sunt sensibili la orice nimic, așa că nu care cumva să vă mănânce păcatul să spuneți că nu vă place piesa ce tocmai v-a trimis-o pentru că acesta e semn clar pentru interlocutor că sunteți total incompatibili în viața reală! Jucați abil, menținând un echilibru între tăria părerilor dvs și maleabilitatea cu privire la părerile lui. Fiți asertiv, folosiți deseori formula “sigur, așa este, sunt de acord cu tine, dar…”. Astfel veți da naștere iluziei că celalalt e in charge. De asemenea, nu vă sfiiți, dacă vedeți că aveți cu cine, să dați năvală cu cele mai adânci filosofii de care sunteți capabil, asta va garanta 100% dorința unei întâlniri live cât mai curând!
– dacă s-a ajuns deja la întâlnirea face2face, porniți de la premisa că celalalt vine cu un bagaj de așteptări mai mare decât ar fi permis în cala unui zbor transoceanic! Nu uitați: în funcție de cum ați fost de abil în discuția online, celalalt poate deja să aibă un inel de logodnă în buzunar pentru dvs, astfel că tot ceea ce aveți de făcut este să mențineți standardul (dacă sunteți pe bune) sau să faceți în așa fel încât să-l coborâți insesizabil pentru celălalt, ca să nu simtă că a mușcat-o chiar așa rău. Cum faceți asta? Citiți mai jos!
– la întâlnirea live, hainele își au rolul lor. Fiind un intelectual fin, deja vă cunoașteți valoarea intrinsecă, nu e dubiu în asta. Dar celalalt va tinde să judece aspru ceea ce ați aruncat pe dvs, înainte de a ajunge să scoateți vreo vorbă. Nu uitați, lumea e superficială, exceptându-vă pe dumneavoastră! Ideal ar fi să nu alegeți un spațiu deschis, gen piață sau bulevard, pentru că la fiecare pas făcut înspre dvs scad șansele de a mai demonstra ce om bun sunteți! Gândiți-vă doar la Logan! La întâlnire, fie alegeți un ceas de seară pentru a estompa diferențele de gust vestimentar, fie vă îmbracați cât se poate de neutru, în funcție de cat de fashion victim l-ați perceput pe celalalt în discuția pe net. Nu uitați de accesorii! Telefonul, ceasul, portofelul, tipul de țigări, toate cântăresc greu în ochii interlocutorului, atât de greu încât poate nici nu mai contează ce fel de om minunat sunteți dvs dincolo de toate rahaturile astea! Neapărat să plătiți cafeaua la final, preferabil ambele, eventual și cele de la masa de lângă. Deși nu v-ați aștepta la asta, există indivizi care aparent ies la cafele doar ca să vadă dacă celalalt și-o plătește, deci mare mare grija!
– în discuțiile purtate, fiți mereu ușor inabordabil, făcând ajustări pe parcurs. Gay-ii iubesc provocările, în strânsă legătură cu ego-ul lor nemărginit, astfel că nu faceți decât să puneți lemne pe foc, dar într-un sens pozitiv. Mare atenție însă, să nu cădeți în păcatul mândriei și cumva să vă perceapă ca fiind cu nasul pe sus, că s-a isprăvit! Păstrați deci un aer impenetrabil, dar fiți deschis unor ajustări, în funcție de cum simțiti partenerul de discuție.
– intercalați discuția cu teme banale și sclipiri memorabile. Gay-ii sunt deosebit de sensibili la apartenența unui grup sau a unei pasiuni banale. Veți vedea că dacă începeți o discuție despre cât de mult vă plac ciupercile, sunt șanse mari ca celalalt să fie la fel de entuziasmat ca și dvs. Apoi faceți în așa fel încât să aduceți în discuție modul grozav în care le gătește buna dvs prietenă din Zurich și cât de mult v-ați dori să aveți cu cine să mergeți cândva la ea în vizită, ah! Nu uitați, în punctul de față nu vă leagă încă nimic de interlocutorul dvs, astfel că puteți să vorbiți entuziasmat despre un ales al inimii generic, și despre câte lucruri mirobolante ați face cu el, fără să riscați gelozii și scenete. Sunt șanse mari ca interlocutorul dvs să se imagineze deja în excursie cu dvs în Zurich, mâncând ciuperci. Sunteți pe drumul cel bun, continuați!
– fiți dezarmant de deschis cu privire la discuții pe care alții nu le-ar aborda. După sute de cafele plictisitoare băute poate de celălalt cu toți ratații, trebuie să puneți piciorul în prag! Fiți ieșit din comun, în limita bunului simț. Tot aici, nu vă sfiiți, dupa ce ați spart gheața cu ciupercile de mai sus, să vă arătați slabiciunile. Povestiți o întâmplare tristă dar cu un output pozitiv. Gay-ii iubesc provocările, rețineți, astfel încât de multe ori o văd ca pe un challenge personal să vă dea soluții. Nu uitați că trebuie cu orice preț să faceți o bună impresie, cu atât mai mult dacă nu ați fost inspirat în alegerea vestimentară! Astfel, cu cât vorbiți mai natural despre lucruri naturale din viața de zi cu zi, celălalt va înțelege că e nu e concurs de impresionare și va lasa garda jos, lăsându-vă dvs mai mult spațiu de manevră.
– mizați cu toate cărțile pe două mari generalități! Prima dintre ele ar fi că gay-ii au o sensibilitate aparte pentru siguranță. Dacă reușiți în decursul unei cafele să inspirați siguranța caracteristică unei personalități puternice, nici nu mai contează pentru celălalt că v-ați îmbrăcat cu blugii ăia nașpa și no name! Povestiți despre lucruri durabile, despre ce ați realizat dvs în viață (menținând tonul blajin, fără să pară că vă laudați, atenție!), iar dacă nu ați făcut mare brânză până la anii aștia, compensați cu planuri de viitor, prezentate extensiv și cu multă multă hotărâre. Creierul celui din fața dvs va extrapola această siguranță de sine pe care o emanați, asupra tuturor aspectelor unei potențiale relații cu dvs!
– a doua generalitate ar fi că multor gay le place să fie acceptați și gândurile lor să fie oarecum validate. Chiar și dacă dați peste un “rebel” care nu recunoaște asta (că e plin de ei după cum poate ați văzut, “nu mă interesează ce crede lumea despre mine, ah”), nu vă lăsați indus în eroare! Din acest punct de vedere, încercați pe cât posibil să nu-l judecați, ci să mergeți pe eternul și cel fără de greș “totul e normal, până la urmă, cine suntem noi să judecăm ce e normal și ce nu?”. Nimeni nu vrea să fie pus la punct și corectat într-o lume de norme, nu? Astfel, veți da de înteles că sunteți deschis oricărei dezbateri, însă o veți face mereu departe de critica de dragul criticii.
Ca în orice bucătărie, e nevoie de exercițiu până ce vă reușește o rețetă. De asemenea, să nu uităm că e posibil mereu să întâlnim bucătari mai abili decât noi înșine 🙂 Agățatul e doar 0.0001% din ceea ce presupune o relație adevărată. Oricine poate începe o relație, puțini o pot dezvolta sau chiar menține ani și ani de zile. Multa bafta la gătit să avem cu toții! 🙂
*acest articol este și va fi tratat ca o crema anti-rid tragicomică, că prea au fost doar teme încruntate în ultima vreme :); autorul acestui articol nu poate fi tras la răspundere pentru eventualele rateuri în urma aplicării sfaturilor de mai sus, și nici pentru eventualele inimi frânte în cazul utilizării cu rea-intenție a îndrumarului
Agățați responsabil!
“Nițel de experiență, o cană plină de inteligență, un mănunchi de noroc, o linguriță rasă de carismă,” acestea au fost ingredientele alese pentru a crea fetitele Powerpuff. 🙂
Amuzant articol… vrei sa ne futem?
@Alex P, stiu ca they used to call you… dar nici chiar asa! Baiatul si-a rupt din timpul pretios ca sa te invete ceva, tu o faci balta. 😛
Completare: daca sunteti posesorii unui fizic de invidiat, nu va stresati sa intelegeti sfaturile autorului. Nu trebuie decat sa fiti prezenti, zambitori si capabili de a intelege ce spune interlocutorul.
Hei, doar incercam sa prezint varianta scurta a indrumarului. 🙂
Alex, daca esti genul care nu-si plateste cafeaua, nici nu ma gandesc! :))
Adi, cati cu fizic de invidiat & prezenti & zambitori & capabili de a intelege interlocutorul cunosti? Hai, sincer acuma 🙂
Am ras cu lacrimi, inginerie curata o intalnire in ziua de astazi, acum inteleg eu de ce atatea drame din dragoste pe aici, lol.
@Decadent, cunosc cativa ce se incadreaza mai mult sau mai putin in descriere dar sunt hetero :).
Nici nu am cautat, n-am motive sa intru in randul burlacimii.
Decadent, big like!
Alex P, nu știu de ce ăștia mai tineri preferă variantele scurte din ce în ce mai mult!
Adi, dar printre rândurile burlăcimii? :)))
Normal ca inginerie curata, Dracarys, e plin de ingineri peste tot :))
Ms fain, FireMan 😛
Mi-a plăcut articolul, mai ales că orice pamflet pornește de la un adevăr și nu știu dacă altă abordare putea ironiza mai bine agățatul aproape ritualic ce se găsește la întretăierea vieții reale cu mediile albastre. Și să recunoaștem, unele din metehnele astea le mai avem și noi, ăștia de ne dăm pe-aici rotunzi că noi nu punem mâna (și nici gura).
Vai, Alex, dar ce urât vorbești!…și eram aproape să te scot la o cafea (cu plata nemțește).
Be the weirdest weirdo you can be 😉
Super articol nota 10 :D:D:D
@rediam, “Și să recunoaștem, unele din metehnele
astea le mai avem și noi, ăștia de ne dăm pe-
aici rotunzi că noi nu punem mâna (și nici
gura)” … True, true 🙂
Pe vremea mea se mergea la pescuit, nu la agățat. Stăteai și vedeai ce pică. Regula numărul unu pentru un pescuit eficient e să nu dai cu bățu-n baltă, că se sperie peștii și fug (bine, problema n-ar fi că fug, ci că nu mușcă). Regula numărul doi privește alegerea momelii potrivite (cu sub-regula că momeala artificială e cea mai proastă, iar momeala vie e cea mai bună). A treia regulă se referă la tactică și scule: alege-ți momentul (dimineața și seara foamea-i mai mare și peștii-s mai proști) și potrivește-ți firul (să nici nu se vadă, dar nici să nu se rupă; plumbul să nu tragă mai greu ca peștele; acul trebuie ales după ce vrei să prinzi).
Acuma, io la agățat nu mă pricep (la pescuit, dacă ți se agăța undița în orice altceva decât de burta peștelui era dezastru!), dar mă gândesc că o fi ceva asemănător cu prinsul peștelui cu mâna (când se pare că gâdilatul pe burtă are un rol decisiv) sau cu furculița (când trebuie să fii ager la privire, imun la refracția în apă și iute de mână).
Ca o regulă generală însă (și pentru a aduce o critică strategiei propuse în îndrumar), câștigarea încrederii victimei nu mi se pare a fi o tactică bună (credulitatea nu-i un atu grozav nici măcar pentru one night stand-uri). Peștilor le place riscul. Mai important decât gustul și aspectul momelii e teama de a nu o pierde și, eventual, dificultatea de a ajunge la ea. Un pic de indiferență și de indisponibilitate asigură captura unei prăzi de calitate. Pescarii bătrâni zic că fluturarea râmei pe la nasul peștelui generează dezinteresul părții adverse.
Așadar, fir întins!
😎
Grupul de cercetatori britanici a demonstrat ca riscul nu mai prezinta un asa mare interes pentru pesti, cu fiecare zi ce trece. Sunt din ce in ce mai putini pesti care merg la risc, si in general sunt doar pestii mici, caras, gupi, platica, din astia 🙂 Nici macar marimea carligului nu mai conteaza atat de mult, aparent, ci tipul si modul de amplasare al momelii, pentru pestii mai maricei, chestie care tine de increderea ce o inspira pescarul 🙂
„3. xxxxxx 21. Jun. 2013 – 01:11
Adevarul e ca in ziua de azi e destul de confuza treaba:))Desi consider ca metodele old fashion sunt mai bune si eterne(in dragoste),daca nu ne adaptam…murim de foame,cum se spune:))
Dar totusi…nimic nu se compara cu un flirt si chicoteli face 2 face:)
super tare articolul
Decadentism parnasianica, incongruenta sintonizata, adica = Decadent, marghiol in condei cu sclipici din licurici.
Mi-a placut articolul si consider ca este binevenit, in contextul in care multi gay, ca si mine nu avem experienta necesara. Iti multumesc frumos, ca ti-ai rapit din timpul tau si ca asa in linii mari, ai schitat pentru noi, o schita care ne ofera o alternativa, la ceea ce stim deja.