Buna tuturor, trebuie sa precizez ca e prima data cand scriu un articol, nici nu stiu cum sa incep.. .cum sa imi structurez ideile… sper totusi sa fiu inteles. De ce m-am hotarat sa scriu? Pentru ca, desi nu imi place sa recunosc am nevoie de ajutor… prost spus ajutor… de fapt am nevoie de niste pareri, de niste raspunsuri la intrebari pe care singur nu sunt capabil sa le gasesc, asta fie pentru ca nu exista, fie pentru ca nu am eu experienta de viata necesara.
Nu sunt de multa vreme “printre voi”, cel putin nu practic si chiar daca prin diferite experiente ale altor persoane am crezut ca o sa stiu sa ma feresc se pare ca am fost cam naiv. Sarind peste alte detalii… imi pierdeam intr-o seara vremea pe “minunata” planeta albastra loc unde niciodata nu am stiut ce caut. In fine, am numit-o curiozitate tot timpul.
Totul s-a intamplat pe neasteptate si pe negandite. Trimit un simplu “Hey” unui profil nou (lucru pe care sincer spun nu il facusem niciodata pana atunci… ce motiv as avea sa mint) mi se raspunde foarte rapid, iar dupa numai cateva schimburi de replici mi se lasa un numar si imi cere sa vorbim la telefon. Chiar daca mi s-a parut o porcarie, ratiunea nu m-a oprit sa sun.
Apelez numarul si incepe totul… Spre surprinderea mea tipul era super ok , am vorbit vreo 4 ore la telefon… un timp enorm pentru doi straini zic eu. Inca de la inceput povesteam de parca ne stiam de o viata. Am pornit din start cu a spune ce vrem si mare ne-a fost mirarea cand am realizat ca ne dorim acelasi lucru, mai precis un prieten bun, un prieten cu care sa poti discuta lucruri pe care nu le poti discuta cu prietenii obisnuiti, un prieten care sa stie prin ce treci si te intelege in anumite privinte, lucruri pe care nu le poti cere unui prieten obisnuit (scuzati exprimarea) oricat de bun ar fi. Insa, de ce nu, daca exista atractie, prietenia sa implice si alte lucruri, just for fun. Totul devenea asa frumos cand ne dadeam seama ca avem atat de multe lucruri in comun, ba mai mult ne placea enorm unul de altul. Beam cafeaua cu exact atatea lingurite de zahar, ascultam aceleasi genuri de muzica… chestiuni banale, dar datorita carora nu era zi sa nu ne miram cat de “norocosi” ne credeam ca ne-am gasit unul pe celalalt.
Timp de o saptamana jumatate daca nu vorbeam la telefon vorbeam prin mesaje. Se supara cand preferam sa raman in realitate si ii ziceam ca pana nu ne vedem sa nu isi mai faca planuri de toate felurile cu mine si sa nu mai exagereze cu unele cuvinte (chiar daca imi placeau). Imi spunea cat de mult se bucura ca m-a cunoscut si ca i-am intors lumea pe dos, lucruri pe care le simteam si eu insa nu m-am exteriorizat. Si nu e vorba ca am crezut cu adevarat toate acele cuvinte, aveam bineinteles o mare cantitate de suspiciune in tot ceea ce mi se intampla. Imi spunea sa am incredere si sa ii promit ca nu o sa il las din nou singur… ce motiv as fi avut… ramaneam la fel… asa ca l-am crezut, am fost sincer, nu gaseam nici macar un motiv pentru care cineva ar putea sa se joace cu astfel de chestii. Tot mai multe lucruri ma faceau sa cred ca DA, chiar am gasit… am gasit nu ceea ce am cautat pentru ca ratiunea imi spunea ca visez la cai verzi pe pereti, am gasit ceea ce speram sa vina asa pe neasteptate, cum s-a si intamplat de fapt.
Cu ideea clara ca exista posibilitatea unei dezamagiri plec catre orasul in care sunt student, sa ne cunoastem mai repede decat am stabilit. Ne vedem, imi spune ca este asa cum si-a inchipuit, petrecem noaptea impreuna (de fapt jumatate de noapte) totul foarte frumos si foarte ok , atat din punctul meu de vedere cat si din mesajele ce le primesc de la el ziua urmatoare.
Cam asta a fost partea buna a lucrurilor… Dupa vreo trei zile de la intalnire (intre timp fiind revelionul ) observ ca nu spune nimic si il intreb ce e neregula… si acum vine boomul. Imi spune ca vrea sa ramana totul in aer pentru ca el a observat ca eu am nevoie de afectiune, ca vreau relatie (nu i-am dat prin absolut nimic de inteles asa ceva ), ca ii pare rau, dar ramanem prieteni (daca un prieten am cautat amandoi pentru ce iti pare rau??), ca a ramas cu un gust amar deoarece nu am fost prea comunicativ si i-am parut indiferent ( am fost sincer cu el din prima clipa, i-am spus ca sunt un ciudat cand vine vorba de partea asta din mine, pur si simplu nu ma pot aduna si sa nu aiba mari asteptari de la mine inca de prima data. Evident nici asta nu parea sa fie o problema pentru el, spunand ca nici el nu este foarte dezmortit). Aah, sa nu uit cireasa de pe tort… imi spune ca nici nu mai vrea nimic cu nimeni, iar ca urmare nu a facut decat sa isi faca un alt cont de romeo… Am refuzat sa dezvolt subiectul si sa discut situatia mai amanuntit pe messenger deoarece am sperat ca vom pune lucrurile la punct la o cafea ca doi barbati, dar din cate am observat nu o sa am o asa ocazie.
Acum urmeaza intrebarile… intrebarile pe care nu ar trebui sa mi le pun ci sa las lucrurile sa treaca fara sa ma gandesc prea mult, dar uite ca a trecut deja ceva timp si inca ma gandesc oare ce a vrut de fapt acel om? Oare e ceva in neregula cu mine ca inca ma gandesc (da! sigur este)? Refuz sa cred ca cineva ar putea juca teatru doua saptamani doar pentru a fi cu cineva o noapte, se vedea ca nu vrea doar atat, ba chiar mai mult as fi acceptat acea noapte si fara prea multa vorbarie (nu pentru ca as fi genul insa la cum arata personajul… nu era de refuzat). Daca nu a vrut doar o noapte atunci oare ce a vrut ? Oare cum pot unii oameni sa scoata pe gura unele chestii fara sa le gandeasca? fara sa se gandeasca la urmarile pe care le pot produce si mai ales care sa fie scopul ?
Cam asa sta treaba si nu ma feresc sa recunosc ca inca ma gandesc la el, la cat de frumos era daca toata iluzia ar fi fost adevarata. Mi-am pus problema chiar si daca m-am indragostit de el cu adevarat, dar nu e cazul de asa ceva, pur si simplu m-a daramat faptul ca nu am inteles ce s-a intamplat si ca tipul nu a avut coloana vertebrala sa spuna direct ce a fost in neregula, a preferat sa-mi subestimeze inteligenta spunandu-mi bazaconii.
Imi spunea ca pana si “putinii” oameni pe care i-a intalnit au vrut de la el doar niste clipe de placere si atat si ca a ramas foarte dezamagit… in final s-a demonstrat ca de fapt chiar el era acel gen de om.
In final, trebuie sa spun ca sunt constient de faptul ca totul a fost o copilarie, dar dupa cum spuneam la inceput, sunt curios, partea asta din mine e curioasa de parerile voastre. Mersi si scuzati-mi exprimarea aiurea si eventualele greseli de ortografie.
Bine ai venit pe cel mai bun blog dintre cele mai bune! Si elitist pe deasupra (c-asa zice lumea). 😀
Te-ai aruncat prea repede in bratele unui om pe care nu l-ai cunoscut cu adevarat. Nu crede tot ceea ce ti se spune. Invata sa ajungi la convingeri prin experiente. Dezamagirea este mare nu te opri la ea, mergi mai departe. Cu siguranta vor mai fi si altele si atunci vei fi mai puternic.
E frumos sa vezi ca aveti multe lucruri in comun dar e important de vazut si defectele. Nu te opri la exteriorul nu persoane caci aspectul se modifica in timp. Apreciaza un om mai mult pentru valorile pe care le traieste.
Indiferent ce fac altii tu fii mereu responsabil si liber: pentru ceea ce gandesti, exprimi si de asemenea pentru toate actiunile tale (pozitive si negative deopotriva).
Nu exista o reteta a iubirii. Ea nu poate fi trasa la xerox. Iubirea este unica si irepetibila.
Iata si prima lectie de iubire, primul zbor al unul fluturas catre lampa incinsa a focului pasiunii! Sunt in viata si astfel de momente, nu trebuie sa disperi! E adevarat, poate tu ai dorit raspunsuri, dar ele nu vor veni pentru ca omul de langa tine nu a avut curaj sa recunoasca adevarul. Iar ca el, sunt foarte multi! Ai ocazia sa triezi, prima data in viata, dorinta ca pasiune de iubire si prietenie. Poate ca el era doar un animal in calduri iar tu nu i-ai satisfacut poftele. Nu ai gresit cu absolut nimic, doar ca asteptarile lui erau altele (iar aici doar el poate sa-ti raspunda in ce constau acestea). Cred ca sociologii ar avea un bun camp de analiza daca ar studia implicatiile socializarii virtuale in societatea de astazi. Fara sa vreau, astazi am ascultat o conversatie a unei eleve cu un iubit de-al ei, si totul se reducea la facebook, la mess, la cati prieteni are una sau alta dintre colegele ei, la faptul ca are acces la adresele acestora de facebook, ca poate sa se razbune si sa-i blocheze unuia sau altuia intrarea. Asadar, totul se simplifica, totul devine NO/YES. Fara explicatii.
In 1999 eu nu aveam calculator, trimiteam scrisori catre prieten. Asteptam cu infrigurare sa soseasca posta, de la 500 de km!! Si am avut o relatie frumoasa, de 2 ani, pana cand m-am convins ca relatiile la distanta sunt foarte dificile.
Acum, in epoca virtuala, totul se consuma mai repede, toti alearga si nu stiu ce cauta. Superficialitatea a devenit un fel de a fi al multor oameni. Iar in lumea gay totul devine exponential, e suficient o privire si deja se incearca o relatie, ceva…
Nu dispera, vei avea timp sa cunosti si oameni care sa te asculte, prieteni care sa-ti asculte freamatul neuronal si sufletesc. Partea proasta este ca tu ai intrat in valtoarea canalului colector in loc sa mergi la munte, la izvor!
Partea cea mai interesanta este ca te-ai prins in mrejele iubirii, altfel nu te-ar mai fi framantat episodul banal al unei intalniri de-o jumatate de noapte… 🙂
Iubeste si intr-o zi vei fi iubit! Selecteaza-ti iubirile si cauta sa asculti sufletul, nu instinctul primar!
Succes in continuare!
Totul ar fi avut o logica daca m-ar fi dus de nas (in cazul asta chiar il apreciam ca a reusit, insa totusi asta implica ceva inteligenta) sau daca “nu i-am satisfacut poftele”(nu a fost asa :)) m-am uimit si pe mine de ce sunt in stare :)) in fine. Probabil m-am indragostit de ideea in sine..cred ca trebuia sa subliniez mai clar, ca nici eu nici el nu am cautat relatie “de iubire” deci cum am si scris nu poate fi vorba de iubire sau chestii de genul. Stiu ca asta e prima impresie: daca nu ai cautat relatie ar fi trebuit sa uiti a doua zi. Nu pot privi lucrurile in felul asta pentru ca pentru banala jumatate de noapte pot sa spun ca am facut ceva sacrificii in ceea ce priveste principiile mele de viata , dorintele asteptarile etc, am renuntat la lucruri din mine pentru ceva ce am crezut ca merita dar se pare ca nu sa meritat ..de ce nu?nu voi afla niciodata .. asta e motivul pentru care ma framanta o chestie asa banala ..
Problema nu este la tine, ai fost sincer te-ai purtat asa cum esti, nu e nimic in neregula la tine, decat poate naivitatea, lipsa de experienta, dar asta vine cu timpul si sunt sigur ca o sa mai intalnesti ciudati pe romica, insa in timp o sa sti sa-i recunosti
Cred ca destui dintre noi au avut parte de-o situatie similara, cel putin si mie mi s-a intamplat candva asta odata de eram in al noualea cer de bucurie ca mi-am gasit Fat Frumosul, jumatatea, sufletul pereche, iar dupa prima intalnire …fas, nimic.
Asa le place unora, sa prinda tot pestele din balta, sa devina amic cu toti carasii, iar cu cat sunt mai multi cu atat se simt mai impliniti, pentru ca au senzatia ca nu sunt singuri niciodata, ca dintre atatia platici s-o gasii una care sa-i ude buzele peste noapte., asta 365 de zile din an.
E un mod de viata!Asa ca ia-o ca pe-o experienta de viata, sau ma rog ia-o cum vrei tu!
Salut, Understg! Intr-adevar, problema nu este la tine, si tine in mare parte de diferentele de experienta. Insa ce e important de stiut, e ca modul tau de a reactiona la faze de genul asta (care, te asigur, o sa mai fie…), e crucial. Daca vei renunta sa mai crezi ca exista oameni ok out there sau, mai rau, vei incepe sa procedezi la fel doar ca sa simti ca esti chit, nu iti vei face decat rau singur. Sunt feluri si feluri pe Romeo, ca si in real life, depinde doar de tine daca ai nervii si rabdarea de a cerne oamenii de persoane. E un skill care se dezvolta in timp.
Oricum, cum zice si cristymaykei, ia toate astea ca pe o parte din experienta de viata. O sa ajungi sa te uiti in urma la chestiile astea cu un zambet strengar in coltul gurii, ba mai mult, o sa poti chiar da sfaturi sincere pe bloguri! 😛
Take care of ya 🙂
”am renuntat la lucruri din mine pentru ceva ce am crezut ca merita dar se pare ca nu sa merita” – În astfel de situații trebuie să mergi pe ideea de faci sacrificii ca în final tot ție să îți fie bine și să nu mai ai gânduri de genul celor care le ai acuma.
“i-am spus ca sunt un ciudat cand vine vorba de partea asta din mine” … probabil a crezut ca glumesti. ma gandesc ca si tipul in cauza are si problemele lui … cine stie ce ii trece zilnic prin minte !?
desi suna foarte simpartic ca cineva sa iti spuna “esti ok asa cum esti, esti unic, esti tu insuti … ha ha ha”, toate aceste vorbe vin dintr-o curiozitate umana pe care o impartasim cu totii – vrem sa cunoastem ciudatenia … insa, sa fim sinceri, cine vrea sa fie “friends” cu “crazy-awkward-guys”?! (se aud deja niste greieri la mine in cap) deci … nimeni. si nu ai cum sa ii judeci pentru asta, o fac pe buna dreptate si din motiveve personale de care habar nu am eu acum.
p.s. nu o lua personal … am incercat sa empatizez 🙂
Perfect adevarat ce zici, ideea era ca l-am anuntat din timp ca nu pot fi adevaratul EU inca de primadata, iar daca asta ar fi fost un criteriu atat de vital ar fi trebuit sa spuna: ok ne oprim aici la revedere si era totul in regula :-??.
Expresia “sedusă şi abandonată” este veche şi se aplică în mod corespunzător şi între gay. Atitudinea seducătorului îşi are motivaţia ei, dincolo de creşterea palmaresului. Victima aproape întotdeauna participă la actul sexual cu mult mai multă dăruire decât atunci când o face doar ca să bifeze o activitate la limita dintre fiziologic şi psihologic. Aşa a fost şi în cazul ăsta, după cum se precizează în comentariul #6 (“m-am uimit si pe mine de ce sunt in stare“). Nu-i mai puţin adevărat că şi victima, aproape întotdeauna, trăieşte mai intens momentele de intimitate decât într-un banal sex ocazional şi, cel puţin din acest punct de vedere, n-are a se plânge.
De vânătorii de sex pasional, cu arome de îndrăgostire, nu te poţi feri decât dacă ai experienţă sau / şi mult timp la dispoziţie. În efortul de a seduce ei vor spune întotdeauna ceea ce vrei să auzi. Ai remarcat compatibilitatea gândurilor, ideilor, preferinţelor voastre dar n-ai putut discerne dacă era reală sau mimată. Hai să fim serioşi: asemenea copatibilităţi au şanse minime ca să fie reale. Prezenţa lor, dacă aveai ceva experienţă, trebuia să tragă un semnal de alarmă. Dacă seducătorul are experienţă şi detectează suspiciuni va presăra unele dezacorduri în puncte neesenţiale pentru a atenua suspiciunile, făcând dificilă detectarea intenţiilor lui. Dacă ai timp destul, în care el să uite ce ai spus şi ce a spus, de obicei poţi să vezi intenţiile declarându-ţi alte preferinţe şi observând dacă şi el şi le schimbă. Cele câteva zile (sub două săptămâni) în care aţi conversat nu erau suficiente pentru aşa ceva. Personal n-aş recomanda însă expectativa. Mai bine să participi pasional, fără a te gândi că mâine poate uită de tine, decât să aştepţi să-ţi apară Făt Frumos sau decât să-ţi refuzi propria plăcere.
Timpul vindecă şi amărăciunea de după. Priveşte optimist întâmplarea şi socoteşte că ţi-ai îmbogăţit experienţa. Ceea ce ai trăit nu-ţi ia nimeni înapoi.
Ma asteptam sa nu reusesc sa ma fac inteles prea bine…nu mai intru in detalii pentru ca, cumva in interior am reusit sa imi clarific lucrurile. Totul trece cu putina atitudine pozitiva:) nu as schimba nimic daca as putea da timpul inapoi. Asta pentru ca daca nu dai cu capul nu inveti 😀 . Pentru mine “amaraciunea” de dupa s-a datorat neclaritatii, lipsei de logica a lucrurilor, nicidecum de lipsa acestui FatFrumos pe care cu totii vad ca il aduceti in discutie si caruia nu ii inteleg sensul si nicidecum faptul ca s-au intamplat unele lucruri intre noi (lucruri atat de nesemnificative incat multi dintre voi ar rade). Singurul lucru pe care l-am vrut a fost sa gasesc un om, un om pe care nu doar faptul ca are doua maini si doua picioare sa il privilegieze cu denumirea asta. Nu a fost sa fie, nu din prima, probabil nici nu se va intampla vreodata. 😀
@UnderstG
Pentru emoticons, pe blog, foloseşte convenţiile WordPress. De data asta ţi-am editat eu textul ca să-ţi apară.
Daca a fost ceva se va intoarce la tine ;)!….
Dar poate chiar s-a indragostit ca un tembel de tine si ii este frica sa nu te raneasca… poate daca sunteti din orase diferite a realizat ca ar fi o relatie dificila si te lasa sa-ti vezi de viata si sa iti gasesti pe altcineva!
Totusi… uita-l. Gaseste un alt “prieten” care sa te “satisfaca” cum o facea el si vei uita de el 😉