Acasă Oameni Oh, life!

Oh, life!

4
1

Salutari,

Incep prin a multumi (Cui?) tie cititorule pentru ca esti aici, pentru ca scrii pe blogul asta si pentru ca ma faci sa ma simt mai putin singur si stingher atunci cand imi raspunzi. De ce o astfel de introducere? Pentru ca m-am lasat prins pe youtube de videoclipurile cu „It Gets Better”; asta dupa ce am vizionat povestea tragica a lui Jamie si de raspunsul de care a avut parte. Dupa ce am vazut reactia comunitatii la videoclipul lui Jonah, unul din norocosii care au primit suport si ajutor cand avea nevoie.  Am primit un suflu de sentimente placute si ma bucuram sa vad ca exista o comunitate cu care poti relationa.

… pana cand am vazut asta si am realizat ca are partea lui de dreptate.  Dar cum o fi ea, viata asta e una si merita sa trecem prin ea cu capul sus.  Meritam o pauza de fericire, o pauza de momente placute alaturi de persoane care ne iubesc (iubiti, prieteni, familie). Chiar meritam sa luam o mica pauza si sa reflectam asupra trecutului, sa ne spunem La multi ani (unul si pentru Alex(ander)) si sa ne felicitam pentru tot ce am realizat pana acum. Pentru ca ducem o greutate pe umeri si pentru ca trebuie sa fim mai puternici, mai toleranti si mai iubitori decat restul. Intr-un cuvant trebuie sa fim mai buni decat ei. Si nu exista vreo satisfactie mai mare pentru mine, decat atunci cand ii zic unui homofob ca e un ratat pe langa mine, ca o ‘domnisoara la varsta mea’ are mai mult succes decat el si probabil mai mult decat o sa aibe vreodata. Pauzele astea fac viata mai putin grea si suportabila, momente de genul asta ma fac sa trec peste tot ce am indurat atatia ani.

Dar am inceput sa scriu postul asta ca sa iti spun ce mi s-a intamplat recent. Pentru ca eram (si sunt inca) nehotarat de ce vreau de la viata asta, am fost in club. Mai exact in Alexander, ca sa dansez putin si sa ma destresez – nici un alt plan. Pentru fix in serile astea se intampla sa intalnesti pe cineva neinteresant (initial) care sa te faca sa realizezi mai multe despre tine decat vrei sa afli. Ma tot fixa din priviri dar eram putin dezinteresat pentru ca voiam cu adevarat sa ajung singur acasa si nici relatie nu cautam… Intra in vorba cu mine si dupa ce ii spun ce muncesc ma intreaba ce limbaj de programare stiu. Brusc ma simteam ca la interviu, apoi aflu ca munceste la HR. Era in vizita in Bucuresti si pleca peste cateva zile.  Brusc mi s-a aprins interesul, stiam ca daca vom ajunge in pat, nu se poate pune problema de relatie, sau de o a doua intalnire ceea ce il face perfect. Asa ca ma razgandesc si brusc vreau sa ajung cu el acasa – Deh’, cine poate refuza un sex cand se iveste ocazia? – Aparent el poate, pentru ca m-a refuzat categoric desi toata noapte am petrecut-o dansand, sarutandu-ne si pipaindu-ne subtil.

Deci uite-ma in club, ajuns pe ideea ca nu fac sex in seara asta, tragand de un tip sa vina la mine si primind refuzuri (dap, asa e am insistat) dar nu a fost sa fie… Asa ca am schimbat doar numere de telefon si ne-am sunat/vazut la o cafea peste 2 zile. Stie sa isi joace bine cartile 🙂 . Ne vedem la cafea/suc/bere/Long Island Tea si discutam: Nu vrea relatie, a venit sa se distreze si ma gaseste simpatic. (Pai normal ca nu vrei relatie, din moment ce imi spui ca esti doar pentru cateva zile in Bucuresti, nu? ) Ajungem la mine acasa si ne-o tragem, ne ducem la baie sa ne spalam (jur o sa ajung sa ma phut la baie ca sa nu mai am parte de ‘The walk of Shame’ – umblu dezbracat prin casa cu cineva dupa mine si luminile aprinse, nu ca nu as stii unde mi-e baia, dar trebuie sa vada si el pe unde merge) si apoi tigara de dupa…

Aici are loc surpriza placuta ce reprezinta motivul pentru care va scriu. Am vorbit (si poate pentru prima oara) fara nici o inhibitie, fara nici o teama de a fi judecat sau grija de ce opinie si-ar putea forma. Si am vorbit, vreau sa-ti spun, vreo 2 ore, verzi si uscate despre orice. Ma asezasem cu capul in poala lui si discutam liber si fara cenzura. Mi s-a parut un moment foarte intim si m-a facut sa ma intreb de ce cu el am putut face asta… dar cu nici unul din baietii cu care am incercat relatii nu am reusit.

De ce cu un strain reusesc asta dar cu o persoana pe care o iubesc nu? de ce inca mi-e asa de frica sa nu isi schimbe parerea despre mine daca m-ar cunoaste total persoana iubita? si mai ales… De ce incerc sa ma afisez ca o persoana perfecta pentru el, in loc sa gasesc pe cineva care m-ar accepta asa cum sunt?

In orice caz.. mai tin legatura cu tipu din club, parca ceva la momentul ala a fost prea bun ca sa nu incerc macar sa fac in asa fel incat sa se intample din nou.

Dar pana atunci, tin capul sus caci sunt mandru de tot ce am realizat, pentru ca stiu ca ma voi intalni si cu EL in curand (si probabil o sa il ignor total) si pentru ca ma simt mai bine de cand am descoperit blogul asta.

Until next time, Keep your head up!

1 COMENTARIU

  1. Interesant articolul tau. De ce cu unii ești mai sincer și cu alți nu? Uneori depinde si de sinceritatea celuilalt, de modul lui de a fi. Important însă este faptul cum suntem noi, căci în relația cu ceilalți ajungem să ne cunoaștem pe noi înșine din ce în ce mai bine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here