Azi dimineata nu stiu cum s-a intamplat si mi-a cazut in mana, din nou, o scrisoare trimisa de mama mea dupa ce a aflat cum stau lucrurile in ceea ce ma priveste… sau altfel spus, dupa ce in mod accidental mi-am facut coming-out-ul. Asadar, mai jos va voi reda scrisoarea ei, scrisoare ce ma face sa ma consider norocos ori de cate ori o citesc, norocos pentru ca am un parinte, o prietena, ce ma sustine si ma iubeste neconditionat.
“Dragul meu, din nou, acum mai mult decat oricand cu toata dragostea!
Nu-i usor sa fii parinte,
As fi putut sa citesc tomuri intregi despre educatie sau sa fiu experta in psihologie. Nu e suficient pentru a avea certitudinea ca esti un parinte perfect. De ce? Fiindca nu exista parinti perfecti si nici tipare dupa care sa ne educam copiii, iar inainte de a fi parinti suntem si noi oameni. Avem slabiciunile si defectele noastre, dorinte sau asteptari, neimpliniri, idealuri, iar ei, copiii nostri la fel. Problema este ca aceste planuri nu se suprapun perfect niciodata. Rolul nostru este sa ii ajutam, sa ii sfatuim si sa le fim aproape cand au nevoie!
Totdeauna vei avea sprijinul meu neconditionat, iti voi fi aproape si ma voi stradui sa iti respect deciziile . ”
Mie nu imi ramane decat atat sa mai spun “Multumesc mama!”
Foarte tare. Ma regasesc oarecum, desi n-am primit niciodata o scrisoare de genul asta de la mama. Mi-a zis lucrurile astea face to face, dar dupa vreo 2-3 ani de la momentul coming-out-ului meu (timp in care, desi ne vedeam rar si putin, evitam sa raman singur doar eu cu ea). I-a fost greu sa inteleaga, eram copilul perfect pana in momentul ala. Ne-am indepartat oarecum unul de celalalt.
Acum stiu ca e ok, vorbim despre asta si ma sprijina neconditionat. Esti norocos, sa stii. Sunt unii care-au fost scosi afara din casa parinteasca. Intr-adevar, nu-i usor sa fii parinte. Cum nu-i usor nici sa fii copilul gay.
Da, am vb recent cu mama despre subiectul homosexualitate si redau cateva din parerile ei:
“In viata asta conteaza decat sa invatam sa iubim,
atat si pe nimeni nu tre sa interseze ce face fiecare in pat.”
“Dar ceeea ce ar trebui sa ne deosebeasca de animale ar fi dragostea fata de oameni care tot intarzie.”
Vorbeam despre mine, incercam sa vedem daca am fost influentat de mediul copilariei in a deveni gay sau daca m-am nascut asa. Ii povesteam ca la 5 ani ii probam platformele pe care le purta iar ea si-a adus aminte de un lucru pe care nu il tin minte: “decat ca o data a venit verisoara mea si tu te dadusei cu ruj sau ti-ai pus margele si ea s-a uitat la mine si mi-a zis sa am grija , sa nu te las sa mai faci asa- vax”.
🙂