Tensionată atmosferă pe aici, nici nu ştiu cu ce să o compar: cu tunete şi trăsnete, sau cu Primul Război Mondial DarkQ, că tot citisem ceva de război civil, şi admiţând că DarkQ reprezintă o lume în sine. Aşa că îmi acord libertatea de a încerca să vă determin să vă încreţiţi frunţile pe alt subiect, ceva mai „digerabil”.
Având ceva mai mult timp liber în ultima vreme, am putut să observ un oarecare fenomen, iar de dragul accesibilităţii îl voi limita doar la televizor. Concret, săptmăna trecută a fost plină de tot felul de evenimente, dintre care de interes pentru mine au fost: Concertele Festivalului „George Enescu”, discuţiile cu ocazia aniversării lui Eminescu şi Campionatul European de Patinaj Artistic. N-am putut să nu observ un fenomen cumva… nedrept: admiţând împărţirea oamenilor în trei categorii simple: intelectuali, artişti şi sportivi, şi privind strict fizionomia membrilor fiecărui grup, tot am senzaţia că sportivii sunt în avantaj, iar intelectualii în dezavantaj. Mă uitam cu câtă frenezie aclamau fetele patinatorii şi mă întrebam dacă cei ce au ales să trăiască printre cărţi au primit vreodată atâta atenţie. Câţi atleţi se plâng că nu au „succes”, că nu „marchează”? Să fi fost doar priceperea lor ca sportivi, să fi fost comportamentul standard al fetelor în asemenea circumstanţe de concurs, ele neîntorcând capul pe stradă dupa asemenea figuri…
Ignorăm pe moment figurile zvelte şi graţioase ale patinatorilor ce ar fi făcut orice elf să se înverzească de invidie şi să crape de ciudă, dar şi trăsăturile lor faciale le-am găsit cât se poate de atrăgătoare şi regulate. Da, discutăm de tineri de 20-30 de ani, dar chiar şi privind la intelectualii mai trecuţi, cu un mic efort de imaginaţie tot îţi poţi face o idee despre cum arătau cu ceva ani în urmă. Artiştii păreau cumva la mijloc, chiar nu pot încerca să formulez o concluzie, decât poate că păreau mai frumoşi în funcţie de cât de „absenţi” păreau în timpul spectacolului, de uşurinţa cu care ignorau publicul şi se pierdeau în propria muzică.
Despre plante şi animale ştim că, atât prada cât şi prădătorul au atuuri ce fac ca situaţia să nu încline evident în favoarea niciunuia, fiecare are metodele lui de supravieţuire. Unele organisme atrag prin colorit, altele prin miros, textură, asemănare cu o cu totul altă specie, altele sperie…oricum, există o formă de manipulare a avantajelor şi nu poţi prezice cine va câştiga.
Cum rămâne însă cu intelectualii noştri? Ai crede că natura le-a lăsat măcar o fizionomie nobilă dacă sportivii câştigă un corp mai atrăgător prin eforturile lor. Cine stă cu adevărat să judece dacă în spatele unui chip pe lângă care poate trecem cu nepăsare nu se ascunde o minte scânteietoare? E drept că prin intermediul ochilor adunăm cea mai mare parte a informaţiilor, dar uneori parcă prea le lăsăm monopolul atenţiei.
Şi acum, un soi de disclaimer: nu pretind că ce am spus mai sus este o formă de generalizare sau adevăr absolut, ci doar o interpretare subiectivă a unei experienţe, mult simplificată în contextul de faţă; luaţi-o ca pe un pamflet. Vă las, sau mai corect spus, vă invit pe voi să aduceţi alte interpretări şi alte experienţe.
„I can’t help but wonder” ca să citez un personaj îndrăgit, care credeţi că sunt atuurile, metodele prin care oameni nedăruiţi fizic reuşesc să atragă, nu să menţină, atenţia unui necunoscut într-o manieră ce se menţine în limitele bunului simţ? Sau poate nici nu ar trebui să încerce ci, din contră, să privească asemenea stratageme cu amuzament sau cinism, admiţând că nu toată lumea porneşte de la acelaşi nivel. E resemnarea o alternativă, arată caraghios cineva ce încearcă să obţină un zâmbet?
Mai mult sau mai puţin off-topic: Când/dacă credeţi că se va ajunge în sport să vedem performanţe ale unor perechi homosexuale?
Poate prin personalitate si felul lor de a fi. Eu de exemplu, am intalnit persoane mai ”nedaruite fizic”, care erau foarte pline de viata, foarte comunicative, foarte simpatice, care te atrageau prin felul lor de a fi, cu toate ca fizic nu respectau canoanele atractivitatii.
Nu stiu cat de dezavantajati sunt intelectualii, dar parca cu alde eliade, tolstoi nu mi-e rusine. Si pana la urma, degeaba ai patratele daca ochii iti sunt morti.
Sunt de acord cu ce ai spus. Colegii din liceu nu ma bagau in seama decat atunci cand voiau o tema sau sa-i ajut la vre-un test. In schimb, daca erai plin de muschi erai imediat adulat. Nu am putut intelege ce era in neregula cu mine. Pana mi-am dat seama ca era problema lor de fapt.La facultate ma inteleg bine cu toti colegii caci sunt toti inteligenti si nu prea le pasa cum arata. Asadar nu prea e importanta parerea celor din jur. Daca ei nu ii gasesc pe intelectuali interesanti atunci le urez sa traiasca in continuare intr-o ignoranta totala.Oricum, orbi au fost, orbi vor fi in continuare.
Foarte mulţi oameni au un potenţial intelectual foarte mare, deci predispoziţia spre a profesa o activitate intelectuală, la vârsta adultă. Întâmplările vieţii fac ca doar o parte dintre ei să rămână şi să facă studii de lungă durată şi să lucreze în mediul academic, sau să fie politicieni de marcă, medici, profesori, scriitori etc. Ceilalţi oameni inteligenţi pot fi găsiţi în cele mai diverse locuri şi situaţii, acolo unde i-a dus viaţa, cu necazurile ei: la servit într-un restaurant, vânzător în piaţă, administrator de bloc, şi aşa mai departe(îşi păstrează intactă inteligenţa nativă, dar o folosesc în mediul respectiv). Mediul în care trăieşti şi îţi desfăşori activitatea este responsabil pentru o mare parte din înfăţişarea şi condiţia noastră fizică. Şi acuma fac o comparaţie: sportivii de performanţă, care zilnic au un antrenament bineînţeles că sunt foarte bine dezvoltaţi fizic, au vitalitate şi au o condiţie fizică excepţională, pe când intelectualii, care nu se confruntă cu un program de exerciţii fizice în fiecare zi au mai puţină vitalitate, sunt mai cocoşaţi, pielea şi muşchii stau altfel pe ei…..şi aşa se ajunge la diferenţe vizibile între cele două categorii. La fel, diferenţe clare între intelectuali (care se presupune că au un nivel de trai ridicat) cu categoria de muncitori. Concluzia, mediul ne influenţează aspectul şi sănătatea. Foarte frumos a spus Alex P, degeaba eşti frumos dacă ai ochii morţi. Fiecare om este o sumă interesantă a milioane de trăsături frumoase şi urâte, pe lângă asta mai contează şi cine priveşte.
Discutând de frumuseţe nu ajungem la capăt aşa că vreau să-ţi răspund la întrebarea despre viitor. Eu sunt foarte bucuros, şi urmăresc cu pasiune competiţiile de tango din Argentina. Acolo au început, timid, ca în concursurile naţionale să apară cupluri de bărbaţi care dansează, aşa cum era la începuturile tango-ului. Îţi dai seama că la un moment dat grupurile de human rights vor vrea să fuzioneze jocurile olimpice, internaţionale şi naţionale pentru persoane LGBTQ(care deocamdată nu au foarte multă vizibilitate) cu competiţiile oficiale. În ţările dezvoltate se va accepta ca în sporturile de cuplu să poată fi doi bărbaţi sau două femei, dar vor fi mari probleme cu ţările homofobe, care vor boicota jocurile, nu vor participa şi nu vor lăsa vreodată ca sportivi gay declaraţi să-şi facă numărul în sălile lor (Iran, Rusia, China). Paradoxal, ei chiar sunt împotriva principiilor sportului, de toleranţă, de fair-play, de comuniune şi unitate dar va trebui să treacă timp să fie acceptate cuplurile gay, pentru că e clar că paşi înapoi nu se vor face. De acum înainte, eu zic că o să auzim numai veşti bune. Fix la subiect, cred că anul 2018 este cel în care un cuplu gay va concura la Camp. Int. de Patinaj. Primul va fi cu scandal, iar mai apoi, din 2020 vor fi mai mulţi şi arbitrii îşi vor putea updata metodele de jurizare, câ până la urmă cred că sunt mici detalii care diferă actul artistic al unui cuplu de bărbaţi faţă de cel al unui cuplu bărbat-femeie.
@A.S: Intrebarea mea se refera la cum atrag intelectualii atentia celor pe care nu ii cunosc, cu care nu au nicio tangenta. Daca un tip “bine facut” intoarce la propriu capete, un intelectual ce sanse directe are? Clar, isi poate manifesta spiritul, sarmul, bunatatea sufleteasca dupa ce a fost realizat contactul, dar cum se realizeaza acest contact? Inseamna ca trebuie ca mereu el sa preia initiativa, sa cucereasca, si asta repede, caci daca nu arata intr-un anume fel alta sansa nu mai primeste?
@Alex P: Fara indoiala, e suparator si trist sa vezi un om care pare frumos, si aici ma refer la un fel de frumusete dubla, fizionomie+ farmec, dar astea doar de departe, iar atunci cand ai ocazia sa il cunosti personal sa constati cu stupoare ca nu are nimic de oferit. Mentionez totusi ca ma refer in principal la frumusetea fetei, lasand patratelele la o parte. Nu compar corpul de sportiv cu cel de intelectual, ma intereseaza fata, si intrebarea mea este daca se vede pe fata unui om activitatea careia ii dedica macar timpul liber, daca nu intreaga viata, pasiunile lui si daca exista cate un soi de frumusete pentru fiecare.
Poate unii oameni au un avantaj strict la inceput, atractia initiala, iar altii se pricep la a o mentine, la a oferi constant un sens relatiei? Cred ca sar calul cu generalizarile…
@Kira: Interesanta facultate asta 🙂 . Ma intreb totusi despre orbirea asta: sigur e usor sa spui “Da-i incolo de prosti!” dar am avut si ocazii in care m-am trezit ca judec o persoana prea repede dupa niste cuvinte care nu il/o reprezentau, dar se pretau cumva situatiei. Nu sunt adeptul jocurilor de noroc, dar cred ca pentru unii oameni merita sa risti, sa inghiti banalitati pana te prinzi daca e doar un strat, sau din banalitati e compusa intreaga fiinta. Dificil e insa sa recunosti limita, sa stii ce oameni merita si ce oameni nu, iar aici un pic de sinceritate face minuni, sa poti admite ca ai gusturi diferite de ce este cool/ hip/ mainstream si sa oferi un fel avanpremiera a ceea ce te reprezinta, macar ca pasiuni, nu zice nimeni sa iti torni viata in fata strainilor. Important mi se pare ca acest lucru sa se realizeze fata in fata, nu vreun share /like pe FB. Fara sa vreau sa supar pe nimeni, dar nu mi se pare real.
@TudorTM: Parca am auzit toata viata expresia: “Sunt destepti foc, dar lenesi”. E trist si ce-mi povestea cineva odata despre cum o colega de-ai ei s-a oprit pe strada si a inceput sa discute foarte serios si pasionat despre carti cu un cersetor. Trist ca unii oameni ajung sa se hraneasca doar spiritual din cultura si ca am ajuns sa promovam atat de putine cai spre succesul financiar, lasand n domenii uitarii, sau nostalgicilor.
Cred ca nici exemplele din articol nu exprimau destul de clar, dar eu ma refer mai mult la pasiuni, la timp liber decat la serviciu. Adica unii merg la sala de forta, altii la sala de lectura, si mi-ar placea sa pot spune ca toti sunt frumosi, dar in fel diferit, si ca exista o “piata” pentru fiecare, dar nu pot sa scapa de senzatia ca si daca e cu adevarat asa, nu versiunea aceasta a ajuns sa fie popularizata.
Dar poate chiar sunt toti frumosi, si caut eu nod in papura din dorinta de a trasa linii si granite care nu exista…
Legat de tango, e interesant cum unii uita doar ce vor, mama ei de meorie selectiva. Dar ma bucur sa citesc ca lucrurile sunt in schimbare. Ma gandeam ca totusi ar exista niste impedimente fizice, nu doar de conceptii in a nu implementa perechi gay: luand iar exemplul cu patinajul sunt multe ridicari, salturi si piruete care se bazeaza pe diferentele specifice dintre sexe, iar ca aceste miscari sa poata fi folosite in continuare cred ca cel putin unul dintre parteneri ar trebui sa aiba un stil de viata foarte strict, sa ramana suplu, elastic etc. Dar la dans zau daca n-ar fi frumos!
AAndrei Fiecare floare are gâza ei pentru care produce “feromonul” potrivit. Cu sportivii totul e clar, ştim cu toţii care e ăla. Intelectualii au şi ei nurii lor. Acum câţiva ani mă duceam într-o cafenea destul de des pentru că ştiam că la o anumită oră, la una dintre mese îşi bea cafeaua şi îşi citea cartea un tânăr bărbat, blond, cu trăsături nu foarte fine, dar rafinate de undeva din interior. Nu pot să îţi spun cât de sexy mi se părea să îl văd închizând cartea pentru câteva secunde ca să privească împrejur(probabil digera vreo informaţie sau savura un cuvânt citit, dar n-o făcea ostentativ cu ochii daţi peste cap, privea liniştit lumea).
Ma bucur ca ai avut surpriza placuta de a descoperi ceva frumos dincolo de carapace, dar ce ti s-a intamplat este un caz izolat. Nu cred ca gresesc cand spun ca daca ar fi stiut ca esti ceea ce esti te-ar fi placut in continuare. Si astfel, lucrurile frumoase pe care credeai ca le-ai descoperit la respectivul/respectiva, s-ar fi naruit sub ochii tai. Daca vrei un prieten adevarat si nu doar un amic, atunci acesta trebuie sa stie adevarul despre tine, si crede-ma, nu vei avea parte de o surpriza placuta cand va afla. Nu intelegi? Extrem de putini sunt open minded si trebuie sa ai un noroc foarte mare sa intalnesti unul.
Si da, chiar ma mandresc cu facultatea la care sunt pentru ca este destul de dificila iar colegii ma plac pentru felul meu de a fi, nu pentru altceva. -E.T.T.I.-Bucuresti.
Pe mine personal nu ma atrag muschii in mod special. Problema e ca populatia e din ce in ce mai superficiala, mai ales comunitatea noastra. Adica mai toti vor ‘dragoste la prima vedere’. Sau, mai bine zis, ‘la prima poza’. Daca nu esti cum vor ei nici nu incearca sa te mai cunoasca, sa vada ce fel de om esti. Superficialitate.
eu sincer iti marturisesc faptul ca e mai bine sa ai muschi si imaginatie decat creier.Pe mine daca ma pui sa-ti identific un tip care e gay asa sta cam 15 ani in parc uitandu-ma si tot nu as gasi vreun indiciu.Numa numesc intelectual (poate doar istet) dar asta e cea mai mare problema:atletii nu au inhibitii cand vine vorba de “agatat”,iar de artisti nici nu mai zic(ei emit:sunt gay si vreau sa iesim la un suc).Pe de alta parte intelectualii(ca sa folosesc termenul folosit de tine) stau ca “viteii la poarta noua” si se gandesc la niste chestii pe care numai ei le inteleg(eu asa vad lucrurile prin propria prisma,nu stiu daca chiar asa stau lucrurila in realitate).Si daca citesti Aandrei acest comentariu te rog sa incerci sa ghicesti(daca poti) ce varsta am?
Articolul “Gay male attraction toward muscular man: does context matter?” cred ca este destul de concludent. Cei care aveti acces la el, va recomand lectura lui
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1740144512000058