Progres în Vest, întuneric sociologic în Est

Consultam zilele trecute starea legalizării oficierii căsătoriilor pentru cuplurile de același sex, și am constatat mulțumit că lucrurile se îndreaptă într-o direcție bună în lumea Euro-Americană (plus Australia). Ultimele progrese judiciare în acest sens ar fi legalizarea căsătoriilor gay în Malta, Finlanda și Slovenia, angajamentul curții supreme de justiție a SUA de a legifera cu privire la cele 14 state Americane care încă nu permit căsătoriile gay (probabil în vara anului acesta), angajamentul guvernelor Groenlandei și Irlandei de a demara legalizarea în luna mai 2015, precum și mișcările similare din Elveția și Australia.

Conform imaginii (preluată de pe pagina de Wikipedia, unde albastru închis înseamnă oficierea căsătoriilor indiferent de sex, și albastru deschis înseamnă oficierea de parteneriate civile), Europa stă destul de bine, dar cred că progresele pe termen scurt se vor opri odată cu adoptarea căsătoriilor gay în Germania, Austria, Elveția și Italia (probabil în următorii 1-2 ani, dacă totul merge în ritm normal, eventual mai târziu în Germania dacă Uniunea Creștin Democrată se încăpățânează). Spun asta nu în mod pur speculativ, ci consultând sondajele de opinie de aici, unde apare că majoritatea populației din aceste țări este pro-căsătoriile gay.

Conform aceluiași tabel, țările din Uniunea Europeană în care sprijinul public pentru căsătoriile gay este sub 50% sunt fix țările foste comuniste, la care se mai adaugă Grecia și Cipru (țări majoritar ortodoxe):

1) Cehia (2014 – 45% pentru, dar permite deja parteneriate civile)

2) Grecia (2013 – 39% pentru)

3) Cipru (2014 – 39% pentru)

4) Estonia (2012 – 34% pentru, dar permite deja parteneriate civile)

5) Ungaria (2013 – 30% pentru, dar permite deja parteneriate civile)

6) Polonia (2013 – 26% pentru)

7) Slovacia (2006 – 19% pentru)

8) Croația (2014 – 17% pentru, dar permite deja parteneriate civile)

9) Bulgaria (2006 – 15% pentru)

10) Letonia (2006 – 12% pentru)

11) România (2006 – 11% pentru)

12) Lituania (2013 – 8% pentru)

Ce mă deranjează însă la aceste cifre este că în România nimeni nu s-a sinchisit să mai facă un sondaj public de 9 ani de zile! Sunt sigur că în 9 ani s-au schimbat foarte multe. Este o perioadă care acoperă aproape jumătate de generație. De exemplu, acum 9 ani tatăl meu era un homofob plin de ură. Vara trecută mi-a dat pentru prima dată sfaturi într-o relație. Schimbări similare de mentalitate au avut și prietenii mei straight (și nu doar cei care au plecat în diaspora). Cred că ar fi bine ca aceste progrese să fie mai îndeaproape urmărite și raportate.

Are cineva idee dacă aceste sondaje se efectuează? Dacă da, cine are acces la rezultate? Dacă nu, cu cine ar trebui vorbit?

UPDATE (3 Aprilie 2015): Între timp, Remus Cernea se zbate de unul singur (fără sprijinul comunității…) cu încă o propunere legislativă care a fost refuzată în Senat, pe care o puteți citi aici. Cred că ar trebui ceva făcut în această privință, pentru a vedea Senatul că publicul nu este chiar indiferent. Principalul obstactol pentru ieșitul în stradă până acum a fost convingerea că dacă sprijini cauza egalității în drepturi, înseamnă că ești gay.