Intr-o zi, ma plimbam prin centrul unui oras foarte drag mie, si pasii m-au purtat agale pe o straduta, unde am vazut o locatie, care imi fusese recomandata, dar pe care inca nu apucasem sa o vizitez. O librarie cafenea. In fata este libraria, cu multe rafturi si carti. Intotdeauna m-au fascinat librariile, sunt un adevarat haos al ordinii. Aici, ochii intalnesc in acelasi timp ordinea, cat si dezordinea. In mijloc, doua fotolii si o masuta, pentru un aer mai familiar, pe care te poti odihni sa privesti, sa rasfoiesti, sa respiri.
…si… in spate, intr-o mica camera, vreo patru mese. Cafeneaua. Mesele sunt vechi masini de cusut, care obosite sa mai tot lucreze atat, s-au retras in acest colt de lume. Singura lor dorinta este sa sprijine, coatele capetelor imbacsite de atatea idei, care, se opresc pentru o vreme, multumite ca inca, desi batrane, folosesc la ceva. Si poate, uneori sa asculte cate o poveste….
O librarie mica, intima si placuta, in care te simti bine inca de cum intri. In care muzica, te invaluie, intre doua vorbe surprinse despre ultimele aparitii sau un concert ce tocmai a avut loc in oras. Cafeneaua, si mai mica, si mai intima, ascunsa in spatele rafturilor, un loc in care profanul se intalneste cu divinul si par a sta linistiti la o vorba.
Prima data cand am intrat in acest mic paradis, era gazduita acolo si o expozitie de fotografie, portrete. De altfel, pot spune ca acesta este si momentul in care am inceput sa beau cafea.
Dupa ce mi-am plimbat mainile de-a lungul rafturilor, ca sa pot simti cartile, si sa le las pe ele sa ma atinga, m-am oprit asupra a doua dintre ele, pe care voiam sa le invit la o vorba. Nimic mai simplu, era locul potrivit. M-am asezat la o masa si am inceput sa citesc. O tanara domnita, cu un zambet larg si ochi cu pasiune, mi-a adus meniul, lasandu-l pe masa, fara sa imi adreseze nimic mai mult decat un zambet. Eram in “templul lecturii”. Nimeni si nimic nu avea voie sa ma deranjeze, si ea, stia asta.
Cartea pe care o luasem era Real-K, si mi-au picat ochii pe geneza, care, m-a cucerit pe loc. Dupa ce am citit, am simtit nevoia sa trag aer in piept, sa privesc in jur. In fata mea, era portretul unui batran, ai carui ochi, printre riduri, declarau iubire si intelegere fata de lume, oricat de cruda sau nevolnica ar fi fost ea. Am zambit fericit, si m-am scufundat in scaun, lasandu-ma placerii de a alege ceva de baut.
Meniul incepea cu o lista impresionanta de cafele, apoi ceaiuri…. Eu eram si sunt un impatimit bautor de ceai, si asta si urma sa comand, cand in lista am vazut “cafea Kenia”. In acel moment, am revazut, cu ochii mintii, secvente dintr-un film mult iubit, “Out of Africa”, (in care actiunea se petrece intr-o ferma de cafea din Kenia), si am simtit ca vreau sa beau cafea, acea cafea. Acea cafea cu nume de loc din “amintiri” netraite… niciodata.
Asa ca, mi-am spus: “Azi esti un descoperitor …” …si m-am lasat dus de de ganduri si vise, de asteptari si impliniri, de gust, de auz, de privire si de suflet. Ma simteam ca intr-un orgasm al simturilor mele. Asa incat primul meu contact cu cafeaua a fost unul pasional, nici nu se putea sa se termine altfel decat cu o noua pasiune, un nou ritual.
Acest context fericit, mi-a sters din minte toate gandurile anterioare legate de cafea (si nu erau prea fericite, caci, naiv fiind o consideram doar o slabiciune), si m-a lasat complet virgin si deschis in bratele unui amant pasional si priceput.
Gustul amar mi-a invadat trairile si am ramas acolo pe scaun cu ochii inchisi, si cu un zambet pe buze timp de multe minute, fara sa aud si sa vad nimic din jur, doar pe mine zburdand pe campurile arse ale Africii, sub privirile intelepte ale acelui “bunic” universal. Si astfel am cunoscut eu cafeaua!
Pentru voi?! Reprezinta ceva cafeaua?! 🙂
Eu încă nu beau cafea, și nu știu dacă e o chestiune de timp până să îi cedez sau nu îmi voi face niciodată acest obicei. De aceea, pentru mine cafeaua reprezintă dependența de un stimul care să dea start zilei și unei activități decente și de accea mă țin departe, cu toate că uneori nu dorm mai mult de patru ore pe noapte. Da, din păcate nu am descoperit plăcerea de a-i savura aroma și tăria. Totuși, puținele cafele băute (cu mult lapte) îmi amintesc de diminețile de duminică petrecute cu tata în căsuța lui de lângă oraș, bucurându-ne de un film bun sau de imaginea livadei profilându-se pe geam.
Eu sunt amator de ceai, și cel din Kenya e grozav. Acum că îmi amintesc cu plăcere de ‘Out of Africa’ și de câmpiile în bătaia soarelui, vreau să reascult coloana sonoră evocatoare.
Aa, și frumoasă descriere a librăriei cafenea! 🙂 Și la mine e una în oraș, dar vai ce jalnică… numai ideea a mai rămas bună… Cărțile de pe rafturi sunt toate numai thriller-uri și bestseller-uri americane ieftine și mesele sunt așa apropiate unele de altele și în văzul trecătorilor de pe stradă, încât nu poate exista pic de intimitate și de depănare a poveștilor!…
Un întreg ritual. De la făcutul ei până la savurat aroma, tăria și toate cele.
Mai puțin dimineața când e momentul de meditație.
Măi, tu încerci să-i furi slujba Maiei din reclama la cafea! Nu m-am omorât niciodată dupa cafea. O beau doar rar când mi-e poftă, sau în oraş când n-am chef de bere. Şi dacă m-ar vedea un împătimit cum o dau pe gât, mi-ar confisca-o.
RealK… cartea copilăriei mele 🙂 O carte foarte idilică, se potriveşte perfect cu atmosfera din cafenea :)) Data viitoare să citeşti “69” în biserică.
Şi de ce nu divulgi numele librăriei? Ţi-e frică să nu ţi se fure locul?
Offtopic: Sfinte, cum puteţi sa scrieţi cu diacritice tot timpul?! E chinul de pe lume! Aveţi tastaturi în română? Există? Dacă nu, am un nou respect pentru cei care fac asta.
Eu nu prea scriu cu diacritice. Depinde cum am chef. I schimb ce ma enerveaza e ca scriind destul de mult si in engleza, tot trebuie sa schimb… mai un comment pe darkq… mai doua mail-uri… si tot asa.
Alex P Trecut printr-o facultate de comunicare. Ai hez nou ciois.
Alex P, nu mi se pare deloc chinuitor. Am exercițiu cu tastatura românească (chiar dacă cea fizică este englezească) de ceva ani. 🙂 A devenit o obișnuință pentru mine.
Merge și în Word cu scurtăturile personalizate și pe urmă copy-paste pe blog. Dar nu mai are același „feeling” postarea.
Robert, eu pot să schimb instant tastaturile prin combinația Alt + Shift. 🙂 Încearcă și tu.
Mmmm cafeaua…
Cafeaua are pentru mine aproape o valoare sentimentală. Este companionul nelipsit dimineața, când obișnuiesc să vorbesc puțin cu mine. Și îmi ține uneori de urât și pe timpul zilei. Este motivul perfect al unei invitații în oraș. Este mijlocul prin care poți ghici viitorul cuiva. Este motivul nopților albe…
Frumos articol.
FireMan, te pup! Tocmai mi-ai dat o idee! 😀
@Q, de alt+shift nu stiam să fiu sincer. Shame on me…
@henoctasus: asa am considerat si eu multi ani cafeaua. pana la acel moment, cand, cafeaua a devenit un liant de socializare. Nu beau cafeaua pentru a ma trezi dimineata, ci o beau la o vorba cu cei din jur. Pentru mine este monentul care sparge gheata inceputului de zi, daca este bauta dimineata.
@Da_Vero: ritualul este tot secretul… ai incercat vreodata cafea la nisip?!
@Alex P: desi Maia este adorabila ca fiinta, acea reclama… 😀 nu.
Pentru mine, Real-K, este cea mai senzoriala carte, incredibila, de altfel. O recomand cu caldura tuturor.
Pot divulga numele locului, am considerat ca nu e necesar. Pentru cei interesati… you know how to find me.
@Domnu’Pomper: mersic.
abstraaact Da! E fenomenală aroma. 🙂
@Da_Vero: mie imi place sa o beau intr-un local, ce recreaza, atmosfera interbelica. 🙂 superb.
Pentru câteva minute m-ai făcut să zugrăvesc în minte un tablou în care un scriitor își găsește inspirația într-o ceașcă de cafea și reușește să transforme banalul într-o operă de artă. Frumos!
Cred că m-ai convins să beau cafea. Acum sper că nu o să scrii un articol și despre țigări.:D
Eu sunt destul de obsedat de cafea, este printre puținele lucruri pentru care niciodata nu cred că mă voi zgârci la bani (în rest sunt destul de zgârcit).
Cel mai important pas în acest sens a fost acum vreo 5 ani, în facultate, când am decis să îmi cumpăr râșniță. Apoi mi-am cumpărat presă… apoi expresor… cele mai bune investiții din apartament.
Dar nu trebuie făcută cine știe ce filozofie din cafea. De cafea trebuie să te bucuri și atât. Îmi sfarm creierii cu matematica câte 12 ore pe zi, uneori și în weekend. Cele 30 de minute din fiecare dimineață, de la 6:00 la 6:30 când îmi beau cafeaua în perfectă liniște reprezintă pentru mine compromisul făcut cu soarta :). Colțul de liniște.
Oricum, aștept cu nerăbdare ziua în care un viitor prieten îmi va face cafea din proprie inițiativă, fără să îi cer eu. Înseamnă că atunci va fi ajuns să mă cunoască.
Hm… am o nelămurire, există cuvântul “espressor” în Română?
Pe nici unul nu l-am găsit în DEXOnline, dar am mai avut discuția asta cu un prieten și el susținea că e cu “x”. Mi se pare totuși greșit…
Nu e nimic mai sfant decat un venti latte dimineata.. sau seara!
Martin, nu ştiu dacă există în româneşte , poate e pe sistemul “laptop” inexistent dar folosit din plin.
FĂRĂ x !!!!! nu te mai lua după toţi…
Acum ca am citit si mesajul lui Martin, incep sa cred ca acest blog reprezinta partea matematica-informatica din comunitatea gay. Sau partea gay din comunitatea mate-info?..
Martin merita tot respectul.
Eu nu pot sa fac nici cele mai elementare “combinatii” fara un calculator.
Tocmai asa am decis sa plec cu banii numarati de acasa. Cine stie ce dracu se mai iveste intr-o vitrina ..
Smog, incearca intr-un club. Am auzit ca au cursuri intens(iv)e de combinatorica. 😉
@rediam: hmm… slabe sanse. poate despre pipa. un element de excentricitate masculina. pana si sobrii barbati, aveau voie sa aiba, elementele prin care sa isi arate latura mai nebuna, si totusi sa se mentina seriosi. astfel pipele au ajuns sa aiba forme, care mai de care mai ciudata.
@AlexP: da ce ai tu cu mato’informatosii? 🙂
hahaha alex, subtil 🙂
Nu sunt un băutor de cafea în general … prefer să o beau când vreau câteva momente doar pentru mine. Nu știu. Dar pentru mine, parcă simt că nu merge altcumva să o beau.
Frumos articol abstraaact.
@asp.pet: cafeaua ca prieten si sfatuitor?!
@abstraaact
ceva în genul ăla