Am fost la Cluj, fusese întâlnirea de 10 ani de la terminarea facultății și am vrut să ajung. Anii studenției au fost unii dintre cei mai frumoși ani, a fost perioada care m-a călit, m-a învățat să mă descurc singur și a venit cu niște experiențe minunate.
De exemplu, erau fenomenale porțiile de cartofi prăjiți noaptea pe la 3, bețiile trase, sălile de lectură, nopțile nedormite în care învățam și altele.
Am reușit să ne adunăm 20 (din 100) însă experiența a fost una plăcută. 10 ani… nu sunt mulți, nu sunt nici foarte puțini, însă cert este că și-au lăsat amprenta asupra fiecăruia dintre noi. Unii dintre colegi au copii, alții sunt plecați prin SUA (un coleg e la post doc la Harvard, adevărul e că tipu’ merita, era genial), alții vând flori… fiecare cu ce i-a dat viața.
Drept este și faptul că am avut parte de niște profesori extraordinari, generația aceea veche pentru care meseria era meserie. Unii încă mai predau, alții s-au pensionat.
Cineva… dintre cei prezenți, a spus că el nu s-a luptat pentru a obține mai mult decât i se cuvine însă a fost fascinat de resorturile fericirii și si-a pus șapca pe-o parte și a pornit prin lume în căutarea ei. Unul dintre profi (are aproape de 90 de ani și încă mai predă!) i-a și răspuns:
A fost mișto.
Viata este un drum lung de cautare a fericirii. Cine nu vrea sa fie fericit nu este om.
Nu inteleg ce zice dl. profesor 🙁
Tu ce ai studiat by the way, Robert?
Michel-Angelo, nu are importanță ce am studiat. Nu îmi place să îmi aștern fiecare detaliu al vieții pe blog.
Profu’ zice că fericirea nu există pe Pământ căci este o chestie paradisiacă ce poate fi întâlnită doar în Biblie și că ar trebui să ne preocupe alte lucruri decât căutarea fericirii.
Intelept prof
Dar intr-un fel e gandire specifica pentru tarile est-europene.
Daca el a ratat-o e un act de nesimtire sa incerce sa reprime fericirea altora.
Nu cred ca prin ceea ce spune “reprima fericirea”, e posibil chiar ca asta sa fie singurul mod in care ai sanse sa fii fericit.
Vreau sa spun ca atunci cand oamenii cauta sa obtina fericirea o transforma in obiect dorit si intra foarte usor in ciclul dorinte-satisfacere-plictiseala.
Cam sunt de acord cu ce a zis Alex P
As mai adauga totusi ca de multe ori, in cautarea unei fericiri specifice, multe persoane rateaza alte momente de fericire, chiar daca sunt doar temporare.
Apropo de cata fericire putem gasi in afara noastra, am redescoperit o prezentare interesanta:
http://www.ted.com/talks/dan_gilbert_asks_why_are_we_happy.html