Frate, ce aveti toti cu cacatu’ ala de rainbow!? Plm, zici ca DarkQ a devenit brad de Craciun. Bine, ideea e ca am observat ca majoritatea site-urilor gay din Romania si nu numai, is pliiiineeeee de stegulete, pizdulice, emoticoane… rainbow. Nu inteleg faza. Zici ca suntem nazisti.
Asta in primul rand.
In al doilea rand, orice articol care contine link-uri catre vreun ONG din Romania ramane in pending pana ma uit eu sau vreun alt admin peste el.
In ultimul rand, in afara de propaganda pro-LGBT, altceva chiar nu se poate scrie? Incet-incet ne indreptam intr-o directie care nu e pe placul meu si nici al multor cititori obisnuiti cu vechiul DarkQ.
O sa revin in forTZa! 🙂
Apropos, sunt student in anul 1 si sunt incepator. Si discret. Pe bune ca is student. 😀
P.S.: Poze cu tipi misto puteti sa puneti ca alea is OK. 🙂
Ah, si nu mai bagati un articol la 10000000 de categorii. Ajunge una, max. doua reprezentative!
Nu există propagandă pro-LGBT, pentru că de fapt nu se poate face propagandă la orientări sau identități sexuale. Asta dacă “propagandă” are și pentru tine același sens ca pentru restul lumii. Oricît de mult și frumos ar vorbi cineva despre homosexualitate, de exemplu, numărul homosexualilor va fi tot ăla.
De obicei explicația asta trebuie să le-o dau activiștilor homofobi, care nu s-au prins că orientarea sexuală o constați, nu o alegi. Din aceeași ignoranță au apărut legile care discriminează homosexualii în Rusia și Uganda de exemplu.
Cît privește curcubeul, dacă ai altă idee de simbol al diversității, scoate-o la bătaie. Dar fii gata să ți-o critice lumea așa cum critici tu curcubeul, indiferent cît de genială ar fi.
Nu stiu despre directia spre care merge blogul, dar daca nu convine, atunci mai exista si alte site-uri gay, nu-i nici o tragedie.
@Onest, hai sa iti zic care-i faza.
Blogul asta, de cand a fost el facut, nu s-a axat prea mult pe metodele traditionale de “costientizare a populatiei” (citand din… citate). Bine, din cand in cand, s-au mai strecurat articole despre maretiile faurite de activistii LGTB care “ne vor binele, lupta pentru drepturile noastre, ne iubesc si ne pupa etc.”
Am facut DarkQ ca sa impartasim povesti si au fost destule contributii foarte valoroase ca si mesaj: articole scrise de parinti, de gay care nu stiau intr-o s-o apuce, filozofie, recenzii de carti si filme, sfaturi, ghiduri, etc.
Am incetat o perioada sa mai scriu sau sa intervin in ce se intampla pe blog pentru ca nu am foarte mult timp la dispozitie si in plus, de-alungul timpului, am realizat ca din momentul in care am decis ca acest blog sa fie unul colectiv, e destul de greu sa tragi o linie intre calitate si cantitate.
In fine, nu asta e ideea de baza. Cu cat de bate mai mult apa in piua pe un anumit subiect, cu atat tindem sa il respingem mai mult. Crede-ma ca are cine sa se ocupe de chestiile astea si mai sunt si platiti pe deasupra.
Cat despre curcubeu, ca si simbol al diversitatii… o fi, nu zic… poa’ sa fie afisat pe usa locuintei fiecarui gay “sa se stie”… sau chiar sa se poarte insigne infipte in piept cu curcubeul pe ele, chiar nu ma intereseaza. Eu spuneam de excesul de poze rainbow puse la articole. E prea multa culoare si estetic nu imi place cum arata blogul meu. Juma’ de poze pe prima pagina cu rahatu’ ala de curcubeu’. Imi sangereaza ochii. De ce nu putem sa fim… oameni simplii… inainte de toate, de ce conteaza atat de mult sa ne autoetichetam ca si cum am avea tuberculoza si am purta masti pe gura?
@Ion, da cred ca asta o sa fac… n-o sa mai intru veci pe blogul meu, ce mama ma-sii? ia sa ma duc dom’le in alta parte daca nu imi convine! 🙂
In alta ordine de idei, ramane cum am stabilit.
Scrieti ce vreti, dar evitati abuzul de poze fara numar cu curcubeul (de preferat ar fi sa puneti poze asupra carora aveti drepturi de autor – adica cele facute de voi is super ok) caci altfel pagina principala incepe sa arate cum arata hi5-ul, puneti un articol la o singura categorie, cea mai relevanta (hai maxim doua), si aveti mare grija ce publicati.
Onest (re: #2) ~
Propaganda reprezintă propagarea, respectiv diseminarea sistematica a unor idei sau concepte. Conotația cuvântului nu e neapărat negativă, decât dacă scopul e atragerea unor adepți (respectiv, prozelitismul) sau prigonirea celor cu opinii contrare.
Contrar a ceea ce susții, se poate face propagandă LGBT bine-mersi, chiar fără să ne dăm seama, cu atât mai mult cu cât ăsta e singurul subiect de discuție.
Ideea care a dat farmec și originalitate acestui blog (spre deosebire de alte site-uri având aceeași “orientare”) era folosirea în comun a spațiului virtual pus la dispoziție pentru a discuta despre lume și viață din perspectiva unei orientări LGBT, iar nu despre (sau centrat pe) această orientare în sine.
Experiența proprie și personalitatea fiecăruia ar trebui să primeze în relatările de pe blog și să eclipseze, pe cât posibil, stereotipiile LGBT atât de răspândite în alte scrieri de profil. Cazul curcubeului-umbrelă este unul paradigmatic în acest sens, acest simbol devenind în ultima vreme unul îndeajuns de copleșitor și contraproductiv, care mai mult umbrește (adună și restrânge) spiritul diversității decât îl promovează. Sub acest spectru multicolor, diversitatea însăși se stinge încet în umbra “comunității” de vederi LGBT.
Prin urmare, Onest, rezistă tentației de aliniere la rigorile corectitudinii politice și înțelege coming-out-ul nu ca pe o modalitate de a îngroșa rândurile comunității LGBT, ci mai degrabă ca o formulă de ieșire din orice fel de tipare, LGBT sau nu. Afirmarea cuiva ca om nu trebuie să semene cu o ieșire din dulap, pentru că altfel o să ne trezim ieșiți de fiecare dată în fața unor uși din ce în ce mai mari și mai greu de deschis.
În locul modelului “din-dulap-în-dulap” am putea mai bine să ne manifestăm astfel încât ușile să fie deschise mereu din afară, astfel încât ceilalți să găsească drumul spre noi fără ca noi să fim nevoiți, dintr-un pur acces de orgoliu neînțeles, să le sărim în față.
Ceea ce a lipsit acestui blog în ultima vreme a fost relatarea momentelor în care ceea ce s-a întâmplat la un moment dat cu fiecare dintre noi a fost mai important decât faptul că eram gay.
Putem face astfel încât eticheta LGBT să dispară, sau măcar să înceapă să nu mai conteze? Aceasta era provocarea.
😎
Asa, cum zice Gridu’. 🙂
Exact asa vroiam sa zic si io da’ nu mi-o iesit.
Romania chiar e mai open decat a fost vreodata si asta probabil ca nu s-a mai batut atata apa in piua in ultimii 2 ani (ca n-au fost fonduri).
Am mai vazut gay cu bratarele rainbow la manuta, tricouase si posetutze atarnate de clavicula, mentalitati conform carora “lumea trebuie sa stie de noi, soro, nesimtitii dracu’ uite cum ne discrimineaza si cum rad de noi, vaaaiiii !!!”. Hoooo! Ca nu-i chiar asa.
Nu intereseaza pe absolut nimeni cu cine ti-o tragi atata vreme cat nu pui orientarea sexuala mai presus de OMUL din tine. De cand a ajuns sa ne reprezinte orientarea sexuala si de ce trebuie sa ii dam o importanta atat de mare daca tot suntem “out” in mintile noastre.
Cineva care chiar e out, nu cred ca simte nevoia sa tot cante la trompeta ca el e gay… e ca si cum ne-am duce la un angajator si am spune: “Buna, sunt Mitica si sunt gay!”.
Asa pe post de gluma, cineva din Timisoara a murit de curand, cica, de pneumonie. Vazusem pe FB comentarii gen: “Vaaaiii… {…} o sora de nota 10!!!”. Dupa ce am ras ca prostu’ vreo 5 minute, ma si gandeam la o coroana din plastic pe care sa scrie “O sa ne lipsesti! Ai fost o SORA de nota 10!!!”. Sauuu… era si varianta in care sa se mearga la inmormantare pe tocuri, o peruca, ceva acolo… o batistuta dantelata (neaparat rainbow)…
@grid, oricat de mult am incerca sa nu mai conteze eticheta LGBT, tot o sa fie destui oameni inchisi la minte carora li s-a spus in biserica ca homosexualitatea este un pacat si ca nu stiu ce. Eu nu-s ortodox, si cu cat aflu mai multe despre religia ortodoxa (taca-miu vitreg e ortodox) cu ata ma inspaimanta gandirea oamenilor care chiar cred ce li se spune acolo. In fine, lasand la o parte religia, ce vroiam sa zic este ca daca ne comportam ca si oameni “normali” atunci oamenii “normali” n-o sa ne lase.
A… si o modalitate prin care gandurile rele ale societatii sa inceapa sa se dizolve cat de cat este ca ei sa citeasca articolele acestea si sa inteleaga ca si oamenii gay sunt exact ca ei, ca avem aceleasi probleme ca si ei, acelelasi indatoriri.
Eu sunt principalul vinovat pentru rainbowizarea blogului, pentru că am pus la multe din articolele mele imagini din astea colorate. Ideea e că am intrat pe wikimedia commons şi am downloadat de acolo nişte imagini fără drepturi de autor pe care să le folosesc pe blog şi poate că am exagerat.
Mie îmi place foarte mult simbolul nostru şi cred că este şi foarte expresiv. Ar trebui să completezi articolul cu sfaturi pentru autori cu câteva site-uri de unde pot lua imagini fără drepturi de autor, pe care să le uploadeze la articolele pe care le scriu şi nu să-i pună pe editori să facă treaba asta.
Şi uitaţi încă una faină! =)))
RobertG, Ion:
Propaganda e încercarea de a răspîndi o idee, de regulă politică sau religioasă, pentru a aduna cît mai mulți adepți. Adunarea adepților e definitorie; fără ea nu putem vorbi de propagandă. Ceea ce fac asociațiile LGBT nu e propagandă, ci informare. A spune “propagandă pro LGBT” e la fel de bizar cu a spune “propagandă pro 1+1=2”. Cînd rușii au făcut legea aia anti gay justificarea lor a fost că minorii ar putea deveni gay dacă sînt expuși la informații LGBT (așa-zisa propagandă LGBT).
Apoi nu înțeleg faza cu corectitudinea politică la care cică m-aș alinia. Nu mă aliniez nicicum și nici n-am de gînd. Iar despre coming out n-am vorbit deloc aici, nici măcar implicit. Nu prea înțeleg de ce îmi dați lecții.
Onest (re: #10)~
Să nu confundăm propaganda cu prozelitismul. Prozelitismul este cel care are ca scop câștigarea de adepți; propaganda are doar scopul de a convinge.
Diferența e sensibilă, dar notabilă. Propagandiștii sunt oameni nu neapărat convinși de adevărul ideilor pe care le propagă (de altfel, o caracteristică importantă a propagandei e tocmai faptul că informația e falsă, incompletă sau trunchiată), dar ei fac această muncă dintr-un soi de automatism sau doar din simț al datoriei. Propaganda nu își alege nici mijloacele, nici victimele: orice mijloc e bun dacă poate convinge pe cineva, nu contează pe cine.
Așadar câștigarea de adepți NU e un element central, ci unul secundar în definirea propagandei. Prin propagandă nu se câștigă adepți, ci mase de oameni (adică medii în care individul nu contează, fiind complet depersonalizat și absorbit de masă). În cazul propagandei nici măcar informația în sine nu e importantă, aceasta contând doar ca mijloc de seducere a maselor, însă nu trebuie uitat că propaganda e în aceeași măsură și un mijloc de presiune prin care orice dizidență e inițial ridiculizată și apoi sancționată.
Prozelitismul în schimb se face din convingere, își alege cu mare grijă mijloacele și nu are ambiții imediate de diseminare în masă a informației. Racolarea adepților (prozeliți) se face mai degrabă cu pași mici, din aproape în aproape.
Revenind la oile noastre… Întrucât în anii din urmă corectitudinea politică a luat amploare, iar pe seama acronimului “LGBT” s-a încropit o adevărată ideologie, nu e deloc deplasat să asemănăm jargonul și cultura LGBT cu o formă de propagandă. În fapt, efectul e notabil: propaganda LGBT a reușit performanța de a ne transforma în niște curiozități ale naturii, relativ bine definite și încadrate, dar în orice caz demne de a fi studiate și înțelese.
Ceea ce a fost la începuturi o un efort de informare în masă asupra variatelor identități sexuale a ajuns să aibă un efect pur propagandistic. Spunând aceasta, mă refer la inevitabilele aproximări, generalizări și presupuneri liber-asumate care ne subjugă (în loc să ne elibereze, așa cum își propun). În efortul de a promova și accepta diferența ca normalitate, a trebuit să înghițim totodată și ideea centrală a ideologiei LGBT, anume tocmai faptul că suntem – chipurile – “diferiți“, asta probabil pentru a menaja sensibilitățile “normalilor” (daca nu cumva chiar pentru a ne crea noi înșine o distanță și un ascendent față de ei).
Aceasta mi se pare o idee falsă, care îngroapă toată zoologia asta a diversității. Cred că ar trebui să depășim statutul ingrat de faună socială și să ieșim din cuștile cu pretenții autofabricate care ne îngrădesc în continuare, pentru că acum oprimarea și discriminarea se înfăptuiesc chiar prin conceptele inepte care ne definesc ca specie separată de restul lumii și care ne plasează într-un soi de perpetuă… carantină.
Poate fără voia noastră (dar cu siguranță nu lipsiți de vină) împărțim în comun un teritoriu mult blamat – cel al homosexualității – cu toate că acesta NU ne aparține nouă mai mult decât altora, mai precis celor care îl refuză doar pentru că nu-și pot permite să-l accepte.
Noțiunea de LGBTQ[…] ar începe să aibă vreo noimă abia atunci când ar include și persoanele heterosexuale. Or, acesta ar fi totodată și sfârșitul unui acronim pe care nu mă sfiesc să-l numesc, încă de pe acum, “de tristă amintire”.
😎
grid, iarăși îmi spui multe lucruri pe care le știu și cu care în general sînt de acord. Ar fi frumos să rămînem totuși la subiectul strict al obiecției mele. Iar obiecția mea se leagă doar de termenul „propagandă”, căruia eu și dicționarele îi dăm un sens, iar tu altul. Mai exact tu elimini partea cu cîștigarea adepților sau o consideri opțională.
Și nu m-ar deranja că folosești termenul cu alt sens, pînă la urmă e treaba ta cum vorbești. Dar homofobii ne acuză constant că încercăm să ne îngroșăm rîndurile racolînd persoane (tineri și copii inocenți și influențabili) pe care să le transformăm în homosexuali. Homofobii numesc asta „propagandă”. Eu le spun că nu există propagandă gay, dar tu mă sabotezi și spui că ba da. Evident că pe tine o să te creadă, pentru că le spui ce vor ei să audă. Ei nu se mai gîndesc că poate tu de fapt vrei să spui altceva.
Și în prezent, și în istoria termenului „propagandă”, cîștigarea adepților a fost și a rămas esențială. Prima sa utilizare e legată de o comisie de cardinali din Biserica Catolică de acum cîteva secole, numită „Congregatio de propaganda fide”, comisie care avea ca scop răspîndirea credinței. Cu timpul sensul termenului s-a lărgit și la politică și la altele, dar acapararea de adepți a rămas definitorie. Răspîndirea unei ideologii nu are sens decît dacă acea ideologie este îmbrățișată și practicată activ de cît mai mulți, nu doar receptată ca simplă informație.
Onest (re: #12) ~
Eu tocmai asta remarcam în comentariile făcute: faptul că, încercând mereu să ne pliem discursul pe formatul, termenii și tiparele stabilite de majoritate – pentru a fi înțeleși și acceptați -, ajungem inevitabil la un moment dat să ne poziționăm în defensivă. Răspunsul nostru standard la retorica bigotă a homofobilor e constituit dintr-o suită relativ constantă și bine construită de argumente din care, din păcate, nu mai putem apoi ieși. Faptul că nu-mi pot permite să aduc în discuție elementele propagandistice ale culturii LGBT numai pentru că astfel aș putea da apă la moară opozanților homosexualității mi se pare deja un semn de alarmă și o dovadă că am dreptate.
Atât RobertG cât și eu ne-am referit la “propaganda LGBT” vorbind din interiorul fenomenului, ceea ce e totuși departe de acuzele similare cu care ar putea veni cei din afară. Simțind povara unui limbaj în care nu mai credem și care simțim că nu ne reprezintă sau nu ne face bine (ba chiar ne îngrădește modul de a reacționa), am recurs la semnalarea acestor excese de limbaj și de imagine care creează o anumită dependență și din care, mai apoi, e foarte greu de ieșit.
Referitor la sensul de dicționar, n-am găsit menționarea câștigării de adepți decât în dicționarele românești. Dicționarele de limbă engleză (americană și britanică) precum și cele de limbă franceză pe care le-am consultat nu se referă deloc la recrutarea adepților, ci doar la efortul de a răspândi o idee și de a convinge. De altfel, etimologic vorbind “propagandă” vine din alăturarea a două rădăcini vechi de cuvinte latinești (cu rezonanță și în alte limbi indo-europene), pro + pag / pangere, adică literalmente: “a înainta fixând / a duce mai departe legătura“, sau mai liber “a disemina”, “a înainta cu un înscris”, “a multiplica/reproduce pagina”.
De fapt și de drept, propaganda nici nu poate produce adepți veritabili pentru că se desfășoară cu o anume ostentație și cu o perseverență demnă de o cauză mai bună, presupunând nu doar persuasiune ci și coerciție. Propaganda în general sperie și îndepărtează oamenii; puterea sa de convingere derivă mai mult din metodele decât din ideile folosite, pentru că o idee chiar proastă sau mincinoasă ajunge să prindă la mase dacă e repetată suficient de mult.
În orice caz, la drept vorbind nu cred că ne vom putea disocia de jargonul LGBT atâta vreme cât definiția homosexualității rămâne în picioare. Ceea ce putem spera, totuși, e să nu contribuim la întărirea unor prejudecăți prin felul în care scriem. Mai mult chiar, putem încerca să facem abstracție de etichetele cu care ne-am obișnuit deja, situând însăși încadrarea ca “homosexual” ca fiind o intruziune nepermisă în viața personală, o categorisire inutilă și perversă în natura sa, dacă nu chiar un injuriu adus calității de om.
Iar dacă, spunând asta, par a mă apropia de retorica homofobă asta nu dovedește decât că au și homofobii dreptate în felul lor – da, a fi homosexual e o problemă, însă problema e cea a unei categorisiri injuste. Cine lipește etichete n-o face dezinteresat, iar dacă mai apoi omul din spatele etichetei se face nevăzut e pentru că eticheta e mai mare decât el și n-o mai poate duce…
😎
Domnule Robert mi-era chiar dor de articolele dumneavoastră sarcastice și cu picioarele pe pământ.
Schwul e cel mai la obiect, în rest cu excepția lui nenea ăsta de-o scris articol, comunicare sau cum s-o numi ce-o scris el si care mi se pare sexi si dur, parca m-am simtit la școală cu profu de filozofie și totuși sunt in vacanță, așa că abordați si voi teme mai interesante de sezon.
nota Schwul = gay, ca sa știți și voi gailor.
Eu am o problema pentru care nu pot dormi noaptea, mai ales noaptea asta nu stiu ce am, dar e 3:51 si eu postez pe aici: de ce site-ul http://www.planetromeo.com are fundalul albastru si nu e roz ????
Aaaaa, cine imi explica si mie, sa nu mor prost?
Nazisti? Cam cati oameni nevinovati au ucis homosexualii, domnule RobertG? Ma rog, va cer doar un numar foarte aproximativ, ca nu sunteti om de stiinta, asta e clar.
Interesanta evolutie, plecam de la curcubeu, o dam in propaganda cu prozelitism dupa iesirea din dulap mai mult sau mai putin reusita si ajungem la etichetari dupa standardul hetero homofob, urmata de persuasiunea nazist = inocent, gay = criminal.
Mi se pare extrem de grava aceasta asociere, de aceea si intervin, pentru ca oricat de permisivi suntem aici pe blog nu se poate tolera o asemenea idee monstruoasa.
Nu este destul ca suntem acuzati de prozelitism, pedofilie, corupere, etc.?
Acum vine Laurentiu si ne inoculeaza ideea perversa, gaii ucid oameni nevinovati mai rau ca nazistii?
Adica nazistii aveau cel putin o ideologie, un scop de obtinerea unei rase pure ce scuza metodele de extinctie in masa, pe cand gaii ucid oamenii nevinovati fara nici un scop, doar asa de amuzament.
Terifianta idee, m-a lasa cu o indignare si o suparare dincolo de curcubel asta de care va aghatati si care va orbeste de nu mai vedeti cand cineva ne defaimeaza in asemenea hal.
cristymaykei (re: #18) ~
N-ai înțeles, Laurentiu bătea obrazul pentru comparația făcută în articol, prin care puzderia de însemne gay care poluează blogurile de profil este asociată cu obiceiul naziștilor de a se împopoțona în public cu tot soiul de semne distinctive (insigne, eșarfe, banderole, steaguri), purtate pe post de semne și simboluri care să excludă practic șansa oricărui purtător de a rămâne nerecunoscut de mase.
Din păcate, nici Laurentiu n-a înțeles miza comparației făcute, anume faptul că obiceiul de a recurge în mod excesiv la simboluri are un rol nefast: nu poți să te bagi cu forța în ochii celor care oricum n-au ochi să te vadă. Dacă naziștii au inventat semnul distinctiv (obligatoriu de purtat!) pentru homosexuali, respectiv triunghiul roz, iată că acum “comunitatea” își alege singură stigmatul, adoptând iconițe și culori făcute parcă pentru a obliga lumea să întoarcă privirea după cei care le poartă.
Observația foarte corectă a lui RobertG este că am ajuns să ne identificăm între noi nu după cine suntem ca oameni, ci după niște semne arbitrare care subliniază doar orientarea sexuală, care aproape că transcende orice calitate umană. Acesta era tocmai modul nazist de a opera, punând fiecare om la locul său printr-o simplă etichetă fără drept de apel.
Dacă Laurentiu e într-adevăr om de știință, așa după cum lasă să se creadă, ar trebui să priceapă cum trebuie nu numai textul, ci și contextul.
😎
Cu atât mai mult, NU ar fi trebuit să asocieze cuvântul gay cu nazist, indiferent de similitudini, e cea mai tâmpită asociere posibilă, dacă e așa deșstept putea găsi sigur o altă comparație.
Nu are nici o scuză.
……………………………………………………..
Părerea lui Robert o cunosc de mult și deșii, are dreptate în ce spune ca idee intr-o lume ideeală, din păcate nu trăim noi aici în Eomânia, în acea lume ideeală. Știm cu toții cum stau lucrurile pe la noi, mai avem de parcurs ceva etape până sa ajungem la luxul de normalitate dorit de Robert de mine și sigur de toți gaii romăni.