No menu items!

Cel mai mare regret din viata mea…

Acelasi autor

Cum Sunt?

Chestionarele completate vor fi postate pe website-ul în curs de dezvoltare, pe măsura completării lor: www.cumsunt.ro! Scopul poveștilor comunității LGBT este să ofere informații heterosexualilor cu...

Excesul de prea mult curcubeu dauneaza grav sanatatii (mintale)!

Frate, ce aveti toti cu cacatu' ala de rainbow!? Plm, zici ca DarkQ a devenit brad de Craciun. Bine, ideea e ca am observat...

Bunul gospodar isi face vara sanie si iarna car. Uneori.

Rasfoind Internetul, acum cateva zile, am dat peste un articol din publicatia online Ring, un alt tabloid specific romanesc unde fiecare titlu contine macar...

Gelozia, bat-o vina

Am fost un om extrem de gelos si posesiv, m-am mai domolit deoarece pe de-oparte experienta m-a invatat ca nu poti inchide un partener...

Invazia Extraterestra!!!

Va reusi oare fotbalul sa salveza Terra de invazia extraterestra iminenta (si exraterestrii joaca fotbal...)? Io sunt convins ca DA! Eh, uite, la un meci...
RobertG
RobertGhttps://darkq.net
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

… este ca sunt gay. Pe masura ce trece timpul regret din ce in ce mai mult acest lucru. Ideea de ca lumea gay difera atat de mult de cea heterosexuala incat, la propriu, as putea sa spun ca sunt homofob.

Am tot stat si analizat psihologia cuplurilor heterosexuale comparativ cu cea a cuplurilor homosexuale. Nu sunt extrem de multe diferente insa este ceva, ceva ce nu pot descrie in cuvinte, care le diferentieaza enorm. Nu stiu, poate ca si modul in care e construita societatea iti slefuieste in timp perceptia asupra a ceea ce vrei, ce poti.

Tipologia homosexualului este una complet diferita de cea a unui heterosexual. Pula, futai, marimi, grosimi, Grindr, Romeo, sauna, dark-room. Pe de alta parte: drama, sinucideri cu aspirina, labili psihici etc. Ma doare cum nu va pot descrie cand mai merg in cate-un club cu prietenii si vad persoane care asteapta asemeni unor prostituate dependente de heroina sa vina cineva, oricine, sa le bage in seama.

Nimanui nu-i pasa cine si ce estu TU, ca om. Tot ce conteaza este ca toti gay-ii sa aiba pula mare si muschi. In vest, toata treaba asta e deja un stereotip.

Am cativa prieteni hetero, dar jur, niciodata nu i-am vazut sa se comporte ca niste dependenti de pizda, sa povesteasca numai despre tate si pizda tot timpul. Sunt siguri pe sine, cam stiu ce vor si vad lucrurile mai… natural. Nu inteleg de ce la gay nu e asa. Nu inteleg de ce sexul este cel mai important lucru din viata unui gay. Nu inteleg de ce se cauta cu atata ardoare, asa cum un sacal cauta o prada, pula.

Uneori stau si ma intreb cum va fi la 50, 60 de ani? Va fi cineva langa noi? Poate o sa crapam in somn si doar mirosul de mort va sesiza vreun vecin sa cheme pe cineva.

Aproape fiecare cuplu heterosexual cam trage impreuna la acelasi jug: merg impreuna sa lucreze sa isi faca un rost in viata, merg impreuna in vacante sau ies impreuna, trec peste multe. Evident si la ei sunt divorturi, familii destramate dar nu e ca la noi.

Poate insasi faptul ca stii ca nu te leaga nimic decat un sentiment de atasare si atractie (o perioada) iti transforma mentalitatea in ceva ce stii in subconstient ca va trece.

Nu neg, mai sunt si 1% cupluri gay care au rezistat in timp (5-10 ani +). Dar in cazul marii majoritati legaturile sunt ca firul unei panze de paianjen. Un an, maxim doi, trei… si ciclul se repeta. Azi cu unu’, maine cu altu’… who the fuck cares… noi “ne traim viata”. Minciuni, barfe, inselat. Ce fel de viata e asta?

Nu stiu, poate e ceva in neregula cu mine, nu neg nici asta, dar oricum ar fi, lumea gay este o drama, in adevaratul sens al cuvantului.

Nu e nimic “proud” in a fi gay.

R.

75 COMMENTS

  1. Aș dori să precizez că acesta e primul articol pe care îl citesc pe acest site/blog/cum-vrei-să-îl-numești și mă identific aproape complet.

    Spun asta nu pentru că am lama lângă mine și urmează să îmi măsor vena sau așa ceva pentru că da, sunt homosexual, dar nu o să mă urăsc pentru asta. Revenind, știu că am tendința să o iau pe arătură, mi se pare extrem de important să devenim conștienți de ceea ce acest articol pune în evidență.

    Homosexualitatea deja înseamnă o grămadă de chestii în sine, fără a fi particularizată pentru cineva anume. Ca și cum ar exista o categorie mare predefinită în care intri dacă ești homosexual fără să ai nici un fel de calitate decizională.

    Da, unele persoane chiar sunt mai mult decât dispuse să își însușească acele multe trăsături care societatea i le imprimă, dar suntem chiar toți la fel? Eu unul știu că probabil nu m-aș încadra în multe din celelalte trăsături ale categoriei, exceptând-o pe cea evidentă, desigur.

    Nu scriu acest comentariu pentru a fi de acord, nici pentru a combate… păi, nimic. Nu e critică la adresa nimănui pentru că nu am suficientă experiență, sincer nu cred că voi avea vreodată, pentru a critica pe cineva. Sunt doar ideile unui nebun naiv, visător și idealist care încă mai are curajul să spere. Și la sfârșitul zilei vom fi definiți noi de “a fi homosexual” sau ne vom defini singuri, acceptându-ne natura ca pe o parte din noi, nimic mai mult. Scuze dacă am jignit neintenționat pe cineva.

    Am scris cu cele mai bune intenții.

  2. @skylerJ,

    Eu nu am intentii cu lama si alte prostii, pot infrunta viata asa cum e ea. As fi las sa ma demit la “lame”.

    Insa, din punctul meu de vedere, viata gay, asa cum e ea perceputa de majoritate, nu imi ofera nimic satisfacator. Nu generalizez, vorbesc strict in numele propriu.

  3. Robert, mie mi-au trebuit 20 de ani de lupta sa ma impac cu ideea si nu am reusit complet. Acum la Berlin e adevarat, ma simt intr-un fel de vacanta din punct de vedere al distractiei. Dar in continuare imi lipseste un partener de nadejde cu care sa fiu si tuu, la bune si la rele. Cred ca ne maturizam prea greu. Faptul ca nu ne casatorim, nu avem copii ne face sa nu trecem prin niste etape care pe un barbat obisnuit il maturizeaza, il umplu de responsabilitati, il invata sa aiba rabdare si il forteaza sa se gandeasca la ceilalti nu doar la el insusi. Cred ca asta ne lipseste. Si da, cred ca viata de gay e mult mai trista. Cumva mai goala de continut. Dar, astia sunt oamenii si-i iubim si acceptam asa cum sunt.

    • @cflorinc

      Mai am trecut si eu prin multe si as fi ipocrit daca as spune ca nu am avut parte de cam tot ce vrut. Insa, asa, acum, tragand o linie… imi dau seama de neinsemnatatea unor lucruri. Si am gust amar.

  4. @RobertG

    Tot ce vreau de fapt să spun e că viața suntem noi. Percepția se schimbă în timp.
    Ingerii intra in Rai fara aripi, nu?
    Lamele, să fiu sincer, nu știu dacă mai sunt pe piață.
    Și cel mai important e să fim schimbarea pe care o vrem în lume, sau așa ceva.
    Foarte bun articolul. Sper să văd mai multe de genul pe site. Poate voi îndrăzni să scriu și eu… cândva.

  5. Asta e ca si cum ai spune ca cel mai mare regret e ca te-ai nascut in Romania. Ar fi de preferat o atitudine pozitiva, ne-am nascut asa cum ne-am nascut, nu putem sa tot bocim ca suntem gay. Iar de regretat, sa regretam lucrurile pe care nu le-am facut cum ar fi trebuit, si eventual sa incercam sa le corectam.

    • @Bogdan,

      scuze amice dar gresesti. Eu nu cred ca ne nastem gay. Asta ar insemna ca suntem handicapati. Nu exista niciun studiu solid care sa sustina ca ne nastem gay. Devenim gay. Cati dintre noi au avut prima experienta sexuala cu un tip si nu o tipa? Cati dintre noi au trait fara tata sau tatal a fost absent? Cati dintre noi au fost atasati de mama mai mult decat ar trebui? Psihologia adolescentului e foarte utila de parcurs inainte de a spune ca “asa m-am nascut, soarta”.

      Si-apoi, dupa cum ziceam, nu generalizez, vorbesc in nume propriu. Tu n-ai decat sa fii mandru ca esti gay si sa iti pui perdele cu rainbow la geam, e treaba ta, nu ma intereseaza, dar hai sa nu generalizam.

  6. Ah, si inca ceva, daca sunteti toti asa de mandrii ca sunteti gay, de ce nu v-ati sinchisit sa va afisati o poza prin gravatar? Zic si io…

  7. Tu esti Paul Maximus, nu?! Textul de mai sus mi-a dat un motiv sa stau agatat de situl asta si la anul. Nu din cauza mesajului trist ci datorita faptului ca l-am simtit a fi autentic, printre multe postari tip vrajeli stilistice “show off” ce-am mai citit pe-aici. In rest… cata luciditate, atata suferinta! cateva shot-uri ajuta intotdeauna!

  8. Poate sunt off topic dar treaba cu “devenim gay, nu ne nastem asa” o iau si eu in calcul, ceea ce ma duce cu gandul la intrebarea “care sunt cauzele?”. Nu cumva heterosexualii? Nu ei priveaza un copil de figura paterna, nu mamele sufoca exagerat puradeii, nu ele se fac frumoase si cochete in fața copilului, ca ulterior acesta sa urmeze exemplul din curiozitate? Nu ei folosesc cuvinte precum “poponar”, etc in fața copiilor, din nou, sarnindu-le curiozitati ramase neexplicate? Daca devenim asa, eu cred ca hetero au un mare rol. De exemplu, cand patroana, prin ’93 i-a spus mamei soptit ca in zodia varsator sunt multi “homo”, cine m-a lamurit la ce se referea, desi in mintea mea de copil banuiam? Nimeni. Tot pe la acea varsta, cand m-am trezit in toiul noptii sa ma duc la wc, trecand prin sufragerie si aprinzand lumina, cum se face ca am ramas uimit de marimea impresionanta a pulii prietenului mamei care dormea pe spate, imbracat numai in tricou? (si era in stare flasca…). Uitandu-ma asa impresionat ma mai simteam si vinovat pentru ca am aprins lumina si speriat cum eram, ca “am facut ceva rau”, am stat vreo 5 minute ascuns sub aparatoarea patului lor. E posibil ca hetero sa fie cauza, ca sa nu spun vina, in multe cazuri. Dar… treaba e ca pentru noi nu mai e cale de intoarcere. Ei ne blameaza si fiecare din noi tre sa indure. Intr-un fel, ura asta si neintelegerea din partea celor din jur poate fi una din cauzele pentru care unii barabati gay se comporta atat te josnic si nu au simtul responsabilitatii in relatiile amoroase.

  9. Ps- o intrebase ce zodie sunt, raspunsul fiind, evident, varsator. Curva ma facuse poponar pe baza zodiei mele, lol. Iar pe nenea ala il chema Gigi si era cam scund, alta nelamurire de copil, cum putea un om mai scund cu jumate de cap decat mama sa aiba o pula asa gorasa si măricică. Lol. N-o sa uit niciodata imaginea.

  10. Robert, cred că te-a cuprins homofobia de depresie, tradiţionala în preajma sărbătorilor. Dar trebuie să te contrazic:

    1 Tu nu pari să ai p mare şi nici muşchii nu pleznesc pe tine şi totuşi nu aşti singur pe lumea asta. Am văzut cu toţii poze cu oameni frumoşi care se uită frumos la tine, cum poţi să îi jigneşti ignorându-le prezenţa? Eu cunosc destui gay care nu sunt obsedaţi de mărimi, grosimi şi alte calităţi de astea. Mă abţin să redactez o listă de nume pentru că sunt mulţi şi aş putea omite pe cineva, dar vă ştiţi voi.

    2 Despre club nu ştiu că nu merg pe acolo, dar dacă e aşa nasol, de ce nu schimbi locaţia? Caută şi tu un club de croşetat, unul de lectură, sau de salsa…

    3 Disputa “te naşti/ devii gay” e imposibil de tranşat în 30-31 decembrie 2013. Dar faci câteva erori, spui că dacă te naşti gay e ca şi cum ai avea un handicap. Păi te naşti blond, sâsâit, păros sau din contră. Niciunul dintre acestea nu sunt handicapuri, de ce ar fi orientarea sexuală?
    Prima experienţă sexuală o are omu’ cu cine caută să o aibă. Cred că mai degrabă cauţi un băiat dacă eşti gay decât devii gay dacă se nimereşte să ţi-o freci prima dată cu un băiat. Pe mine m-a atacat sexual o tipă (exasperată că nu fac nicio mişcare decisivă). Nu pot să îţi explic panica pe care am trăit-o…

    4 Proud to be gay e prost tradus. Eu cred că e mai mult un slogan care încearcă să compenseze ruşinea inoculată de sute de ani omenirii şi de zeci de ani fiecăruia din noi. Popa spune că eşti o urâciune, ministrul spune că eşti bolnav, vecinul crede că eşti mai puţin bărbat. Împotriva acestor presiuni face bine să spui că eşti mândru fiind ăsta care eşti, sau mai corect ar fi “nu mi-e ruşine că…”.

    Pe de altă parte, e alegerea fiecăruia dintre noi cu cine se pune în echipă. Unii se identifică cu Naomi, cu disperaţii din cluburi, cu disperaţii din viaţă, alţii (chiar dacă uşor abuziv) cu Andre Gide, Ceaikovsky, Saint-Saens, Cole Porter…

    5 Cuplurile rezistente sunt legate, nu legal e drept. Ştii că ai o familie, împarţi cu cineva grija unei case, mândria că aveţi un cămin, comfortul lui. Aveţi împreună prieteni care vă ştiu împreună, sunt ani, vacanţe, bucurii. Din Cristi şi Mihai deveniţi CristiŞiMihai şi lumea se miră când la o zi de naştere vine numai unul.

    Sigur, mai sunt zile proaste, greşeli, prostii. Important e să nu le dai putere asupra vieţii tale.

    Eu unul nu sunt neaparat mândru că sunt gay, dar cu certitudine mă bucur că sunt special, că nu sunt ca 80% din populaţie şi nici ca 99% din gay (după procentul tău, Robert, de care am mari îndoieli). Şi mă mai bucur foarte tare când mai citesc aici dovezi care te contrazic, Robert. Oameni interesanţi, băieţi cu slovîă captivantă sau cu idei interesante, sau cu suflet mare pus, fleoşc, pe tot ecranul.

    • @CM,

      se poate sa ma insel (niciodata cand mai opinez la ceva, nu tre’ sa repet de 10 ori ca e opinia mea etc) dar nu cred ca este vreo gena pentru orientarea sexuala. S-a cam descifrat genomul uman si s-au identificat genele care dau culoarea ochilor, a parului, marimea glandelor endocrine etc.

      A fost un studiu in care s-a mers pe gemenii monozigoti. Adica gemeni care au exact acelasi material genetic, e fix identic. In cazurile studiate (evident, subiectii avea 20+ ani) majoritatea erau ambii heterosexuali, SAU unul homosexual si altul heterosexual. Asadar, se poate concluziona ca sunt niste factori externi care influenteaza sexualitatea.

      Eu, de exemplu, nu vad sexualitatea ca pe ceva batuta in cuie. La mine de exemplu lucrurile functioneaza cam asa: vad pe cineva, imi place, ma atrage pur carnal (dar atat – si mai ales daca deschide gura, in 5 minute imi dau seama daca ma “intersectez” cu omu’ ala. Daca da, bine, daca nu adio) dar daca apuc sa il/o cunosc mai bine, daca vad ca e acolo pentru mine cand am nevoie de de el, daca stiu ca il intereseaza soarta mea, daca simt ca exista si acea imbinare sufleteasca – ma simt muuult mai atras/atasat indiferent de sex. Evident, majoritatea experientelor sexuale au fost cu tipi, dar am avut experiente si cu tipe si pe una din ele chiar am iubit-o si ma atragea simplul fapt ca era “by my side” si ar fi facut totul pentru mine. Nu tatele sau curu’ sau mai stiu eu ce.

      Si in relatiile de prietenie, cand simt ca cineva, fata sau baiat str8, ma suna, ma ajuta, ii ajut, daca is ragusit ma trimit la farmacie sau imi aduc ei te miri ce bomboane cu propolis (apropos, relativ recent, intr-o zi, pe la 12, ma suna un prieten str8, ca ce fac, daca am mancat etc. I-am zis ca nu, ca nu am apucat inca, deoarece am mult de lucru. A zis ok, ne auzim. In juma de ora ma suna sa vin sa-i deschid ca e in fata usii. Avea o caserola cu mancare.). Deci la mine cam asa functioneaza legaturile.

      Mai sunt iubiri si fara sex. Cel mai important om din viata mea este o femeie, pentru care mi-as scoate un rinichi maine, daca ar fi nevoie. Este iubire.

      Deci, ce vreau eu sa subliniez, e faptul ca mintea noastra este mult mai complexa decat ne putem imagina.

      Eu am fost al doilea copil, ai mei m-au facut cand aveau vreo 30 de ani, amandoi (is nascuti in acelasi ani). Fratele meu, e cu 7 ani mai mare ca mine, e casatorit, are un copil, ii prost de crapa, mereu are nevoie de ajutor, se plange, se vaicareste etc. El mereu a fost mai ca tata, mergeau la baute impreuna, la femei, la fotbal, etc.

      Eu, fiind ala mic, mama m-a luat cumva sub aripa ei probabil simtindu-se si ea exclusa oarecum din familie ca avea rolul de femeie clasica (facut mancare, spalat haine, etc). Imi povestea mama, ca mergea ea si aducea lapte de vaca de nush unde de la vreo 5 km de mers pe jos, ca nu avea lapte sa ma alapteze. Apoi, tin minte fragmente dinainte de ’89 (aveam 9 ani atunci) si austeritatea. Ouale erau un lux pe atunci, la fel si fructele. O intrebam pe mama de ce nu mananca si ea cu mine ochiuri (imi placeau facute moi) zicea ca nu ii plac ouale. Nici piersicile…

      Abia apoi am realizat cat de mult ma poate iubi. In acelasi timp, eu neavand nicio picatura de sange romanesc in mine, mama m-a protejat foarte mult. Daca raceam sau ceva, la medic, supe, nu ma lasa sa ies sa joc fotbal sau ceva ca eram destul de slab ca si constitutie si mi-am rupt mana de vreo doua ori. In schimb – de sarbatori, faceam prajituri impreuna, le ornam in timp ce tata cu fratele meu se uitau la fotbal si beau bere.

      Prima experienta sexuala am avut-o cu un vecin, coleg de clasa cu mine. Ne tot harjoneam si dormeam impreuna uneori, ne ajutam la teme etc. La scoala mama a fost mereu prezenta, a vorbit cu profesorul de sport si i-a zis clar sa nu ma bage in niciun campionat de fotbal ca sunt sensibil si am avut mana rupta in acelasi loc de doua ori, motiv pentru care stateam cu fetele si radeam de aia ca joaca fotbal.

      Acum, dupa toate astea, cum naiba era sa devin str8!?? In conditiile in care toata personalitatea mea a fost slefuita in modul in care a fost. Eu cred cu tarie ca nu ne nastem cu o sexualitate predefinita genetic, ci societatea, modelul “normal” pe care ni-l serveste (baiat+fata=casatorie=copii), educatia si intamplarile din copilarie si adolescenta ne fac sa fim ceea ce suntem, din toate punctele de vedere.

      Cati gay au crescut fara tata? De ce majoritatea celor crescuti in orfelinate sunt gay? De ce deveneau bisexuali unii, dupa ce faceau armata? In cate cazuri gay-ii au avut parte de atasamentul matern pregnant? In cate cazuri tatal, desi prezent fizic, nu a contribuit cu nimic la educatia copilului?

      Cati dintre voi se regasesc in pattern-urile de mai sus?

  11. Robert, eu am avut prima experienta cu un tip si nu cu o tipa. Sunt asa de cand ma stiu, nu am devenit, iar daca prin absurd si eu ma insel asupra sexualitatii mele, nu vad ce sanse ai avea tu sa mi-o intelegi mai bine.
    Poate tu esti bisexual, asta pot sa inteleg si sa respect, insa eu nu sunt bisexual, sper ca poti si tu sa intelegi si sa respecti asta (adica, cel putin, sa nu folosesti cuvinte ca “handicapat”).

  12. Vreau să te contrazic, Robert, deoarece cred că generalizezi niște concepții subiective care au și o tentă de homofobie internalizată.

    Ca și tine, mă voi folosi de exemplul personal. Eu am crescut într-o familie stereotipică. Am fost singurul copil al părinților mei, și am fost dorit. Totuși, am avut (și am) o relație execrabilă cu mama mea, o femeie despre acum îmi dau seama că este slabă și complexată, și care are foarte multe frustrări personale (de exemplu, faptul că nu a făcut facultate, faptul că este supraponderală, etc.). Nici în ziua de astăzi nu vorbesc cu ea decât odată sau maxim de două ori pe an, la telefon, și chiar și atunci simt cum îmi crește tensiunea de la inepțiile pe care le spune. Cu tatăl meu am avut o relație normală și rațională. Am putut discuta mereu lucruri serioase cu el, mergeam la pescuit sau prin drumeții când eram mai mic, și m-a sprijinit mereu financiar și moral. Desigur, m-am certat și cu el adolescent fiind, dar lucrurile astea au încetat după criza mea de maturitate, și acum ne înțelegem OK.

    Te folosești de niște clișee culturale ca să definești masculinitatea, pe care mai mult sau mai puțin le-ai preluat din societate. Cred că greșești făcând asta. Iată, eu am început să beau bere din clasa a 7-a, cu cei din “gașca” de la bloc. Am fost mereu activ fizic când eram mai mic. Am învățat să înot la 7 ani, să conduc la 15-16 ani, și am fost mereu cel care “dădea la mână” meșterului când ai mei și-au construit casă. Mă consider din multe privințe un bărbat “average” — dar nu mai folosesc lucrurile astea ca să îmi evaluez masculinitatea, I’m older and wiser now.

    În ciuda aparențelor stereotipice, primele imbolduri sexuale au fost față de alți băieți. Nu am simțit niciodată atracție fizică față de fete. Am avut vise erotice doar despre alți bărbați. Mai mult, de pe la 15-16 ani încolo, fetele au început să mă urască. Nu mi-am explicat atunci de ce, acum conștientizez că ele îmi făceau avansuri și eu nu răspundeam pentru că nu mă prindeam, ceea ce le făcea să creadă că le resping pentru că nu îmi place de ele. Asta a dus la o situație în care am ajuns să am 3-4 prietene fete, și restul băieți. Și totuși… I’m as gay as they get!!

    Trec, și am trecut ca și tine, prin momente în care pun la îndoială calitatea vieții mele. În care mă întreb dacă o să mor singur, de exemplu. Dar vreau să spun despre critica pe care o gândim sau exprimăm că adesea spune mai multe despre noi decât despre lucrurile de care ne plângem. Dacă nu vreau să mă uit la “attention whores”, pot să nu mă duc în club. Dacă nu vreau să an “one night stands”… pot să nu am. Dacă vreau o relație exclusivă… pot să nu mă culc cu alții. Nu te forțează nimeni să stai pe Grindr (exemplu ales la întâmplare), dacă nu vrei să fii tratat ca un suport de penis, nu sta cu oameni care te tratează așa.

    Cel mai important, dacă vreau o relație de calitate, încerc le dau o șansă celor care își doresc același lucru, chiar dacă n-au 6-pack și propria lor companie. A te plânge că Făt-Frumos cel plin de mușchi și bani în bancă nu vrea o relație stabilă mi se pare destul de jalnic în general: ori îl vrei pe Făt-Frumos, ori vrei o relație stabilă. You can’t have your cake, and eat it too.

    În încheiere, aș vrea să spun că și eu am momente în care simt că nu mă îndrept nicăieri. Și momente deprimante în care îmi reproșez că și eu pot fi la fel de superficial, rău și jalnic ca cei de care mă plâng. Concentrează-te mai puțin pe cum ai vrea tu să fie universul, pentru că n-ai fost acolo când a fost creat ca să îți dai cu părerea. And practice what you preach ;).

    Astea fiind zise, îți urez și ție, și celorlalți cititori ai blog-ului un an 2014 mai uman, și cu mai puțină depresie!

  13. Robert, spui ca majoritatea celor crescuti in orfelinate sunt gay, poti sa-mi spui te rog unde ai gasit informatia asta? Daca e asa, e o chestie incredibila, adica peste 50% din cei care care cresc acolo sunt gay? Ma intereseaza si pe mine studiul asta, daca poti sa-mi spui unde l-ai gasit ti-as fi recunoscatoare.

  14. Eu propun ca la inceputul anului sa facem un sondaj pe tema asta. Expunerea situatiilor despre care credem ca ne-au influentat sexualitatea, fiecare sa faca asta prin comentarii, sa specifice si al câtelea copil este in familie si toate situatiile sa le introducem in un excel, niște prelucrari, si vedem ce iese. Ar putea fi interesant. Il deleg pe partenerul meu sa se ocupe de prelucrarea datelor ca-i expert in Office.

  15. Pentru mine faptul ca sunt gay este identic cu faptul ca am ochii de o anumita culoare sau ca am o anumita inaltime etc…am perceput mereu orientarea sexuala ca pe un dat.

    Cred ca multi dintre noi (gay) dau o prea mare importanta orientarii sexuale, in sensul ca ajung sa considere orientarea sexuala ca fiind definitorie in ceea ce reprezinta ei ca indivizi…simplul fapt ca se vorbeste de ” viata gay “, ” cultura gay” si altele asemenea este graitor in sensul asta.

    Pana la urma fiecare om traieste viata asa cum si-o face, trebuie sa-si asume alegerile facute la un moment dat, prioritatile avute etc. Eu nu cred ca un cuplu hetero este diferit de un cuplu gay ( majoritatea prietenilor mei si ai partenerului meu sunt hetero, mergem in concedii impreuna, petrecem timp impreuna si nu am observat mari diferente intre ei si noi, poate doar ca unii au relatia legalizata, lucru care sincer nu cred ca modifica natura legaturii dintre doi oameni).

    Despre ne nastem sau devenim gay si experientele personale in sensul asta parca s-a mai dezbatut intru-un post mai vechi al lui FireMan daca nu ma insala memoria la ora asta dupa petrecerea de rev., lol. Din ce stiu eu nu exista concluzii pertinente in nici o directie, doar dezbateri si teorii…

    P.S. Un 2014 numai cu bucurii.

  16. La multi ani tuturor pe 2014!

    …si acum ca tot nu am somn sa las si eu un comentariu. 😉

    @RobertG – Suntem ceea ce suntem ca rezultat al mai multor factori cumulati. Cred ca e cel putin o predispozitie genetica pentru asta (nu stiu daca chiar ar putea sa fie o gena si pentru a fi gay sau nu), cred ca mediul in care ne formam de cand ne nastem influenteaza mult si cel mai probabil o influenta extrem de mare o au parintii si ordinea de nastere a copiilor in familie.
    In anumite chestii din articolul tau ma regasesc, in altele nu.
    Si am sa spun despre cazul meu. Sunt al doilea in ordinea nasterii. Mai am doi frati. Unul mai mare decat mine cu 8 ani, unul mai mic decat mine cu 8 ani. 🙂
    Mama a fost figura centrala a tuturora pentru ca tata era marinar si lipsea cate 10-12 luni pe mare pe vremea aia. Ca asa era jobul. Dar si cand venea acasa il aveam zilnic acasa 24/24 pentru 4-6 luni sau uneori chiar mai mult. Deci cumva se compensau anumite chestii.
    Prea multa atentie eu din partea mamei nu am capatat si asta pentru ca fratelui mai mare nu prea ii placea scoala si statea toata ziua dupa el sa il verifice, sa il adune de pe maidan etc. Fratele cel mic era prea mic, ba bolnav, ba necesita atentie mai multa. Eu eram oricum un pusti foarte independent si destul de rebel si incapatanat. Nu suportam sa imi verifice caietele cu teme, nu imi placea sa ma intrebe ce fac sau ce s-a intamplat la scoala si nici nu ma deranjam sa fac mare lucru prin casa pentru ca preocuparea mea principal era invatatul. Iar in treaba asta tata m-a sustinut. De fiecare data cand mama ma trimitea sa iau paine, sa zicem, daca tata era acasa ii spunea ca se duce el caci eu invat si nu trebuie sa fiu deranjat. Apoi cand nu era tata acasa ii spuneam maica’mii ca nu am timp sau chef. Apoi a incetat sa imi mai ceara sa fac anumite chestii pentru ca rezultatele chiar se vedeau (olimpiade etc).
    Dupa cum spune si mama acum, pentru ea am fost un copil dificil (genul Gica Contra). Pentru ca la mine nu mergeau nici bataia, nici pedepsele. A mers doar psihologia inversa. :))))
    O iubesc pe mama mai mult decat pe oricine sau orice in lumea asta. Este omul care imi da puterea in fiecare zi sa merg mai departe si imi dau lacrimile doar cand ma gandesc ca intr-o buna zi ea nu se va mai afla in lumea asta asa cum tatal meu nu se mai afla de 15 ani alaturi de mine.
    Stand de vorba cu ea acum ca si aduld si dupa ce i-am si spus acum 8 ani despre viata mea, mi-a confirmat ca ea nu a dorit sa ma sufoce pentru ca a vazut un caracter puternic la mine si nu a vrut sa ma influenteze prea mult. A vrut sa ma dezvolt natural stiind ca poate avea incredere in mine si in toate deciziile pe care eu le-am luat.
    Prajituri si mancare am facut si eu, dar faceau si fratii mei ptr ca ne punea mama sa facem si curatenie si alte cele. Iti dai seama ca singura cu 3 baieti, 4 in cazul cand era si tata acasa, nu era prea usor ptr ea.
    Nu stiu unde si cum s-a facut aceasta schimbare la mine. Imi placeau si gagicile si tipii. Apoi cand am realizat ce complicat este sa te simti atras de ambele sexe, balanta s-a inclinat mai mult catre partea gay si iata-ma in barca asta 🙂
    Nu pot spune ca dpdv afectiv viata mea de gay este o fericire. Sunt de acord cu tine in tot ce ai spus legat de asta. Lumea gay in mare masura se rezuma la sex, marimi, grosimi, dark room, saune, pachetele de muschi si alte porcarii. Decadenta si superficialitate . Nu ma regasesc in toate astea. Nu am mers in saune, in dark room-uri desi sunt un om umblat si as fi avut ocazia. Insa nu ma caracterizeaza nimic din toate astea.
    Sunt un om obisnuit care vrea o viata obisnuita si linistita. Insa nu am cu cine. :)))))
    Nu sunt prea frumos sau imi lipseste six-packul abdominal ca sa ma incadrez in standardele “elitiste” ale lumii de pe Romeo, nu sunt nici vreo mironosita dupa care sa lesine domnii “respectabili”. Sunt un barbat in toata puterea cuvantului, stapan pe viata mea, stiu cine sunt si de ce sunt capabil in viata asta. Iar lumea gay nu are nevoie de asa ceva. Eu nu ma regasesc in toate chestiile de gen ale lumii gay.
    Si atunci nu stiu cum voi gasi eu ceea ce imi doresc. Pentru ca stiu ce imi doresc. Stiu ca sunt capabil sa ofer si am ce oferi. Dar cui? :)))

  17. Creationism
    Daca Dumnezeu a creat lumea, ce-a fost im mintea lui cand a creat gay-ul?

    Evolutionism
    Daca omenirea in asamblu ei actual este rodul evolutiei, inseamna ca si grupul gay din interiorul asamblului a evoluat si el.

    Darwinism
    Daca ne tragem din maimute, inseamna ca de la inceputuri existau si maimute gay.

  18. Concluzia?
    Suntem la origine niste maimute gay, care prin evolutie am devenit oamenii gay creati de Dumnezu in pauza de masa.

  19. Ba ce-ati tabarat pe Robert, o baut omu si-a fost mai sincer dacat era necesar.
    Dar cu atat mai mult este de apreciat, nu c-o baut ci c-o fost sincer si s-o luptat pentru opinia lui.
    Ca are o parte de adevar, stiti cu totii ca este perfect valabil ce-o spus el acolo in articol, chiar de-o uitat si partea cealalta de adevar.
    O fi fost vinul or ce-o bau el expirat, combinat c-o doza mare de nemultumire cuplata c-o picatura de pandalie refulata de diasparitia romantismului din ziua de azi.
    Hai, Hai sa fim seriosi, cati dintre noi mai practica romantismul in esenta lui astazi?
    Eu v-am spus de mult timp ca Robert este un romantic incorigibil. Poate ati uitat!

    CM, un comentariu prea lucid la acea ora matinala si desi pare o dojana, este plin de bunatate, chiar si numai daca, trebuie sa fie si partea cealalta a monedei.

  20. Ceea ce ai descris in acest articol, este perfect adevarat, sau cel putin asa gandesc si eu.
    Totusi cred ca este posibil sa imbini cele doua stilulri de viata ( gay si hetero ) a.i. sa iei ce e mai bun din ele.
    Am vazut cupluri care sunt de mult timp impreuna, care au o familie, care construiesc ceva impreuna si care nu isi pun intrebarea cum va fi la 50 , 60 de ani. Dar pentru a putea avea acestea cred ca este important modul cum privesti lucrurile, optimismul si “nebunia” pe care o avem pentru a ne inhama la asa ceva.

  21. Maykey, să mă vezi ce lucid îs la 5,00…
    Iar concluzia ta e greşită. Dacă grupul gay ar fi evoluat separat de ceilalţi oameni, am fi putut trage concluzia pe care o enunţi. Dar noi provenim din maimuţele straight, fiecare dintre noi e puiul unui cuplu, evident heterosexual.

  22. Robert, sunt destule caracteristici care nu au o genă a lor şi cu care se naşte omul. De exemplu spanacul, mie nu mi-a plăcut spanacul. Deloc şi de când mă ştiu. Ai mei mâncau, eu mă ascundeam să nu mă pună la masă când ştiam că e spanac în meniu. O să spui că am fost agresat de vreun vânzător de spanac, sau că membrii familiei mele iubitori de spanac erau absenţi în timp ce vărul carnivor era abuziv. eu voi continua să cred că aşa m-am născut, spanacofob. Şi ce e mai interesant abia acum vine, ca oricare pe lumea asta, orientarea mea culinară s-a dovedit surprinzător de fluidă, acum 5 ani (într-o vineri la 17,45) m-am surprins poftind la spanac. Şi de atunci am devenit un entuziast al piureului verde…
    Acceptând argumentaţia ta putem ajunge foarte aproape de cea a vindecătorilor de homosexuali. Dacă orientarea sexuală e dobândită prin educaţie, nu văd vreun motiv pentru care nu ar putea fi schimbată prin educaţie.
    Propui la un moment dat să citim o carte de psihologie. Putem alege un autor sovietic al anilor ’50 sau unul american al anilor ’90. Şi nu facem decât să prelungim disputa de faţă…

  23. Dragul meu CM, era o teorie de amuzament, citeste si comcluzia.
    Hai, Hai sa incepem anul relaxati.
    Si apropo, chiar exista maimute gay, precum si tati gay ori bi care au baiatul gay si nepoata lesbi.
    Sunt atatea situatii care nu respecta rigiditatea stiintifica, incat nici ca nu s-a ajuns pana acum la o concluzie/teorie unanim acceptata.
    Asa ca nu vad rostul Patosului in jurul acestei dispute, mai ales ca nu detine inca nimeni o teorie verificata si poti alege informatiile care te definesc, eliminandule pe cele care te incurca devenind ca inexistente.
    Pana ce stiinta nu-si spune cuvantul nu avem de unde sti ce si cum, doar facem ,,, discutii.

  24. Apropo, mie imi place spanacul desi nu sunt Popey marinarul, hahahHAHHAAA.

  25. maykey, eu sunt relaxat. Doar că nu pot controla tonul cu care îmi citeşti textul. Am impresia că mă vezi ca pe un arici, sau mai degrabă porc spinos, când eu sunt un motănel pufooos! Data viitoare te rog să îmi citeşti textele vizualizându-mă comfortabil aşezat într-un fotoliu, cu un pahar de vin alături, te vei apropia mai mult de starea mea reală.

  26. CM, cred ca ne suspectam reciproc de ariciispinada, cand de fapt tu torci mitos si eu mormai frumos.

  27. S-au scris multe lucruri adevărate aici dar şi destule aiureli izvorâte, pare-mi-se, dintr-o stare de spirit mai proastă. Nu abordez acum decât trei dintre aceste aiureli.

    1. Teza că tatăl distant (cu cele două accepţiuni principale, absent respectiv dezinteresat afectiv şi comportamental) este una din cauzele homosexualităţii are o istorie care coboară cel puţin până la Freud. Ea a fost abandonată de către homofobii instruiţi pentru că s-a dovedit a fi falsă.

    Istoria a furnizat două exemple de necontestat: în timpul celor două războaie mondiale milioane de copii au crescut fără a-i avea în preajmă pe taţii lor, mulţi pierzându-i pentru totdeauna. Dacă teza ar fi adevărată atunci acele generaţii de copii ar fi trebuit să dea un număr foarte mare de homosexuali. Acest fenomen social n-a avut loc.

    În anii ’60 s-a constatat că dintre copii care au preocupări gen-atipice (băieţi care se joacă cu păpuşi sau cărora le plac “bucătăreala”, fete care preferă jocurile mai dure etc.) un mare procent (70-80% dacă nu-mi joacă feste memoria) ajung la maturitate homosexuali sau bisexuali. În anii ’70-’80 părinţii unor astfel de copii (cu vârste începând cu 4 ani), avizaţi, au început, sub îndrumarea psihologilor, să se ocupe îndeaproape de educaţia copiilor, descurajându-le atare comportamente şi evitând celelalte atitudini susceptate a duce la homosexualitate (tatăl distant, mama protectoare). Rezultatul: nul.

    Teza n-a rezistat nici studiilor statistice care s-au aplecat asupra verificării viabilităţii principalelor teze de sorginte psihoanalitică asupra originii homosexualităţii, cel mai important dintre ele, cunoscut sub numele Studiul San Francisco, analizând situaţia a cca 1000 homosexuali. Aceste studii au relevat relevat ceva interesant. Mulţi taţii după ce percep comportamente gen-atipice la copii lor se îndepărtează afectiv de ei. La maturitate, în perspectiva timpului care deformează realitatea, unii homosexuali care au crescut din aceşti copii rememorează evenimentele prin inversarea cauzei (comportament gen-atipic) cu efectul (îndepărtarea afectivă a tatălui).

    Pentru a reveni la concret, în cazul lui RobertG, ce-a fost mai întâi, “bucătăreala” şi probabil şi alte preocupări gen-atipice sau o apropiere mai pregnantă a tatălui de fiul mai mare percepută acum ca o îndepărtare de cel mic?

    2. Habar n-am de unde s-a preluat informaţia că “majoritatea celor crescuti in orfelinate sunt gay”. Deşi am citit multe volume şi articole asupra subiectului n-am găsit nicăieri această informaţie, nici măcar în literatura homofobă. Cunoştinţele mele directe (nemediate de lecturi) în domeniu sunt extrem de limitate, cunoscând doar o singură persoană care a trecut prin orfelinate şi care fusese abuzată sexual pe acolo. Este adevărat că, atunci când l-am cunoscut, spre sfârşitul adolescenţei, îi plăcea să stea cu fetele dar… în pat. N-am sesizat la el nici cea mai vagă atracţie homosexuală.

    În literatura homofobă şi uneori şi în afara ei este intens vehiculată teza că mulţi homosexuali (dacă nu cumva toţi) au ajuns aşa pentru că ar fi fost abuzaţi sexual în copilărie dar ea nu are suport.

    Îmi vine acum în minte un contraexemplu celebru furnizat de către antropologie. În unele triburi din Samoa băieţii de la vârsta de 8-9 ani sunt luaţi de lângă familie şi cresc într-o casă comună (“casa bărbaţilor”). Iniţierea lor în masculinitate include acte sexuale, iniţial în postură pasivă apoi, după ce mai cresc, în postură activă. La maturitate, după căsătorie, mai frecventează “casa bărbaţilor” pănă li se naşte primul copil iar apoi rămân la comportament heterosexual. Ori, dacă ar exista un mecanism psihologic ce să lege abuzul sexual în copilărie de homosexualitate el ar fi deosebit de pregnant în acest mediu.

    Un sâmbure de adevăr există însă în această poveste cu abuzurile sexuale asupra minorilor şi legătura lor cu homosexualitatea dar până să se ajungă la el sunt necesare unele explicaţii. Las, mai întâi, de o parte violurile (incluzând aici nu numai violenţele fizice ci şi psihice cum ar fi ameninţările) pentru că, pe de o parte, ele sunt procentual reduse în ansamblul abuzurilor sexuale asupra minorilor şi, pe de altă parte, ele induc alte efecte psihice decât schimbarea orientării sexuale. Reţin apoi că în cvasitotalitate abuzurilor sexuale invocate în acest context au avut loc în pre-adolescenţă sau în adolescenţă. Dar, şi aici este factorul esenţial, aceste ultime abuzuri sexuale au loc cu consimţământul victimelor (altfel ar fi viol), chiar dacă acest consimţământ este nul din punct de vedere legal şi viciat din punct de vedere psihologic. Deseori abuzul sexual are loc la provocarea lansată de către minori (această stare a lucrurilor am regăsit-o în câteva relatări de pe acest blog). (Insist, pentru a nu mi se răstălmăci cuvintele, abuzul sexual rămâne abuz sexual indiferent de atitudinea minorului implicat.) Şi aceste cazuri ca şi cele în care minorii de vârste apropiate au sex consensual între ei nu sunt altceva decât efecte ale orientării sexuale care acţionează chiar înaintea dezvoltării unei identităţi sexuale. Este în ordinea firească a lucrurilor ca un minor cu orientare homosexuală să fie angrenat în acte homosexuale; nefirească şi eminamente educaţională, este antrenarea minorilor homosexuali în acte heterosexuale. Identitatea homosexuală se dezvoltă mai târziu şi ea este indubitabil influenţată social.

    Adi dă aici exemple de “abuz sexual” soft. Memorarea vorbei aruncate şi, mai ales, fascinaţia exercitată de penisul pe care l-a văzut sunt rezultatul orientării lui sexuale, chiar dacă pe atunci nu era conştient de ea. N-am cunoştinţă de o frecvenţă mai mare a homosexualilor într-o zodie sau alta (de altfel nici nu cred în zodii) şi mă îndoisc să existe aşa ceva prin vreun zodiac. Mai degrabă invocarea zodiei a fost doar un pretext pentru a atrage atenţia asupra unor manifestări gen-atipice pe care le-a observat patroana.

    3. Cvasitotalitatea oamenilor sunt capabili să întreţină acte sexuale cu persoane din ambele sexe. Satisfacţia sexuală resimţită este aproape întotdeauna superioară celei oferite de masturbare şi cu atât mai mult este superioară abstinenţei sexuale. Deplina satisfacţie sexuală este găsită însă abia atunci când actul sexual este în concordanţă cu orientarea sexuală. Asta pentru că în actul sexual, fie el şi cu o componentă comercială, intră în joc şi psihicul pe lângă indubitabila componentă fiziologică.

    Cultural, în general, şi educaţional, în particular, heterosexualii sunt “condiţionaţi” a se menţine doar în sfera vieţii sexuale heterosexuale. Totuşi, în unele circumstanţe heterosexualii ajung să practice acte homosexuale. Sociologia foloseşte sintagma “homosexualitate situaţională” pentru acest comportament. Motivaţiile sunt diverse: experimentare sau explorare; substitut în lipsa partenerului heterosexual; sex comercial etc.

    Problema care rezultă din “homosexualitatea situaţională” nu este deloc ignorabilă dacă este privită prin perspectiva heteronormativităţii şi asta pentru că o persoană care şi-a pierdut “viginitatea” trece mult mai uşor spre următoarele acte homosexuale. Discutăm aici însă nu despre schimbarea orientării sexuale în bisexualitate ci de o modificare a acceptabilităţii faţă de actele homosexuale. Atracţia sexuală rămâne neschimbată dar ezitările de angrenare în activitate homosexuală, dacă împrejurările oferă ocazia şi nu există alternative pentru actele heterosexuale, scad în intensitate.

    Această stare a lucrurilor este constatată atât în ţările în care există un nivel scăzut de homofobie (îmi vine în minte acum un studiu amplu făcut pe gemenii din Finlanda care, printre altele, abordează şi acest aspect) cât şi în studiile care-i au ca subiect pe deţinuţi sau pe militari. Şi la nivel anecdotic există destule atestări. Astfel, întrebarea ridicată de către RobertG “De ce deveneau bisexuali unii, dupa ce faceau armata?” conţine o eroare de percepţie. Armata nu-i făcea bisexuali ci le mărea acceptabilitatea.

  28. Exista dovezi istorice de oameni gay, inca din geneza. Problema nu e ca esti gay, bi sau hetero, problema e ca uitam sa fim umani, sa simtim compasiune si empatie.
    Am ajuns sa traim intr-o societate unde daca esti empatic, ai un dezavantaj.
    Aici e problema, nu ca esti ranit in dragoste sau ca nu ti-ai tras-o cu x-ulescu pt ca l-a preferat pe altul mai blond.

    Cred ca daca vrem ca lucrurile sa ne mearga bine, trebuie sa ne comportam noi cum am vrea sa se comporte cei din jur cu noi.

  29. Daca cel mai mare regret din viata ta, Robert, e ca esti gay, se datoreaza faptului ca te astepti ca lumea gay exterioara tie sa se supuna acelorasi norme care tie ti se par corecte, pentru tine. Fiecare e liber sa gandeasca si sa actioneze dupa propriile interese. Ce spui tu e ca si cum, daca ai fi stangaci, te-ar deranja ca lumea e in general dreptace si ca toti trebuie sa fie la fel. Disonanta dintre parerea ta (la care, sa ne intelegem, esti indreptatit) si felul lumii de a fi, bun sau rau, e cel care creaza dezacord. Nimeni nu poate schimba lumea si nimeni nu are de ce sa sufere pentru ca nu o poate schimba. Poti doar ajusta si selecta coordonatele din viata ta, ca sa iti fie cat mai aproape de ceea ce iti doresti. Putem interveni doar asupa lucrurilor ce ne privesc personal, nu asupra lumii intregi.

    Apoi legat de diferentele dintre relatiile homosexuale si cele heterosexuale. Nu sunt putini cei ce considera ca familia, celula de baza bla bla bla, e gandita in felul in care e gandita pentru a propaga o oarecare ordine sociala, generatie dupa generatie. Pe scurt, exista teorii care afirma ca – la fel ca si religia si nevoia de Dumnezeu indusa unui copil ce nu ar avea altfel acest concept de la sine – si familia si nevoia asta de DOI e tot un mecanism de a fi mereu in cautarea unei jumatati chiar daca noi suntem bine-mersi ok si singuri, pana la urma. Se creaza o nevoie acolo unde nu exista una anterior. Faptul ca homosexualii sunt deschisi cu privire la viata lor sexuala, iar activitatile sunt mai variate, mai scandaloase dupa normele sociale generale, nu inseamna ca asta e anormalitatea. Pot sa fac o supozitie ca daca n-ar fi normele sociale clasice pe baza carora societatea de robotei s-a construit(te casatoresti, faci copii, ii cresti, mori), nici lumea heterosexuala nu ar avea nicio problema in a se comporta libertin cu privire la sexualitatea lor. Din punctul asta de vedere, nu sunt de acord cu tine. Da, homosexualii isi lasa frau liber la placere si indeplinirea fanteziilor, oricat de twisted ar fi ele. Decat povestea trista la indigo a milioane si milioane de heterosexuali cu vieti sexuale anoste (in cazul in care le au si pe alea), cu fantezii neimplinite, amante si amanti si lucruri cel putin la fel de twisted sexual ca si in cazul homosexualilor, atata tot ca sunt dupa perdeluta si tabu, nu deschise ca si la gay, mai bine nu. Iar cu privire la mariaje, e cumva what meets the eye, una e si alta se spune, acolo permite-mi sa fiu rezervat. O casatorie str8 e de cele mai multe ori ca si cum intrebi un prieten stabilit in strainatate cum o duce si iti raspunde invariabil “excelent!” chiar si daca ar manca paine cu unt doar. In ceea ce priveste relatiile de lunga durata, am mai zis-o pe aici, intre gay ele sunt mai sincere, pe termen lung, pentru ca nu e cazul sa stea impreuna daca pur si simplu nu se mai inteleg, pentru ca vai ce o sa zica vecinii si familia, sa nu ramana copii cu parinti divortati si ale motive din astea “sociale” cum se intampla in relatiile str8, de amandoi crapa nefericiti la batranete. Decat sa fii cu cineva fortat de imprejurari externe relatiei doar de dragul conceptului, mai bine ma lipsesc. Cum ai spus si tu “stii ca nu te leaga nimic decat un sentiment de atasare si atractie”. Da, la baza ala este. Cine e in stare, ii adauga incredere si viziune, indiferent de orientarea sexuala. Ceea ce duce spre o concluzie clara: oamenii de care te plangi ca sunt asa si pe dincolo (si e ok, ca multi ne mai simtim homofobi la ce specimene sunt) nu fac decat sa fie foarte vizibili, atata tot. Daca am cunoaste numarul cuplurilor gay care traiesc bine-mersi discret in tara asta si in lumea asta, atunci s-ar echilibra balanta in directia asta. Insa suntem o mana de oameni atipici din punct de vedere al majoritatii vizibile si e normal sa simtim ca majoritatea asta ne sufoca.

    Si in final, cu privire la faptul ca devenim sau ne nastem gay, aici e mult de dezbatut, si nu cred ca putem afirma cu certitudine nici asa, nici asa, daca e sa ne bazam pe datele existente in lumea asta. Adica nu e ok sa generalizam fiecare dupa cum ne convine noua, in functie de propriul traseu pana am ajuns adulti. Pot sa afirm ca n-am fost niciodata atras de o tipa, de cand ma stiu. Niciodata. N-am facut sex cu o tipa, pentru ca am stiut dintotdeauna ca imi plac baietii. Prima experienta, la 16 ani, a fost cu un baiat de 17 ani, si aia de abia dupa ce am stiut ca e gay si el. Am avut o copilarie ok, am o familie normala, desi sunt unicul lor copil. M-am jucat cu masinute, am tras cu conuri de hartie si am batut mingea in spatele blocului cand eram mic. N-am fost agatat de maica-mea sau ignorat de taica-meu. Arat poate mai str8 decat un tip str8. Asa ca, sincer, in cazul meu, si al altora, nici sa ma bati ca nu gasesc pe undeva o explicatie ca as fi devenit gay 🙂

  30. Totuși, hai sa avem în vedere că aproape 30% din căsătorii se termină în divorțuri în România iar în străinătate, cifra se apropie de 50%.
    În anumite aspecte, îți dau dreptate, de exemplu instabilitatea multor relații LGBT, subiect care merită discutat (și dezbătut) cu toată seriozitatea. Însă procentul de 1% mi se pare exagerat, poate multe cupluri nu sunt așa de vizibile în „comunitate”.
    Decadent spune bine că unul dintre motivele principale ale acestui fenomen, pe care l-ai descris spumos, este faptul că suntem bărbați și nu avem constrângeri așa de stricte ca și „frații” hetero. Dacă bărbații str8 ar putea să facă la fel de mult sex ca noi (și nu ar fi constrânși de normele sociale) să vezi ce de lungimi și grosimi ale pizdei s-ar discuta permanent sau ce loiali ar fi partenerelor (mulți dintre aceștia, în orice caz). Dar nu, femeile / soțiile acționeaza ca un efect frenator asupra instinctului sexual masculin str8.
    Cât despre faptul că a fi gay este ceva înnăscut, e adevărat că nu avem o concluzie finală, însă cercetările asupra Xq28 și asupra gemenilor monozigoți(probabilitatea este ca 50% din cazuri să fie ambii gay), printre altele, sugerează că există un genotip gay (vezi cercetările lui Dean Hamer și Simon LaVay, printre alții). Și factorii de mediu au o influență, mai mult ca sigur, în modul de expresie al genelor.

  31. Hai Hai ca ne-am dumirit ceva, insa intrebarea ramane si personal cred ca se vor mai face studii/cercetari pana sa aflam ce si cum.
    Este ca la intrebarea; Ce-a fost inainte! Oul sau Gaina?
    Si uite asa apar doua tabere care sustin fiecare ori cu oul ori cu gaina, de parca ar fi doua variante separate/diferite si nu aspecte ale aceluias intreg.

    Ba, pe bune totusi, ce-a fost inainte! Oul sau Gaina?

  32. Ce-mi place când apar articole controversate pe aici! Nu de alta, dar unele dintre nelămuririle/preconcepțiile de-aici le mai aveam și eu și ușor-ușor mă luminez. La fel, mi-a plăcut și răspunsul cu afișarea în gravatar dat ăstora cu pride-ul în sus și-n jos.

    Te-aș contrazice, Robert, în privința adoptării homosexualității ca urmare a îndeletnicirii cu activități predominant feminine. Vorbeam de curând cu un prieten plecat de câțiva ani în Finlanda și-mi spunea că acolo sunt destule cupluri care preferă să nu-și direcționeze copiii către jocurile și activitățile specifice genului tradițional de care aparțin. Adică, băieții pot îmbrăca lejer păpuși și fetele dau cu ciocanul în lego de mama focului. Totuși, în adolescență nu se remarcă atracția către același gen, în condițiile în care acolo nu sunt prezente prejudecățile și cutumele sociale restrictive din partea de răsărit a Europei.

    În cartierul în care am crescut, rata divorțului sau a ”copiilor din flori” era destul de ridicată raportat la vremurile de atunci, 90-2000. Deși unii copii au crescut fără tată, cu tată absent sau violent, astăzi mulți dintre ei sunt căsătoriți/logodiți. Că sunt cam bătuți în cap, asta e partea a doua. Din toată grămada aia de copii, doar mie, având ambii părinți lângă mine, îmi plac Chipciu sau Luchin mai mult decât ca fotbaliști.

    În copilărie și chiar mai târziu, toată ziua băteam mingea. Era activitatea mea preferată. Tata mă lua cu el pe stadion și de mic am prins gustul fotbalului. Teoretic, acum trebuia să fiu cuplat cu o pițipoancă. Sau cu mai multe.

    Citisem și eu despre teoria cu gemenii monozigoți care au orientări sexuale diferite. Teoria cu educația care a influențat unul din gemeni să aleagă homosexualitatea mi se pare slab fundamentată. Gemenii trăiesc în același mediu familial, au parte de educație și tratament asemănător, așadar  îmi e greu să cred că educația e un factor decisiv. Aici eu aș spune că e o dovadă clară că educația nu influențează orientarea și mai mult, că genomul are încă multe necunoscute pentru oamenii de știință.

    Nu sunt în măsură să-ți dau sfaturi sau să te trag de mânecă, mai am mult de tras să ajung la vârsta și experiența ta de viață, dar nu cred că rezolvarea e să aflăm de ce suntem homosexuali, ci mai bine ne orientăm către lucrurile pe care le putem  îmbunătăți sau deja le apreciem la noi și o să vedem că dracu nu-i așa de negru.

    La mulți ani, darkquiști!

     

  33. @cristymaykei,  mai întâi a fost reptila, iar din oul ei a ieșit găina.

    Continuând offtopicul, mai deschidem locul de joacă pentru a putea dormi lumea liniștită găsind răspunsuri la întrebări existențiale?

  34. La multi ani Rediam! M-am bucurat mult ca ai lasat coment, imi lipsesc mult destui dintre DarkQ-isti printre care am crescut si care acum lipsesc.
    Mai rediam, reptila? Adica noi mancam omleta din reptila?

  35. Buna (asta e pentru Robert), e prima data cand intru pe acest site si primul lucru pe care l-am citit au fost randurile scrise de Robert. Nu am avut rabdare sa citesc si toate comentariile voastre, dar am o intrebare: chiar conteaza de ce suntem asa? Eu zic ca mai important e ce facem in viata si faptul ca mereu trebuie sa vezi inainte si nu in spate, iar lucrul pe care nu-l poate intelege nimeni si schimba e genetica(si va spun o concluzie la care au ajuns cei mai mari cercetatori si psihologi: cea mai buna educatie nu poate bate mostenirea genetica- si aici ma refer la orice lucru).
    Nu te cunosc Robert, dar daca esti asa cum reiese din randuri, adica daca ai gandit ce ai scris si actionezi in conformitate inseamna ca esti o persoana deosebita si daca esti special, nu cred ca ai motive sa fii deprimat. Si inca o intrebare unde esti tu si ceilalti ca tine cand cauti pe cineva??????

  36. Bine ai venit Iskander pe blog si acum ca tot ai spart gheata si ai lasat primul coment, esti invitat sa te alaturi familiei DarkQ.
    As dori sa imi spui de la ce vine nickul tau, de la asteroid, de la miliardarul, romancierul, Marele Duce ori de la rachetele Iskander. Eu cred ca de la rachetele Iskander, insa poate ma insel, asa ca astept sa-mi spui Tu.

  37. Salut Cristy, ma bucur ca ai remarcat randurile scrise de mine si ma bucur ca lumea stie de celebra arma rusa, dar te dezamagesc e mai banal si mai lipsit de inspiratie decat sperai, dar asta e numele meu si e un nume care mie imi place mult.

  38. Va citesc site-ul din cand in cand, desi sunt hetero, maritata cu copil si tot tacamul. Am prieteni gay. Textul asta m-a izbit pentru ca e in totala contradictie cu tot ce stiu despre cei doi prieteni ai mei. Sunt impreuna de 15 ani si un cuplu mai stabil decat multe cupluri hetero pe care le cunosc. Unul din ei e chirurg, celalat arhitect. Sunt printre cei mai “burghezi” si asezati oameni pe care ii cunosc. Niciodata nu mi-a dat prin cap sa-i asociez cu promiscuitate, cu ceea ce se intelege deobicei pein “viata destrabalata”, dimpotriva. Sa fie oare chiar asa o exceptie?

  39. Alisia, nu este o exceptie, sunt cupluri gay asezate, doar ca acele cupluri isi vad de viata lor. Ei nu-si doresc vreo apropiere de acea lume gay care este descrisa de Robert.
    Promiscuitatea nu este rezervata doar lumii gay, singura diferenta fiind acea graba a unor gay de-a-si traii viata la maxim crezand ca nu vor imbatranii, niciodata. Din pacate, de multe ori asa se si intampla. Nu poti ajunge sa imbatranesti frumos, daca toata tineretea ti-ai petrecut timpul in cluburi, petreceri, droguri, sex neprotejat.
    De fapt este un rezultat al lumii in care traim si in care foarte multi gay nu-si gasesc locul, utilitatea din cauza diverselor motive, unele foarte intemeiate.
    Sunt bariere suplimentare in viata unui gay care incep din adolescenta, exact in timpul formarii caracterului fiecarui viitor adult si pe care scoala, familia nu le stiu a gestiona, ba din contra.
    Sunt mult mai multe de spus, poate face cineva un articol pe tema aceasta.

    Prietenii tai sunt niste norocosi, ca si oricare alt cuplu indiferent de orientare sexuala. Multa sanatate prietenilor tai si ureaza-le casa de piatra din partea mea, nu stiu de ce imi sunt simpatici, poate unde vorbesti asa frumos despre ei si se simte ca ti la ei.

  40. Iskander inseamna ca esti ca o racheta ruseasca, si se stie ca ce fac rusii, lasi zestre.

  41. Robert, ma bucur ca ai atins acest subiect. Datorita faptului ca majoritatea gaylor nu se gandesc decat la sex mi-am cam pierdut speranta ca o sa-mi pot gasi pe cineva care sa ma iubeasca si sa ma accepte asa cum sunt.In ceea ce priveste factorii care influenteaza devenirea gay, pot spune ca ma regasesc in ceea ce ai descris tu.Am petrecut mult mai mult timp cu mama mea decat cu tata insa nu regret nicio clipa acest lucru. Ma simt foarte apropiat de ea si ma gandesc cum sa o rasplatesc pt tot ce a facut pt mine.De fapt unul din visurile mele este sa-i ofer mamei mele tot ce
    i-a lipsit in aceasta viata.

  42. @RobertG (16)

    Zici:
    “A fost un studiu in care s-a mers pe gemenii monozigoti. Adica gemeni care au exact acelasi material genetic, e fix identic. In cazurile studiate (evident, subiectii avea 20+ ani) majoritatea erau ambii heterosexuali, SAU unul homosexual si altul heterosexual. Asadar, se poate concluziona ca sunt niste factori externi care influenteaza sexualitatea.”

    Tot este bine că nu spui că, dacă homosexualitatea ar fi deteminată genetic atunci gemenii monozigoţi ar trebui să fie 100% concordanţi, aşa cum spun materialele de propagandă anti-gay.

    Gemenii monozigoţi nu întotdeauna “au exact acelasi material genetic”. În articolul Turner, William J.; Comments on discordant monozygotic twinning in homosexuality; Archives of Sexual Behavior, Vol. 23, Iss. 1, 1994, prilejuit tocmai de astfel de susţineri, trece în revistă o lungă serie de discordanţe genetice la gemeni monozigoţi.

    Incontestabil gemenii monozigoţi au în comun mult mai mult material genetic decât gemenii dizigoţi şi, cu atât mai mult, fraţii non-gemelari.

    Studiile statistice pe gemeni sunt importante pentru că ele evidenţiază o foarte mare diferenţă între procentul de cupluri de gemeni monozigoţi homosexuali (din totalul gemenilor monozigoţi) şi procentul de gemeni dizigoţi homosexuali (din totalul gemenilor dizigoţi). Această diferenţă, constatabilă la nivel statistic, nu poate fi explicabită decât prin plusul de materialul genetic comun. Toţi ceilalţi factori, fie ei biologici sau de altă natură în dezvoltarea intrauterină, fie ei sociali nu pot explica această diferenţă.

    Deşi originea pur genetică a homosexualităţii nu ştiu să fi fost susţinută de către cineva, ea este intens combătută de către materialele de propagandă anti-homosexuali. Această atitudine, probabil, este destinată distragerii atenţiei de la realitatea existenţei fenotipurilor. (Fenotip = genotip + factori de mediu sau, mai nuanţat, fenotip = genotip + factori de mediu + interacţiunea între genotip şi factorii de mediu.) Toate articolele în care am găsit afirmată influenţa genetică asupra orientării sexuale o încadrează în fenotipuri.

    Influenţele factorilor de mediu pot fi foarte timpurii, îndată după concepţie, şi să ducă la mutaţii ale genelor, alele. Dean Hamer şi col. în articolul A linkage between DNA markers on the X chromosome and male sexual orientation, Science, Vol. 261, iss. 5119, 1993, care a declanşat o puzderiie de articole privind “gay gene”, folosesc cu obstinaţie cuvântul “allele”, de 38 de ori în cele 7 pagini ale articolului. La fel, cuvântul “locus”, care se referă la poziţia genelor / alelelor în lanţul ADN este folosit în acel articol de 30 ori. Ulterior, alţi cercetători analizând ADN-ul altor homosexuali nu au găsit alele găsite de către Dean Hamer şi col.

    Furtuna stârnită de către articolul lui Dean Hammer şi col. şi mai ales problemele etice pe care le implică găsirea unor gene / alele strict legate de homosexualitate sau măcar într-un procent semnificativ este de natură a descuraja cel puţin pentru un timp căutarea lor. La actuala dezvoltare a geneticii, dacă ar fi găsite, ar fi doar o problemă de timp, câteva luni, punerea la punct un test genetic pentru găsirea prezenţei acelor gene / alele aşa cum există astfel de teste pentru determinarea timpurie a sexului embrionilor sau a unor boli genetice. În actualul context religios şi ideologic este uşor de închipuit ce consecinţe ar avea un astfel de test. Nu am în vedere doar avorturile ci şi declaraţia unui oficial dintr-o ţară arabă vis-a-vis de testarea străinilor pentru a nu li se permite intrarea în ţară.

  43. Cel mai mare regret al meu este că nu am nici un regret. Sunt și reprezint tot ceea ce mi-am dorit să fiu până acum. Dacă îmi voi dori mâine să fiu aviator, mă voi concentra în a face cursuri de aviație. Regretele nu sunt bune de nimic, mai ales dacă percutează în ceilalți, de lângă noi, care, și ei, așa cum sunt ei, fiecare cu plusuri și minusuri, sunt tot oameni, la fel ca noi. Nu avem nici un drept în a acuza pe altcineva în afară de noi înșine pentru eventuale regrete sau nefericiri.

    Dacă te deranjează ceva, nu trebuie să critici acel lucru, ci pur și simplu să cauți să nu mai ai contact cu acel lucru sau persoană. Simplu! Atât de simplu! Critica este binevenită doar pentru cazul în care dorești să îndrepți pe cineva, considerând că știi mai bine calea spre fericire. Dar fiecare este responsabil pentru propria viață, propriile greșeli, propria fericire…

    M-am săturat de critici de rahat, că ăia sunt așa, că ăia sunt invers. Poate că pe unii îi ajută, pe mine mă deprimă. Ba se scrie fără ca autorului să îi pese de impactul pe care îl au cele scrise de el asupra cititorilor, ori se critică modul cuiva de a scrie sau modul cuiva de a trăi. Am plecat din țară și, aparent, am scăpat de lucrurile astea. Pentru că un om superior este responsabil și îngrijorat în primul rând de viața sa și de evoluția sa, nu a celorlalți, iar nu de viețile unora pe care, dintr-un motiv sau altul, îi urăște/condamnă/prigonește.

    Răutatea fără scop sau fără cauză mi se pare o formă de canibalism. Numai că acest fel de canibalism nu consumă doar victimele, ci și agresorul, pe interior.

  44. P.S. Mă bucur însă că aceste ultime articole au stârnit reacții din partea unor oameni pe care îi consider dragi și de care mi-era dor să aflu ce mai au de spus.

  45. @Nikos

    Om bun, de ce condamnăm atracțiile sexuale și sexualitatea (în general) ca pe ceva „anatema”? De ce spui că sunt dovada superficialității? Cele mai mari genii ale lumii au avut vieți îmbelșugate din toate punctele de vedere, inclusiv cel sexual-afectiv. Aaa, că sexualitatea exprimată prin mijloace ușor de procurat (cluburi, saune, dark-room-uri, etc) devine una lipsită de afectivitate în zilele noastre, da! De acord. Însă e mult mai bine, cred eu, decât în vremurile în care, din cauza faptului că multe din mijloacele actuale de satisfacere a „nevoii” respective nu existau pur și simplu, ba mai rău (nu detaliez), frustrările sexuale ale celor „nerezolvați” se refulau în viața de zi cu zi, conducând la homofobie, ură și mai știu eu ce atrocități cu motivație sexuală. Acum, orice indecis poate intra într-o saună pentru a afla dacă îi plac sau nu băieții, fără a-și pune în pericol viața personală. Deci, saunele și toate cele își au și ele rostul lor în zilele noastre. Ce mi se pare mie deprimant este faptul că sexualitatea a devenit ca un fel de marfă de schimb, ca un fel de sistem în sistem, cu reguli, jandarmi și toate cele…

    Sexualitatea (și afectivitatea, implicit) este un dar pe care l-am primit la naștere. Corpul nostru secretă acele substanțe, în momentul orgasmului, în care ne găsim liniștea. Unii oameni de știință ar spune că acele endorfine, dacă nu mă înșel (corectați-mă), ar fi responsabile cu starea noastră, cu fericirea. Da, este cea mai simplă cale de a atinge o secundă, o clipă de fericire. Nu cred că este o idee bună în a ne condamna această parte integrantă a biologiei noastre, sau în a o ignora în vreun fel, pentru că aceasta ar duce la un impact negativ general asupra psihicului și fizicului nostru. Acesta este rezultatul evoluției, noi suntem forma cea mai evoluată de viață de pe acest pământ. De ce să ne autoflagelăm? E adevărat, aceasta este doar o parte mică din posibilitățile ființei umane și nu trebuie să considerăm acest dar a fi definitoriu. Există muuuulte alte calități pe care le avem, nu? Sau pe care le putem avea, dacă ni ne dorim îndeajuns de mult.

    @CM
    Lucid!

    @Sicmarin
    Mă bucur că ai revenit!

     

  46. @FireMan
    Nici nu stiu cu ce sa incep ca sa ating cam tot ce mi-as dori sa spun.
    Cand ma refeream la superficialitate, ma refeream la faptul ca in extrem de multe cazuri tipii gay nu vor sa cunoasca un om la modul serios si profund. Daca nu ai abdomen lucrat la sala 8 zile din 7, daca nu pocneste camasa pe ai tai pectorali care par mai ceva decat silicoanele Dragusancei… nici nu se deranjeaza sa cunoasca OMUL. Si asta e trist.
    Da. Din punctul asta de vedere stau prost. Natura nu m-a inzestrat cu un fizic armonios dupa care sa saliveze 99% din cei inregistrati pe romeo. Dar culmea e ca nu asta mi-am propus.
    Nu vreau sa am decat o viata linistita si implinita alaturi de un om care sa ma iubeasca exact asa cum sunt.
    Dar… cum sansele de a cunoaste se reduc tocmai la blestematul de romica :)) habar nu am daca mi se va intampla in aceasta viata.
    Fiecare e insa liber sa faca ce vrea. Daca ceilalti vor sa doarma in saune si sa se vanda precum ceafa de porc la alimentara, este fix problema lor.
    Eu nu pot sa fiu decat eu insumi si sa imi vad de viata mea, sperand ca intr-o buna zi cineva ma va face sa zambesc in fiecare dimineata cand ma trezesc. 😉

  47. Acesta este primul meu comentariu si probabil ultimul avand in vedere lipsa mea de elocventa.
    Eu consider ca sunt persoane ce se nasc cu orientare lor sexuala si alte persoane ce, pe de alta parte, o dobandesc.
    Eu personal ma incadrez in ultima categorie. Consider ca m-am nascut asexual dar datorita experientelor traite cu timpul (desi suna putin ridicol deoarece am o varsta foarte frageda) am devenit homoromantic (atras din punt de vedere romantic de propriul sex) si, de ce nu, demisexual (imi doresc o relatie sexuala cu o persoana dupa ce m-am atasat sentimental de aceasta, ci nu inainte).
    Probabil nu sunt eu singura exceptie de persoana gay care se incadreaza in aceasta categorie. Deci pot fi de acord cu Robert cand sustine ca nu toti ne nastem cu sexualitatea prestabilita.
    Cat despre persoanele putin mai superficiale ce se gandesc numai la sex (avand si tot dreptul deorece viata lor este proprie si personala) nu avem ce-i face, asta este viata.
    Robert sustine ca aceste persoane fac parte dintr-un procentaj foarte mare din categoria homosexualilor, si sunt din nou total de acord. Dar tin sa amintesc ca identic este si cu heterosexualii si, desigur, e mult mai usor sa gasesti persoane “non-superficiale” heterosexuale (sau cel putin ce pretind sau sutin ca sunt heterosexuale) deoarece in comparatie cu cei homosexuali sunt respectiv mult mai multi.
    Imi cer mii de scuze pentru comentariul meu foarte tarziu, desi stiam de acest blog nu m-a interesat pana astazi… De asemenea, imi cer scuze pentru ortografie si gramatica… (n-ai ce-i face, sunt prost).
    Va doresc o zi buna!

  48. Mda… Nu ştiu ce mi s-a intamplat ieri, dar azi pur şi simplu regret tot ce am scris in comentariul Nameless (54). Dacă vreţi şi puteţi vă rog să-l ştergeţi. În orice caz scuzaţi-mă pentru deranj.

  49. Nu te scuzam deloc, chiar mi-a placut comentariul tau si poti sa ne deranjezi mai des ca nu ne suparam, din contra ne bucuram.

  50. Dacă îţi doreşti cu adevărat o familie , poţi avea .
    Eu mi-aş dori să rămân cu prietenul meu pentru totdeauna , să avem o familie să ne iubim şi să locuim împreună . Societatea e cea care strică totul , dar şi gândul că cei din jur ne vor judeca . Just dont give a fuck . 😛

  51. Eu zic ca Robert prezinta o realitate a ce inseamna a fi gay in societate. Vreau sa fac distinctia intre a fi gay si a fi homosexual.

    A fi gay inseamna de a te identifica in primul rand cu un grup care isi ia identitatea din sexualitate. A trai o viata, o existenta regulata, mai mult sau mai putin de regulile acestui grup (care variaza din tara in tara, din oras in oras, etc). Foarte asemanator cu a apartine unei religi, sau al unui grup etnic.

    A fi homosexual inseamna a avea atractie (mai mult sau mai putin) catre o persoana de acelasi sex. De fapt “sexualitate” poate nu e cea mai buna descriere, pentru ca, dupa episodul vieti in care hormonii ne duc de “nas”, atractia e mai putin legate de ce intre picioare, si mai mult de cine ne indragostim (care e mult mai complex).

    Robert scrie ce vede, si eu zic ca are dreptate. Societatea, mai de seama in Romania, creaza locuri limitate unde se pot intalni persoane non-heterosexuale. Baruri, internet, etc. Cel putin, mai limitate locuri decat persoanele heterosexuale. O data ce o persoana e non-heterosexual, e vilificat. nu conteaza daca e virgin, sau a trecut prin tot cartierul. Societatea ii da definitie in relatie cu sexualitatea mai presus decat ori ce (asta nu inseamna – cu toate ca inteleg ca e dificil – ca e o definitie care noi trebuie sa o acceptam). Multi din noi acceptam definitia asta, si ne comformam – cultura gay.

    Pesoanele homosexuale sunt exact la fel ca si persoanele heterosexuale. Daca am trai intr-o societate unde mama ne-ar face cunostinta cu un baiat bun si frumos, sau am putea invita un barbat care l-am intalnit la biserica, sa iese la o cafea. Vreau sa zic, prin medi care sunt vazute (in teorie) cu respect. Atunci nu ar fi nici o distinctie in modul de a trai viata intre persoane de toate sexualitatile. Realitatea e ca intalnim, in general, alte persoane ca noi, in medi care nu sunt, relativ, respectabile in societate (cum ar fi heterosexualitatea daca oameni si femeile s-ar putea intalni doar in baruri sau online pe site-uri gen Romeo ?!) Intalnim pesoane ca noi in locuri care nu inspira lucruri nobile. Ne prepurtam, si ne asteptam ca ceilalti sa se prepoarte in moduri mai putin nobile. Suntem animale sociale, ne influenteaza, chiar daca doara in subconstient, ce stabileste societatea.

    Bineinteles exista exceptii. Dar eu asta am inteles in ce a scris Robert, si ii dau dreptate. E foarte important (si greu, si dureros, si aproape imposibil – doara aproape, nu total !) sa luptam (fiecare cum putem) sa schimbam atitudinea societatii, ca vrem nu vrem, si noi suntem parte de ea. Fara schimbarea asta, putem noi sa stam in cap, dar nu o sa fie mai bine sau mai usor pentru noi, si aia ca noi care vin dupa noi, sa-si traiasca viata cu adevarat cum si-o aleg – fara triunghiul roz pe piept.

  52. Wow impresionant articolul sau mai bine spus sinceritatea..
    Te-ai gandit vre-o data ca principala cauza ar putea fi diferenta de gen ce prin definitie in cuplul gay nu exista? Iti recomand cartile lui Philippe Ariño, homosexual catolic care de aprox 3 ani traieste in castitate. Is f interesante studiile sale 🙂

  53. Robeeeeeeeerrrtttttttttttt!!!! pe unde ai disparut???
    Ma gandeam, daca tot suntem atat de nefericiti, de ce nu, macar cei care suntem de acord cu trairile tale, care impartasim aceleasi idei, care nu gandim doar la atractia sexuala, de ce macar noi nu incercam sa mentinem o legatura, chiar si virtuala, nu incercam sa ne descoperim, nu incercam sa ne cunoastem la o cafea, intr-o vacanta…nu incercam sa mai speram si poate nu ne vom mai simti atat de singuri la 50 sau 60 de ani???
    Spune Robert…bat campii sau exista o mica sansa pentru cei ca noi???

  54. Un subiect destul de complicat…dar asta este adevarul…in lumea gay partenerul se cauta dupa fund/marime sau dupa infatisare, asta e tot ce conteaza in lumea asta data peste cap…toti vor doar sex, nimanui nu-i pasa de modul de gandire, hobby-uri si lucruri de genu…

  55. Saaaluuutare la toata lumea! :))
    Membru nou pe aici….
    Mi-a placut sa citesc articolul, mai ales comentariile. si e cam adevarata (sau partial… poaate) faza cu “si ce mai facem si noi pe la 50-60 de ani? Tot singur?”
    Adica, bai, in tinerete iti arde de multe… dar cu timpul mai putin si incepi sa te gandesti la alte… si vrei pe cineva langa tine, sa-l iubesti (sau s-o iubesti pentru homosexuale), sa te iubeasca, sa aveti un camin impreuna, de ce nu? si un copil/copii (desi am realizat cam luna trecuta treaba cu “e greu sa adopti un copil fiind…gay” si eram: fuck!! sper sa se mai schimbe lucrurile mai incolo :)) ) si pe urma ce-o mai vrea Al de Sus si cum o mai fi karma:))

    Dar, pana atunci, ramanem cu intrebarile – unii dintre noi – cu sperantele si daca avem noroc sa avem niste prieteni care sa ne inteleaga (fie ei gay sau hetero) e foarte bine.

  56. Ce plăcut e când se mai scoate câte un articol din negura timpului, se șterge de praf și se dau filele de calc… ! Mă minunez cât de tranșant vedeam lucrurile, parcă m-aș mângâia puțin pe creștet, pe mine, cel din trecut și mi-aș șopti la ureche: „ușor, ușor, să nu faci riduri sau să-ți pleznească dracu vreo venă!”. Și cred că timpul schimbă multe… nu-i așa Robert? 🙂

  57. * cred că în sfârșit știu ce vreau să fac cu viața mea (că tot mă macină întrebări ezistențiale de adolescent ce sunt): un azil de bătrânei gay, să nu se simtă singurei. Parcă și văd eșarfa roz de la intrare „Welcome to Forever and Ever PinkQ”.

  58. Ca tot veni vorba de…” ce fac mai incolo?” stateam si ma gandeam: baaa! Sa vezi cand o sa fiu iar hetero:)) (in viata urmatoare adica) si culmea e ca incepusem sa ma plictisesc…poate am vazut eu gresit/ciudat( sau doar filmele batele vina!)…dar cumva iubirea dintre doua persoane de acelasi fel e mai…autentica(altfel?)
    Ps: am citit recent in revista men’s health ca cuplurile gay sunt mai fericite ca cele hetero…hmmm
    Is that true?:)

  59. Eheeee, Ionuțe, eu nu gândesc așa departe. Pe mine mă roade doar ce fac mâine. Poate și din cauză că am început să uit foarte repede ce am făcut până acum.
    Dar ce te făcu să spui că vei fi iar hetero? Eu știam că asta cu viețile viitoare e cam așa: te într-aripezi într-un individ, fie că e el animal sau nu, din a cărui viață vei învăța ceva ce nu ai învățat până acum (din viețile anterioare). (vreo rețetă culinară, zic eu, poate?) Eu cred că voi fi o travestită vestită și o să învăț în sfârșit să fac nalangâte. Așa mi-a șoptit un guru.
    Aș fi curios ce etalon folosește Men`s Health, poate mi-o compar și eu cu-a lor. Fericirea, evident.

  60. Nu ne mai putem reincarna in animale 🙂 (avem un anumit grad de constiinta ce nu ne permite sa involuam. Foarte rar sa mai fie cazuri de-alea 🙂
    Pai ai lectii din trecut si cele din viata asta, in functie de ce trebuie sa inveti.
    Nu stiu care era etalonul lor. Am citit-o acum 3 saptamani sa zic 🙂
    Dar zicea ceva legat ca cuplurile gay fac excursii mai des, ca daca pe strada unu din parteneri vede pe unul cool (sau atragator) nu va fi ca-n cazul cuplurilor hetero in care apare gelozia fetei/baiatului…

  61. Ionuțe, hai că deja îmi ești simpatic. Dar nu crezi că animalele ne sunt superioare cumva nouă, oamenilor? Eu cred că spiritul animalelor este superior celui omenesc, nefiind „pângărit” de judecată. Uite, de exemplu, cum își iubesc câinii stăpânii și cum își iubesc oamenii stăpânii (cred că ești de acord că fiecare om are stăpân, nu? și dacă nu are, își caută). Nu judecă, nu discriminează, nu mint… Ce zici de asta?

    Ei da, în cazul ăsta, în care se exclude gelozia, aș fi în stare să fiu de acord cu orice revistă. Dar oare lipsa geloziei face oamenii mai fericiți? Eu chiar cred în asta, dar din păcate nu am prea reușit să nu fiu gelos, în trecut. E unul din lucrurile trecute pe lista mea permanentă (TO DO list).

    P.S. – Fi-ți-ar punctu să-ți fie (ăla în loc de cratimă)! Îți dai seama ce figuri am în cap, din moment ce scriu cu diacritice! Glumesc! (ca să îți spun sincer, scriu cu diacritice doar ca să mă ia ăștia în serios pe-aici…În zadar însă, că m-au lăsat la corectat comentariile noi 🙁 Mă ajuți?)

  62. M-ai prins putin aici :))
    Stiu doar atat… spiritul oamenilor vine din ceruri (dimensiunile urmatoare) in timp ce spiritul animalelor vine din dimensiunile inferioare…
    Pai avem ce invata de la ele… asa-i. Dar gradul constiintei lor e mic (e ca si cum te axezi doar pe un singur amanunt) fata de al nostru.
    Pai daca devin simpatic astept mesaj privat ;)) (am vazut ca e si chestia asta pe aici :)) )

  63. Vorba aceea am si eu nevoie de cineva cunoscut pe aici:))
    (Voiam sa adaug care sa ma ghideze… dar nu vreau sa las loc de imterpretari :)) )

  64. Ionuțe, păi cred că învățarea asta e mai eficientă dacă te concentrezi, pe rând, asupra unui singur lucru pe care l-ai avea de învățat, iar nu asupra mai multora, concomitent. Dar dacă tu ȘTII mai bine, nu te contrazic, cât trăiesc învăț. Dacă îmi permiți să întreb, de unde „știi” lucrurile-astea cu reîncarnarea?

    Mesajul privat nu cred că funcționează, deocamdată (trebuie reparat) și chiar dacă ar funcționa, să nu te entuziasmezi foarte tare, că nu sunt vreun guru cu secrete de împărtășit și nici mă cred în stare de a putea ghida pe cineva. Pe blog sunt (sau cel puțin au scris) mulți oameni mult mai capabili, mai răbdători și mai buni ca mine, care te-ar putea ghida mult mai bine decât o pot face eu vreodată. În plus, citind mai multe articole și comentarii din trecut cred că vei găsi răspunsuri la multe întrebări pe care ți le-ai putea pune. Dar dacă tot vei avea ceva de spus, poate ceva diferit, poate ceva mai mult din cele ce s-au spus, sau poate vei avea întrebări, te poftesc să scrii un articol, la care îți vor răspunde cu siguranță mai mulți autori, nu numai eu. Dacă vei vrea să faci asta, înainte de a scrie, ți-aș sugera să citești ghidurile pentru noii autori de pe pagina principală. Astea-s regulile pe-aci, ca să nu plictisim sau să indignăm poporul.

    Și dacă interpretările sunt altfel, fii pe pace! Nu cred că sunt genul tău oricum.

  65. Depinde de ce ai de invatat…. exista lectii pe care le asimilezi repede (as tinde sa cred ca una e -foarte banala- cand atingi focul si apare actul reflex de a lua mana, piciorul, partea care este in contact cu focul) si atunci pot fi mai multe in paralel.

    Exista lectii pentru care o viata e putin si de aceea sunt mai multe. (lectii legate de a fi parinte, lectia iubirii, lectia credintei, de ce nu?)

    2) Prin ghidaj ma refeream la cineva cu care sa vorbesc si eu mai… pe tema asta… bine, vorba ta poate sunt altii mai buni… dar numai tu ai raspuns :))
    In legatura cu “genul meu”… nu prea sunt aici la dating :))… vreau sa-mi fac prieteni (pt inceput) si persoane mai apropiate din aceeasi “familie”. (Ca veni vorba de “genul meu”m-am amuzat teribil cand am citit prin unele postari ce le place… baietilor… si eram: baaa!! esti nebun… si mie imi place un tip asa si asa :))

    3) Bai… cred ca studiind de vreo 3 ani fenomenul… cred ca am ajuns sa “stiu” :)))
    De unde stiu? articole, reviste, carti… nu ma pune sa dau exemple ca au fost cam multe… Dar una din cartile CEELE mai bune BUNE este “Din tainele mortii si ale vietii”… dar imi scapa autorul – dai pe google si-ti apare, pe urma mai este Dragos Argesanu si cum mai ziceam… articole, carti, emisiuni (360 de grade de pe B1TV sambata de la 13-15 si de la 23 :)) daca te intereseaza)

  66. Apropo… toti suntem guru – mai direct sau mai indirect.
    De la toti avem ceva de invatat… deci cine stie? :))
    De scris ceva… chiar nu stiu :)))
    sunteti prea buni pt mine… :))
    o sa ma rezum deocamdata sa citesc 🙂

Comments are closed.

Vezi si...

Despre viaţă…

19 octombrie 2013, noapte, ora 2:02, suficient de rece afară încât să nu poţi ieşi în tricou, eclipsă parţială de lună şi frunze uscate căzute pe stradă. -Nu, nu mă iau de mână cu Alecsandri, nu priveliştea de la fereastră este subiectul. 3 luni, 10 zile şi 13 ore de...

Articole din aceeasi categorie