Oare chiar se poate? Hotărârea.. ba nu! sentimentele ce le-am avut chiar se pot schimba? Sentimentele de ură, de dispreţ, de dezgust. Oare timpul chiar vindecă totul?
Nu credeam că voi ajunge să gândesc mai “blajin” despre cel care a arătat niciun pic de consideraţie, căruia nu i-a păsat că poate mă răneşte, că poate provoacă mai mult rău decât bine (dacă poate ieşi ceva bun de fap). Credeam că-l voi urî toată viaţa, că niciodată nu voi înceta să îmi schimonosesc faţa când îmi va apărea în gând vreodată. Şi uite că m-am mai potolit. Au fost necesari câţiva ani. Nu, nu doresc să vorbesc cu el, să ştiu de el, să caut să văd ce mai face. Însă sentimentul extraordinar de puternic împotriva lui s-a mai domolit. Timpul acoperă totul.
Vreau să mă minunez cum trecerea timpului schimbă lucrurile. Poate că nici eu nu pot ţine ură pe veci, poate aşa sunt eu construit, însă da, pentru oricine care zice că nimic nu se schimbă, că veţi rămâne în aceeaşi situaţie, sau că nu veţi mai suporta nici gândul la el, cel care v-a rănit etc., să ştiţi că timpul face minuni. Individul despre care vorbesc s-a purtat cu mine dincolo de capacitatea mea de a înţelege, dincolo de limitele bunului simţ, dincolo de orice, şi totuşi trecerea anilor a mai astâmpărat văpaia.
O încurajare pentru toţi: nimic nu e trainic. Tristeţea ce o ai nu va ţine pe veci, rana ce o porţi nu va sângera pe veci, dar şi bucuria ce o simţi nu va ţine pe veci, sau împlinirea ce o ai nu va fi pe veci. Pentru toate ia timpul de partea ta, acordă timp Timpului să-şi facă treaba şi vei fi bine. Timpul nu e doar împotriva noastră (că trec anii, trece tinereţea etc.), ci şi de partea noastră.
După soare vine nor, dar după nor iar vine soare…
Frumos articol Essentials, da, timpul le vindeca pe toate. Daca acum un an mama nu stia ce psiholog sa mai gaseasca, ce preot, ca sa ma vindece de gay-ism, sau cat s-a documentat pe net pt gasirea de tratamente, uite ca azi il considera pe al meu al treilea fiu si soacra in acelasi timp. Si nu putem aduce omagii numai timpului ci si lui Dumnezeu, in fond el exista si deschide ochii oamenilor pentru a trece mai usor peste probleme.
Adi,
:yes:
Robert,
Superbă poza. Grazie!
Ma gandeam eu c-o sa-ti placa. 🙂
Frumos. Eu prefer sa scurtez trecerea timpului si sa imi treaca mai repede. Sta in puterea noastra sa iertam, sa ne vindecam, sa iubim sau sa nu iubim. Este foarte simplu.
Adevarat….timpul chiar ca face minuni…am patit ca si tine essential chiar daca nu am mai mult de 14 ani:) nu vreau sa aud de el sau orice alt ceva…dar sincer cand ma gandesc la acea persoana nu mai imi vine sa il pocnesc de i sar fulgi…m-am obisnuit cu idea ca i un asshole:D xD anyway Oyasuminasai *yawn* scuze dar o sa ma prezint mai incolo…ma tot gandesc sa imi dau “debutul” saptamana asta:)) mi-e frica ca o sa o dau in bara(i’m not too smart…but meh i somehow manage to survive:D)
Omul e o fiinta care este capabila sa ierte si care are nevoie de iertare. “Timpul le rezolva pe toate” spune un proverb.
Un alt proverb spune: “Te iert dar nu te uit”. Exista rani care nu se vindeca niciodata mai ales atunci cand esti tradat.
A devenit tot mai dificil sa ierti cand individualismul e atat de mare. Fiecare actiune urmereste avantajele proprii.
Unii nu mai sunt constienti de sensibilitatea celuilalt si lovesc fara mila (fie prin actiuni, fie prin cuvinte). In orice domeniu fara nici o diferenta.
Dorinta de putere, interesul personal te face sa calci ca un nebun peste demnitatea celuilalt.
A ierta pentru a devenii liber, dar pentru aceasta e bnevoie de timp.
Uneori am nevoie sa citesc cateva randuri ca sa ma simt mai bine, si vreau sa spun ca mesajul tau chiar m-a atins.. E adevarat, timpul e cel mai bun doctor (si invatator), dar avem nevoie de capacitatea de a ne detasa intr-un fel sau altul de suferinta din prezent si de a ne convinge (inca odata) ca in timp, nu va ramane decat o amintire, poate o lectie.
Cati dintre noi vor avea puterea sa priveasca din perspectiva asta, in momentele grele?
Timpul are o calitate unica.
Aduce UITAREA. De multe ori uitarea este o binecuvantare.
Iar cand nu poti uita, aduce estomparea uratului concomitent cu aducerea frumosului la suparlativ.
Acum in ton mai umoristic spus nu prea sunt de acord cu ideea lui essentiales ca trebuie sa multumim timpului ca e de partea noastra si ne imbatraneste.
De ce ar trebui sa multumesc timpului ca sunt batran si nu mi se mai scoala, dar port pampersi ca ma basesc cu stropi?
Rose,
Înseamnă că articolul meu şi-a atins scopul. În momentele grele nu prea poţi să priveşti astfel; asta se întâmplă numai când priveşti în urmă şi vezi tot tabloul.
Tot ‘nainte!
cristymaykei,
Nu ştiu dacă în cazul acesta timpul aduce uitarea, pentru că nu am uitat, ci îmi amintesc (încă) fiecare părticică din tot ce s-a întâmplat.
Cred că ai înţeles puţin greşit ce am scris. Timpul este de partea noastră, dar nu prin faptul că ne îmbătrâneşte, ci este de partea noastră prin ceea ce am spus prin totul articolul meu. Eu nu-i mulţumeam timpului că aş fi bătrân (prin asta el lucrează împotriva noastră).
Avocatus,
Mulţumesc pentru comentariul tău. Dar nu înţeleg… mie mi se pare că ai făcut o reinterpretare a ceea ce eu deja am spus. Crezi că mai era nevoie de explicaţii?
Timpul este intr-adevar un doctor. Chiar daca nu sunt adepta zicalelor gen “noaptea e un sfetnic bun” (pe naiba, la mine nu functioneaza) sau “timpul vindeca tot”, cea din urma se intampla sa fie adevarata. Timpul panseaza si vindeca ranile. Se mai intampla sa ramana mici cicatrici, dar sunt de parere ca acele persoane lipsite de cicatrici au trecut degeaba prin viata :). Sunt un fel de markeri ai experientei de viata, if you ask me.
@Essentials: Daca nu a fost o adaugire ia-o ca pe o confirmare a ideilor tale!!!
Nu exista timp fara anotimp
Pasesti cu pasii mici
atunci cand apare luna,
Pe drumul fara stanci
si viata ti-e totuna.
Vrajit de anotimp,
cu haina tot mai noua,
Vrei sa-l opresti in loc (timpul)
cu mainile-amandoua.
Ori fericit, ori trist
(el) nu tine cont de tine.
Te schimba in priviri
si-ti spune ca e bine.
Suntem ca doua stele
ce vor cadea in timp,
Pe drumul care duce
in vesnicul anotimp.
off, cat pe ce sa-mi schimb parerile generale pline de prejudecati: ce baieti sensibili 😥 …!
Serios, chiar mi-a placut articolul… si comentariile! :yes:
Frumos.
essentials e vorba de nuanta dragule, speram sa intelegi nuanta. Incercati sa cititi si printre randuri.
Insusi faptul ca am spus un adevar groaznic, dar sub forma de gluma, trebuia sa-ti dea de gandit.
Stiu, ideea de a imbatranii nu este una placuta si totusi toti suntem obligati sa trecem prin aceasta etapa.
Este interesant ca din comentariul meu tocmai aceasta parte ai vazuto cu precadere, estopand frazele de dinainte, poate chiar uitandule.
Poate acum prinzi nuanta.
Pentru cei care nu au prins-o.
Timpul este o variabila care pare o constanta. Omul a inventat mecanisme care arata trecerea timpului, mecanisme precise care nu lasa loc de indoiala in masurarea timpului. Si totusi mintea umana percepe diferit cateodata trecerea timpului in functie de stimulii exteriori sau interiori la care este supusa cu voie sau fara voie.
Aceasta inseamna ca desii timpul pastreaza acelasi ritm, mintea umana schimba regulile in functie de INTENSITATEA stimulilor.
Terminand aceasta sumara introducere necesara, deja cred ca ati inteles ca prin expunerea unui stimul destul de intens{ gluma }, essentials a reactionat la acesta, mintea lui preocupanduse numai e acest stimul, IGNORAND restul. De aici si supararea lui ca nu am inteles ce a vrut sa spuna. Dar este un fenomen frcvent la om, sa nu intelega din prima ce a vrut sa spuna celalat, desii cuvintele sunt aceleasi de multe ori trebuie sa vi cu explicatii.
NUANTA este, ca nu conteaza trecerea timpului atat de mult, cat conteaza INTENSITATEA sentimentului/stimulului.
Intensitatea sentimentului decide cat timp este necesar sa treaca.
Cristi,dimpotriva,durata sentimentului si nu neaparat intensitatea(care,dupa umila mea parere se incadreaza la grupul :factor secundar) impune timpul necesar recuperarii.(cu cat relatia a fost “mai de durata” cu atat suferinta sau pur si simplu dorul ajung mai coplesitoare.Faptul ca te-ai obisnuit cu tot ceea ce inseamna un anumit partener in viata ta( lucruri minore,precum tabieturile zilnice) timp indelungat iti va face timpul de dupa o “despartire” sa treaca si mai greu… zic eu.LOGIC,nu?
Unde dai şi unde crapă!…
:-/
S-ar putea sa fi dat prea incet. Se recomanda inca o incercare (cine stie.. poate crapa unde ti-e dorinta data viitoare)
Ferudin esti pus pe glume azi, :laugh: si saracul essentials e dezamagit ca nu a crapat unde trebuie. 😛
Acum serios Ferudin durata sentimentului cine o da?
De ce tine durata in timp a sentimentului?
ESSENTIALS hai sa dam acum unde trebuie ca sa crape cu succes, pana mea daca stiu ce sa crape, dar daca e cu succes e de bine, NU?
CEEA ce cred eu ca cauti este puterea de a depasii o situatie si urmarea fireasca ar fi aceea de a putea ierta, iar asta nu s-ar fi putut intampla fara trecerea acelui timp.
A ierta este de regula cel mai greu lucru de realizat.
Timpul este unul din elementele principale in ajungerea la puterea de a ierta.
A ierta nu inseamna a uita, dar aduce liniste/pace in suflet.
It gets better! 🙂
cristymaykei,
Eu am dat unde trebuie, doar că la tine a crăpat aiurea. Mi se pare mie sau ai pierdut ideea ce am vrut s-o transmit? Ceilalţi dinaintea ta au prins-o. N-am chef de analiză de text ca să vezi ce am zis eu de fapt şi ce ai zis tu (sau ai înţeles tu). Se despica firul in 10 fără niciun folos şi se face un terci din atâtea noţiuni pe care le foloseşti cum îţi vine. Tre’ să ştii când să vorbeşti şi tre’ să ştii când să taci.
Baftă!
Fiecare crapa cum vrea 😉 sau intelege ce vrea, chiar daca despici firul in 10 😀
@Adi, e o diferenta intre tecerea timpului pentru a vindeca o inima ranita si ceea ce a vrut mama ta sa faca pentru a te vindeca de gay-sm.
Timpul este un adevarat prieten, in momente dificile. Se spune ca timpul le rezolva pe toate si da este adevarat, dar timpul mai are nevoie de un prieten pentru ca el sa poata fi de folos. Are nevoie de tine si de vonta ta. Timpul trece oricum , dar daca tu nu faci nimic, trece degeaba. Nu trebuie sa pui paie pe foc, trebuie sa ai rabdare.
Nu poti ura toata viata ta un om, indiferent cat de rau a fost cu tine. Rana se vindeca, dar ramane cicatricea, care este defapt o bucata de experienta, care te va feri pe viitor sa mai patesti lafel.
Timpul te invata sa ierti, timpul te invata sa uiti, daca acum urasti, cu timpul vei ierta.
Este bine ca ai reusit sa treci peste acele momente. Este mai bine pentru tine.
sall essentials 🙂
imi poti da id tau de mess?