Con mis pensamientos de media noche… Y son míos. A veces se me hace difícil sintetizarlo todo en una sola lengua. ¿Por qué sangra la rosa? A veces la belleza sangra. Y eso duele. Quizá sólo duele mientras “yo” se dice “tú”. Rojo. Corre salvajemente por mis venas. Es la vida misma.
La belleza. ¿Qué pasa cuándo algo me levanta la mirada? Camino despacio, a veces me paro. Necesito respirar. Descansar. Vida. Siempre tengo en la mente la palabra “vida”. Para mi se trata de algo que supone un movimiento perpetuo. No se queda ahí como palabra. Sino se materializa en “sentir” y todo lo que eso significa. Dicen que lo que nunca sabremos, no nos hará daño. ¿Pero cómo es posible vivir sin sentir? Pues no lo es, porque como ya queda dicho, ¡vivir es sentir! El descanso me sirvió para ver que si no me muevo, me muero, y yo sí vivo, así que ¡a vivir!
Da. Acum îmi spun din suflet da! Cântecul Pământului mă mişcă, chiar şi atunci când stau. Când mă opresc, fie şi pentru o clipă, mă îndeamnă Ceva să pornesc din nou. Iau o gură de aer şi continuu înainte. Uneori se întâmplă să nu ştiu să vă răspund atunci când mă întrbaţi ce este, de ce stau. Apoi mă ajutaţi să răspund folosindu-mă de corzile voastre vocale. Simt că sunt binecuvântat, pentru că îmi pot exprima sentimentele prin vocile voastre. Apoi, odată ce gândul mi-a fost tradus, înţeleg. Constat că întâlirea cu perechile teamă-carenţă mă fac să deschid braţele, ca să le pot despărţi şi, cu o mână şi alta să le pot anihila simultan. Dacă nu m-aş opri pentru un moment n-aş putea să scap de ele. Timp este pentru toate. Când viaţa lor încetează, a mea o ia la goană mai sălbatic ca-nainte. Ea ştie că mă poartă către Bine. Iar eu îmi simt viaţa în vene.
Müssen. Sollen. Genug damit! Für mich reicht es. Einst sah ich mein Leben davonrennen. Ich dachte zu viel an „müssen“ und „sollen“. Jetzt ist es anders. Mich selbst kennenzulernen war eigentlich nicht leicht. Ein lautes Lachen hat einmal ein Stück von mir gebissen. Doch da war der Morgen. Alles ist vorbei. Die Erinnerung bleibt jedoch und manchmal besucht sie mich mitten in der Nacht. Sie ist harmlos. Ja, es war einmal… Vor einiger Zeit. Ein Flug hat mich geändert und jetzt kann ich sagen, dass ich am Leben bin. Manchmal kann ich einfach nicht einschlafen. Etwas will mich wach halten. Und dann bleibe ich wach. Bis der Morgen naht. Dann heilt die Sonne mit ihrem Licht und ihrer Wärme die Wunden zwischen meine Lider. Ja, ich habe Licht. Das Licht bleibt da und zeigt mir den Weg am Aufwachen.
Oh, I don’t know what I’m supposed to say, when now suddenly it seems so far away. Seems the more I live the more I have to learn. And it keeps me moving on. Maybe I feel scared and unprepared sometimes, but I know it’s a feeling that won’t last. It has to be the strength from inside me that will carry me towards you, my yet not fulfilled dream. The rose gets its life back. It never lost it. Life changed to beauty and beauty changed to life. In the end it’s just me taking different shapes to reach my essence. A drop of truth is enough. I stare at it when I go on and on. A glass of blood will kill my thirst fast enough, so that I won’t even think of drinking my drop of truth. If I’d consume myself how could I ever feel your touch? As I keep breathing I see that I’m going towards you and I see you coming towards me.
Strength.Disfrutar. Friends. Caldura. Frescura. Living. Confianza.Bonding. Crecer. Si lista e nesfarsita….E viata, pura, cu suisuri si coborasuri, dar frumoasa si plina. Viata prin ochii unui copil mare, asa cum ne-ar place tuturora sa fim, dar cum numai unii mai REUSESC sa ramana. O definitie, o lectie, un manuscris la care sa revii in acele momente, trecatoare, de altfel, in cazul celor puternici,pentru a alunga nuanta cenusie din suflet.
o curgere voluptoasa.:)
Interesant cum putem exprima un sentiment in mai multe moduri si cum cateodata exprimam cel mai bine un sentiment intr-o anumita limba. Si mai interesant cum trandafirul sangereaza dar nu isi pierde culoarea..esenta.
Ceva adevărat nu se poate pierde.