adivantiu

Cu putina vreme in urma ma gandeam la un subiect: suntem noi, reprezentanti ai comunitatii GLBT din Romania, cei care discriminam ori cei care suntem discriminati? Si, daca discriminam, oare aceasta atitudine nu se transpoleaza automat si in interiorul propriei...

Discriminarea, inclusiv pe criterii de orientare sexuala, determina tot mai frecvent ca gay-ii si lesbienele sa apeleze la sinucidere. Acest material nu doreste decat sa atraga atentia asupra complexitatii si extinderii acestui "flagel" in randul comunitatilor GLBT. In Romania au...

Articol scris de Adi V. CYNDI LAUPER - True Colours pentru ca, "acum esti liber!" - asa ar aclama orice individ care priveste dragostea cu aversiune. Acel individ care, neavand nici o legatura cu el sau cu umanitatea, nu poate...

Articol scris de Adi V. Slabit. Regim. Diete. O dorinta nestapanita de a arata cat mai bine intr-o societate in care, de ce sa nu recunoastem, look-ul exterior a devenit un "ceva" deosebit de important, nu doar pentru femei, ci,...

Nu am nici timp, nici mood sa pun "Intelligence Service' in actziune, dar poate apelezi tu la "agentziile" tale sa check-aleshti daca este "spam", sau o kestie pe bune. Exista asemenea experientze worldwide (de ex. in "capitala-gay" San Frisco,...

Stau si privesc de la fereastra mea acoperisurile orasului. Nu imi face nici o placere acest post de observatie, eu, la randu-mi fiind un obiectiv luat adesea de altii in vizor. De fapt, nici nu stiu la ce ar...

Pentru prima data in istoria fotbalului mondial, la Zurich se va inaugura, incepand cu 6 iunie, ineditul Fan-Corner al suporterilor gay si lesbiene: "Locker Room". Acest spatiu oficial, situat in zona centrala a orasului, cu o amplasare avand deschidere...

... eu am reprezentat intotdeauna uratenia. Fie ea ca se numeste mojicnicie, pseudo-egoism, inchistare sau chiar fals sibarit. Sau nici macar atat. Doar urat. Nu inteles. Doar perceput. Si simtit. Insa,desi nu am acceptat si am refuzat aceasta uratenie,...

Dragii mei ambitiosi si perseverenti pasionati ai artei gastronomice, pana va ajunge reteta mea sa fie vizualizata (caci, olfactivul si gustativul se induce doar savurand deliciile noastre culinare, nu?!), etapa comerciala a postului, respectiv al bunatatilor Pascale vor fi...

Stateam langa ea. IUBIREA mea - singuratatea mea, fericirea mea, supravietuirea mea. Vazandu-i ochii. Care ma asteptau. Intunecati. Urmarindu-mi cu caldura gesturile. Foarte curios, pe masura ce percepeam prezenta ei - a singuratatii, fericirii, supravietuirii mele - imi dadeam seama ca increderea in iubirea mea, ma ajuta sa depasesc teroarea orelor de non-singuratate, non-fericire si pseudo- fericire. Simteam cum toate cele intamplate pana la aparitia ei - a iubirii - incep sa se piarda, asa cum imi dorisem dintotdeauna, in trecutul meu obscur, indepartat. Prezenta ei - a iubirii - imi permitea eliberarea de orice imbracaminte ridicola, obositoare. Atat doar, ca, alaturi de iubire, haina mea nu-mi era nici mai comoda, nici mai utila. Prezenta ei, a iubirii, risca sa-mi deschida o rana veche, dureroasa. EA, iubirea, era aproape, foarte aproape. Periculos de aproape - privindu-i nasul mic, carn, impertinent, cu narile agitate continuu, buzele usor palide, frumos arcuite. Si, totusi, in locul ei, simteam ca se afla -nu Non-Iubirea - ci timpul, nu cel trecut, confuz, mizerabil, terorizat de asteptare, ca un organism ce se straduie din rasputeri sa reziste unui cancer orgasmic, ci altul, mai scurt, ce-mi statea inainte, naruit, fara nici un punct de sprijin. O extindere egala cu ceea ce am fost si as fi putut fi... A iubirii si non-iubirii. Alta data, cand ma invadau asemenea stari, nu aveam nevoie de nimeni - nici iubire, nici pseudo-iubire, nici non-iubire, nici cvasi-iubire... Nu aveam nevoie de nici macar mine... Si, totusi, pentru aceste iubiri (fie ele pseudo- sau non- sau cvasi-) incercam sa ma reconstruiesc. De cele mai multe ori plictisit. Si ingrozit. Pentru ca, de obicei, in absenta ei - a iubirii - raman eu insumi. Invadat de stari si kharme care nu eram eu, dar imi aminteam de ele, de cioburile de sticla din care, cica, imi reconstruiam imaginea vietii, imaginea iubirii, imaginea realului Ady... Si, totusi, dupa atatea eforturi de reconstruire a ceea ce eu insumi sunt, refuz sa ma mai gandesc la fiecare ne-nascuta...