… eu am reprezentat intotdeauna uratenia. Fie ea ca se numeste mojicnicie, pseudo-egoism, inchistare sau chiar fals sibarit. Sau nici macar atat. Doar urat. Nu inteles. Doar perceput. Si simtit. Insa,desi nu am acceptat si am refuzat aceasta uratenie, a trebuit sa traiesc alaturi si cu ea. De ce? Pentru ca uratenia omeneasca nu o poti strivi. Nici macar dezintegra. Ori sfarama…
…nu vreau sa fiu nici destept, nici mare, nici semnificativ, nu vreau sa mi se aplice analiza freudiana, ori cea imberb-umana: incalcita si complexata. Vreau doar esentele. Nu lucrurile in sine. Cred ca devin sentimental… deprimant… …dar inca traiesc… Imi place viata traita. Nu doar respirata. Anacronic respirata. Imi place viata traita atat de departe de toate. De normalitate. De lumina.
De ceea ce as vrea sa fiu… …ca sa ma schimb – desi nu sunt foarte convins ca doresc sa ma schimb, ar trebui sa imi intocmesc o lista:
– daca esti om adevarat te daruiesti cu totul omenirii. Nu reusesti asta, nu esti om;
– sa nu te ancorezi de idei fixe si descurajante; – trebuie mereu sa creezi;
– daca ai un crez, trebuie sa actionezi ( a vorbi despre actiune este ca si cum te-ai lauda cu poezii pe care nu le-ai scris inca!!!);
– cand simti ceva profund, sa nu te sfiesti sa-ti arati sentimentele;
– accepta-te asa cum esti;
– sa nu faci compromisuri cu tine insuti;
– sa renunti la tot ce ai fost, la visele care te-ar putea impiedica sa devii creator;
– sa urasti tot ceea ce nu este autentic.. si profund… si necesar…;
– nu trebuie sa iti pierzi timpul cu fleacuri ridicole;
– sa traiesti cu seriozitate unica ta… viata…
