De-a lungul timpului s-au scris pe blog numeroase articole şi comentarii despre coming out. Perspectivele au variat de la “ce s-ar întâmpla dacă…” la “lucrurile au iesit prost, ce mă fac acum?”, de la “e un lucru bun ce ar trebui făcut” la “ce rost are? mă simt bine în dulap”. Personal, consider că un coming out masiv făcut de persoanele LGBT este o componentă esenţială în drumul spre o largă acceptare socială şi spre egalitatea în drepturi, însă, în acelaşi timp, este şi o decizie foarte personală, deoarece presupune (în absenţa altor consecinţe) o renunţare la intimitate.
Acum câteva luni am dat peste “Coming Out Simulator 2014″, un proiect independent conceput de dezvoltatorul Nicky Case, în 2014, pentru competiţia “Nar8 game jam” (pe care a şi câştigat-o). Jocul se poate juca gratuit online (şi codul este open source, pentru cei interesaţi de programare). Singurul impediment fiind poate cunoaşterea limbii engleze, trebuind să urmăreşti replici ce se succed relativ rapid.
Jocul se înscrie într-o nouă tendinţă a programatorilor ce redescoperă componenta narativă şi jonglează cu diferite moduri de a spune o poveste interactiv, transgresând limitele dintre arte. Altfel, este un joc destul de simpluţ, browser-based, text heavy, cu o grafică minimală. Minimalismul graficii nu este totuşi un defect, deoarece acesta permite evidenţierea poveştii şi prin faptul că personajele nu au feţe, facilitează identificarea jucătorului cu acestea.
Aşa… tot ridic în slăvi accentul pus pe poveste, dar n-am menţionat despre ce e vorba. Povestea urmăreşte în linii mari coming out-ul creatorului jocului. Acesta provine dintr-o familie conservatoare de origine asiatică, iar la presiunile prietenului, decide să-şi recunoască orientarea sexuală faţă de părinţi. Spun în linii mari, deoarece pe tot parcursul poveştii, jucătorul alege dintr-o listă de variante cum să reacţioneze la întâmplări, iar acest lucru are urmări, povestea evoluând în consecinţă. În funcţie de personalitatea ta şi de dispoziţie poţi să dai cu pumnu-n masă sau să ocoleşti subiectul.
Aşadar, deşi sursa de inspiraţie face povestea o autobiografie, cea mai mare parte a ei este o ficţiune ce încearcă să acopere mai multe scenarii posibile. Acest lucru face jocul interesant pentru tinerii LGBT, care pot lua contact cu unele posibile reacţii ale celor cărora le fac destăinuirea şi în acelaşi timp îşi pot observa propriile reacţii în tumultul evenimentelor. Astfel, te poţi simţi mai pregătit să-ţi recunoşti orientarea sexuală, sau dacă ai făcut-o deja, poţi obţine o perspectivă mai detaşată care să te ajute să înţelegi unele lucruri. Totuşi există limite pentru universalitatea poveştii. Familia reprezentată în joc locuieşte într-un oraş mare canadian şi pare să aparţină păturii de mijloc, deci unele probleme nu se vor regăsi în poveste, iar întregul context poate fi nefamiliar pentru cineva care trăieşte într-o altă cultură, sau aparţine unei alte clase sociale. Eu unul m-am regăsit într-o serie de elemente.
O altă categorie căreia i-ar prinde bine acest joc sunt heterosexualii/cei care nu se regăsesc în spectrul LGBTQ(+). Motivul evident este că le oferă ocazia de a înţelege ce înseamnă coming out-ul pentru o persoană LGBT şi astfel să empatizeze cu aceşti oameni. Autorul jocului declara într-un interviu: “În ce priveşte ameliorarea percepţiilor oamenilor faţă de comunitatea LGBT, cred că arta este cea mai bună abordare. Ştiu că sună super naiv, dar, în timp ce educaţia şi ştiinţa ajută la nivel logic, doar arta ne poate atinge la nivel emoţional.” Apoi, mai e şi faptul că fiecare din noi, are secrete despre sine mai mici sau mai mari, a căror mărturisire reprezintă tot un fel de coming out. Jocul îţi oferă ocazia să reconsideri dacă secretul merită păstrat, cui i-ai putea spune şi în ce mod. Dintr-un anumit punct de vedere, coming out-ul este o experienţă universală.
Ar trebui să-mi fac coming out-ul? Cum? Când? Problema e una complicată, iar situaţiile personale sunt infinit de variate. Tot ce vă pot spune, este informaţi-vă, căutaţi sfatul persoanelor în care aveţi încredere şi poveştile altor oameni care au trecut prin experienţe similare, însă la urma urmei, voi sunteţi singurii care puteţi răspunde acestor întrebări. Vă las cu ceea ce cred eu că reprezintă întrebarea definitorie pentru acest joc:
“How can I win a game with no right answers?”
E interesantă ideea, apoi joaca e bună fiindcă învățăm lucruri noi cu plăcere.
Eu tare sper ca articolele despre coming out de pe blog, şi contribuţia ta de acum să-i ajute pe cât mai mulţi să găsească o cale de a spune adevărul persoanelor la care ţin! Foarte util! Eu cred că am auzit de simulator imediat ce s-a lansat. Mă bucur să văd că încă e online!
Cred că ar trebui făcut un loc vizibil pe blog legat de coming out, în care să fie introduse și articolele mamelor sau soțiilor care au avut curajul să scrie aici.
Observ că această problemă revine frecvent în discuție și ar fi mult mai ușor de găsit aceste informații utile într-un singur loc.
Roy Cohn, ce zici?