În urma unei crize de spate (vârsta dragii moşului!) fac kinetoterapie. Şi am avut o surpriză şi o confirmare.
Surpriza (aici ar trebui să auziţi acordurile lui Andrieş):
Unele dintre exerciţii se fac la oglindă, cred că nu am petrecut atât timp în faţa acestui obiect de când sunt. Şi mi-am dat seama că nici nu sunt chiar aşa de hidos cum credeam. În mişcare chiar am o eleganţă, o poezie… Cred că schimbarea vine de la săptămâna cât am stat întins pe spate incapabil de vreo mişcare. Mă imaginam peste ani un moş cocoşat, schimonosit de dureri , iar acum când perspectiva s-a îndepărtat probabil că am devenit mai îngăduitor cu mine însumi.
Confirmarea (iar Andrieş “Lasă că ştim noi” )
După kinetoterapie urmează masaj. O domnişoară foarte drăguţă îmi provoacă (pe spate, nu săriţi) senzaţii foarte plăcute. Confirmarea este că deşi mă simt extraordinar de bine mă simt doar… bine. Probabil că in scara lui Kinsey eu sunt exact la unul dintre capete…
Întrebarea:
Oare de ce v-am povestit eu chestiile astea? Şi dacă mi-am dat seama cât sunt de nerelevante, oare de ce le-am postat totuşi?
din lipsa de ocupatie.
eventual pune-l la: un moment de sinceritate.
@CM hai ca mi-a placut o fraza 😀 : “O domnişoară foarte drăguţă îmi provoacă (pe spate, nu săriţi) senzaţii foarte plăcute”
Si pe spate, sau pe la spate se pot provoca senzatii foarte placute 😉 . Lasa ca am inteles eu 😛 hehehe.
De ce ai scris ?
Hmmmm … Foarte buna intrebarea …
Din lipsa de ocupatie nu cred … Ce rautacios esti mai Avocatus 😀 .
Probabil te simteai atat de bine dupa acel masaj si domnisoara care iti provoca senzatii placute , pe spate ( pe la spate ) incat ai simtit sa impartasesti si cu noi, bucuria ta 🙂
Oricum insanatosire grabnica :-* !!!
acelasi lucru sin=mt si eu, c mary, bucuria faptului ca o sa mai poti reveni la acel moment placut cand sa mai poti da din poponetzcu placere si nu durere. :-))