No menu items!

A 2a dintr-un sir infinit

Acelasi autor

Compatibilitate

Lumea era a lor, numai și numai a lor, pentru că erau doar ei pe ea. În acest firesc două mâini cu degete timide...

Sinaia, here we come!

Cum zice și Madonna, „Strike the pose, there's nothing to it!”, așa zic și eu „Hit the road to Sinaia!” După cum știe deja toată...

Gay social(ame)izing, yet again…

1. Mr. Mi-e rușine cu mine 24. Aug. 2011 - 23:10 salutare! aici X :) 2. Eu 24. Aug. 2011 - 23:11 salut. ce mai faci? 3. Mr. Mi-e...

Falling, falling…

Uneori ne intră-n viață oameni pe care nu-i înțelegem, care de multe ori ne enervează, dar față de care simțim un atașament absurd, aberant,...

Messalina și-a pierdut capul din nou

În cele ce urmează voi așterne niște rânduri, care, imagistic, ar putea constitui o scurta telenovelă. Spun asta pentru că nu obișnuiesc  să-mi feliez...
FirstLine
FirstLine
Un male bitch uns cu toate cremele, greu impresionabil, alergic la prostie şi prost-gust, gay până-n vârfurile unghiilor, vertical şi după cum s-a mai zis cu sânge-n p**ă. Nu vă place de mine? Treceţi mai departe!

Pe acorduri de “Guardami” încerc să sintetizez puţin din evenimentele (mondene, evident!) din week-end-ul trecut. După îndelungi aventuri aventuroase, aventuriere şi aventurate ne-am pornit joi noaptea (de fapt era deja vineri) către Bran. În fine, am zis doar că mergem acolo, da’ ne-am vizitat şi căsuţele de la ţară, adică Peleş şi Pelişor.

Nava noastră provizorie nu era chiar o perlă neagră, dar stătea foarte bine la capitolul climatizare şi sistem audio (atât cât a putut fi testat de corzile vocale ale muzei). Şi să nu uităm că avea şi anvelope de iarnă! Un Nissan Primera un pic cam leneş pentru gustul meu ne-a servit ca veritabilă “maşină cu 4 roţi” în aceste 3 zile. Drumul l-am făcut relativ repede, având în vedere că încă se circulă ca la noi acasă. În dimineaţa sosirii eram uşor isterici toţi 3, pentru că nu găseam pensiunea unde urma să ne cazăm. Pensiune, care de altfel nici nu se află în Bran, ci în Şimon. Oricum tanti proprietara a fost tare amabilă şi ospitalieră. Am ales camerele, care ne-au plăcut, că doar de, noi am fost primii! :)) Iar eu ca o foarte vie Fleur du Mal am domiciliat singur. Hahahahaha! Mai pe după-masă, după nişte ore de somn, am coborât şi-am urcat şi tot aşa până la un supermarket, de unde am cumpărat (surprinzător!) mai multă mâncare şi ciocolată decât băutură dom’le! Chiar aşa! Pe bune! Băutură pe care ne-am aruncat însetaţi odată cu lăsarea nopţii. Apoi au apărut şi ceilalţi. De Mim chiar mi-a fost dor. Ne-am jucat mimă, am plecat din nou după băutură şi am continuat distracţia până ce ne-a ajuns şi bietu’ Moş Ene.

A 2a zi am avut parte de o deşteptare inedită. Sarah Brightman cânta la 7 dimineaţa cât o ţinea glasul “It’s a beautiful day”. Ce-i drept, “trezitorul” a reuşit să mă ridice pe mine din pat şi să scoale şi găinile vecinilor. Apoi ne-am băut cafelele, am aşteptat să se trezească şi restul poporului, care s-a cam lăsat aşteptat, aşa că cele 3 Graţii au luat-o în nava lor (care nu era nici de fiţe, da’ a dracului nici de viteză) spre Sinaia. DN1, de’ DN1! Adică a-ntâia. Viteza. După ce ne-am vizitat căsuţele de la ţară despre care am mai zis, am căutat un restaurant. După ce ne-am aşezat într-un soi de cantină, nedemnă de augustele noastre prezenţe, am studiat meniul. Una din specialităţile casei: Ciorbă de Păsărică. Evident am izbucnit în râs şi am comandat. Foarte bună de altfel. Aşa că am decis să cerem şi Fofo la grătar. Cam fierbinte, dar gustoasă! Apoi înapoi la pensiune, pe acelaşi DN1! Am crezut că tâmpesc. Totuşi la un moment dat s-a mai fluidizat traficul şi a fost mai bine. După alte câteva şotii de-ale noastre, ne-am urcat toţi 8 în cele 2 maşini şi am tăiat-o la Braşov, la chef. Am aterizat la “La Feri”, unde aş putea spune că am avut parte de o experienţă interesantă. Spre dimineaţă am luat-o din nou spre pensiune.

A 3a zi am dormit mult. Până după-masă. La trezire am avut parte de o surpriză neplăcută. Mim a plecat fără să mă pupe. Am tras-o de moţ la telefon. Ne-am înţeles şi am rezolvat-o. După ce ne-am strâns boarfele (de firmă, evident!) am plecat spre casă. Eu aş fi adorat o jumătate de oră în centrul vechi al Braşovului, de care n-am avut însă parte din diverse motive. Am făcut un ocol enorm, prin Târgovişte. A fost OK. Spre dimineaţă am ajuns în Timişoara mea iubită.

Cum sunt un om căruia îi place să călătorească pot să spun că şi aceasta mi-a plăcut, m-a învăţat multe şi îmi doresc din suflet să fi fost a 2a dintr-un şir infinit, prin toată lumea!

2 COMMENTS

  1. Ai uitat sa precizezi un lucru: faptul ca in drum spre casa la radio zicea unu asa: Atat de frig era incat flacara lumanarii a inghetat si cuvintele ce ieseau din gura erau tot inghetate astfel incat trebuiau prajite in ulei de masline triplu rafinat pentru a fi intelese.

  2. Glacialitatea specifica “subiectilor” complexati/frustrati trebuie respectata – NU acceptata!!! De altfel, izolarea auto-impusa, masochismul afectiv/emotional indus de autoflagelarea sisterii noastre, genereaza, subconstient, acest “fenomen”… A propos: apeleaza la ulei extravirgin…nu triplu lubrifiat, pardon, “rafinat”…

Comments are closed.

Vezi si...

1 Year of Elixir

A trecut si primul an de la deschiderea Clubului Elixir din Timisoara. Intr-adevar clubul a suferit modificari de locatie, de brand si nu in ultimul rand de personal. Stim destul de bine ca nu ne-am ridicat inca, la asteptarile multora dintre voi dar speram sa avem o buna colaborare...

Articole din aceeasi categorie