Dupa o pauza destul de mare in care nu am mai scris nimic, revin sa scriu ce am promis si anume una dintre cele mai placute activitati care pot fi si anume despre gaming. Jocurile video au evoluat mult pornind de la pac-man si pong catre francize de miliarde de dolari cu fani din toata lumea, de la succesul de la Activision (cel putin financiar vorbind) care este seria anuala Call of Duty care incepe sa para mai mult a blockbuster de Hollywood decat a joc video. Sunt jocurile casual pe mobile, celebrul Candy Crush care chiar daca nu l-am jucat cu siguranta am primit niste notificari pe facebook.
Asa ca desi inainte eram putini cei care eram gameri odata cu numele mari care au inceput sa vina si prin Bucuresti si anume: Dreamhack, Otaku si Comic Con. Jocurile video au ajuns sporturi sau e-sport. Si sunt turnee urmarite global jucate pe bani grei, inainte daca imaginea de gamer era aceea de inapt social, iar azi gamerii sunt din toate categoriile de varsta, toate clasele sociale, toate religiile, fie ca ei sunt hardcore si incearca sa ajunga nume grele in e-sport sau fie ca este un bancher plictisit care joaca Minion Rush.
Iar odata cu intrarea in mainstream a jocurilor video, dar si tabletop (o discutie pentru alta data) asta a adus pietei de jocuri un efect extrem de benefic si anume ca a dat putere celor care din un motiv sau altul gasesc mult mai distractiv sa doboare un dragon cu cativa prieteni decat sa iasa prin club, si a dat un nou mod de socializare celor mai timizi si mai introvertiti. Dar avantajul cel mai mare al gaming-ului este ca poate aduce la lumina unele probleme de societate, egalitatea dintre sexe si mai ales egalitatea LGBT.
Prin includerea posibilitatii de a avea ca interes romantic intr-un joc video o persoana de acelasi sex, cei care produc jocurile recunosc normalitatea celor cu alta orientare sexuala pentru ca pana la urma cu totii suntem oameni. Iar pentru un adolescent introvertit care nu are vreun “role model” faptul ca exista aceasta posibilitate intr-un joc video intr-un fel il emancipeaza si ii deschide ochii la faptul ca pana la urma “it gets better”. In alte jocuri care nu sunt rpg sau unde nu exista optiunea de romance, egalitatea este prezentata in moduri mai subtile ca un cuplu de 2 barbati printre alte cupluri hetero, este o experienta neintrusiva si total in regula.
In Last of Us, unul din personajele importante este gay, dar nici unul dintre personaje si nici macar el nu zice asta, ci playerul afla asta uitandu-se prin revistele lui, este un exemplu foarte reusit iarasi de incluziune fara a ti se arunca fix in fata.
Desigur, egalitatea nu multumeste pe toata lumea prin multe locuri fiind crestinopati si alte grupuri extrem de prietenoase care vor sa foloseasca cenzura sau chiar sa interzica acele jocuri pentru a nu “corupe” tineretul, notiune complet idioata deoarece sexualitatea este nativa fiecaruia, cum un tip gay nu devine straight datorita anturajului atunci nici viceversa nu este posibil, desigur daca ai putea rationaliza cu o persoana religioasa atunci nu ar mai exista persoane religioase 🙂
Astfel si corporatiile care fac aceste jocuri, si in general coporatiile din IT au reguli foarte ferme anti-discriminare la locul de munca si sunt pentru oportunitati egale. Din pacate Romania este inca o tara foarte homofoba si pe langa o educatie a ce inseamna orientare sexuala este necesara si o expunere a membrilor comunitatii LGBT, care la fel ca toti oamenii pot fi de fel si fel. Asa poate intr-un viitor nu prea indepartat toti cei diferiti de majoritate se vor putea simti primiti si iubiti, si de ce nu voi putea sa imi tin prietenul (imaginar momentan) de mana pe strada fara sa fiu huiduit.
Voi ce credeti?
Pana atunci, GL + HF!
Cu toate că nu am ţinut un joystick în mână mai mult de 5 minute în toată viaţa, cât l-am mutat dintr-un loc la altul când făceam curăţenie prin casă, cunosc şi sunt foarte interesat de domeniul jocurilor video pentru că prietenul meu este pasionat.
Da, mi-a plăcut şi mie mult faza din Last of Us când fata îi fură tipului revistele.
Astăzi am citit un titlu, cum că Nintendo îşi cere scuze că nu poate introduce personaje gay într-un joc de curând lansat, ca să vezi unde s-a ajuns peste ocean cu respectul şi cu lupta pentru egalitate. Video Games sunt un alt canal prin care SUA îşi exportă valorile în lume şi este unul dintre cele mai eficiente. Se vând milioane de console anual, suntem abia în mai şi deja worldwide s-au cheltuit 24 de miliarde de dolari pe jocuri video, nu mai zic de schimburile/trocurile care se fac între pasionaţi.
A introduce personaje gay este şi o strategie de vânzări, pentru că membrii comunităţii gay au venituri peste medie în majoritatea ţărilor şi atunci sunt buni clienţi pentru această industrie, care nu oferă produse ieftine. Jocurile de top la lansare costă de obicei peste 200-250 de lei, nu mai zic de console.
Prin introducerea personajelor cu o sexualitate diferită de cea hetero jocurile devin mai fidele realităţii şi permit fiecărui gamer să experimenteze mult mai mult. Din câte am văzut, industria gaming-ului va fi cea mai prosperă în deceniile şi secolele care urmează, furând tehnologie din industria cinematografică şi informatică.
Dacă nu se schimbă treburile şi în România şi nu devenim în 10 ani o societate normală eu cred că mă voi refugia în România Virtuală, unde o să-mi fac ţara mea perfectă! În 10 ani va fi posibil şi asta!
Spor la găsit comori, arme şi puteri!
Eu joc League of Legends si Stronghold Kingdoms … sunt diferite, dar fiecare special si interesant in felul sau
Am jucat sau cel putin incercat majoritatea jocurilor care au aparut in ultimii 10 ani. Rareori m-a afectat lipsa personajelor sau interactiunilor de tip LGBT pentru ca jocurile in sine (majoritatea) nu sunt despre relatii intre oameni si am analizat alte aspecte specifice jocului (abordarea genului, viziune artistica, gameplay etc). Am simtit totusi din plin acest aspect in Sims 3 si lipsa lui in Mass Effect cand permitea interactiune romantica doar cu personaje de sex opus. Acum in articol am vazut cuplul acela din Bioshock Infinite, cand am jucat jocul si dlc-urile a trecut total neobservat.
Dupa mine, Call of Duty ar trebui sa ia o pauza de un an ca NFS si sa-si ‘revina’. 😛