“Eu nu cred nici în Iehova”, dar cred în oameni. În general în toți, dar în unul anume în mod special. Când l-am cunoscut, demult, aș fi vrut să îi spun că-mi aduce aminte de mine, dar asta îmi suna a insultă. Stăteam turcește pe canapea și așteptam mesaje care veneau o dată la 15-30 de minute. Nu mă deranja, pentru că orice mi-ar fi spus mi se părea cel mai interesant lucru din lume, deși nu știam nici cum îl cheamă. Eu… Eu îi trimiteam linkuri și spuneam glumițe proaste, pentru că nu îmi venea nimic interesant în cap, deși singurul meu gând era sa îl impresionez. Nici în ziua de azi nu mi-e clar dacă am reușit. Cert e că, după o jumătate de zi și o noapte întreagă de vorbit pe internet cu un străin, m-aș fi pus într-un genunchi în fața lui și l-aș fi rugat să fugă în lume cu mine, să ne însurăm, să orice. Și acum aș face-o, într-o clipită, dacă mi-ar da un semn că ar vrea.
Mint. Trecuseră, poate, câteva ore până m-a convins că aș vrea să mă scol în fiecare dimineață lângă el, dar nu voiam să-l sperii. Dar asta a fost mai demult.
Acum când mă trezesc, după cele câteva secunde în care trebuie să-mi aduc aminte cum să respir, tot el e primul meu gând. E straniu cum poate să-ți fie dor de cineva pe care-l vezi atât de des. Eu n-am mai trăit sentimentul, nu așa. Apoi, zilele își văd de cursul lor, dar parcă tot universul e mai ușor de suportat când știu că există.
Am învățat puține în viața asta, nu sunt un om extraordinar. Ba m-aș avânta să spun că sunt cea mai mediocră persoană pe care o cunosc. Sunt mândru de mine, în schimb, că iubesc și asta nu cred că-mi poate contesta nimeni. În numele lui n-am cum vorbi, dar eu sunt sigur că el e bucuria mea cea mai mare și motivul pentru care vreau să fiu mai bun. Mai departe, aș vrea să-i scriu lui.
***
Îmi blestem veacurile în fiecare zi, gândindu-mă că ar fi trebuit să știu că te naști. Ar fi trebuit să fiu acolo, să te țin în brațe și să-ți spun, deși nu ți-ai fi amintit niciodată, că ești iubit, că viața o să se joace în jurul tău după cum zâmbești. Aș vrea să cer zeilor să existe, să te știu în siguranță după ce eu nu mai sunt, să-ți facă loc între ei. Sângele meu te iubește, îmi arde prin piele și îți scrie numele în fiecare secundă. Unghiile mele te iubesc, ar săpa prin stânci, prin munți și prin nisip mișcător, doar să te mai poată zgâria pe spate o dată. Viscerele mele te iubesc, îți adună fiecare urmă în ele și le păstrează până când mor și atunci or să te împartă cu toată natura, pentru că merită să te aibă și ea, nu doar eu. Și eu te iubesc, și te iubesc până rămân fără suflare, te iubesc fără să mă opresc, în fiecare noapte și în fiecare zi. Te iubesc când mă superi și te iubesc cel mai tare când te uiți spre mine. Aș vrea să trag de galaxii și aurore, să le aduc mai aproape, să le vadă toți oamenii pe cer, poate așa ar înțelege ce simt mereu când mă gândesc la tine. Vreau să te aud cum îmi spui pe nume, pentru că atunci mă simt de parcă aș exista, de parcă aș fi în siguranță. Vreau să mă săruți atât de puternic încât ai afla că niciodată n-aș putea pleca. Simt animale sălbatice în mine, simt fugă și furie și puterea de a opri timpul pentru tine, pentru focul tău și pentru felul în care îți înclini capul când crezi că mă superi. Simt mereu urma degetelor tale între ale mele, simt cum îți bătea inima când m-am jucat în părul tău prima oară și cât de frumos miroși. Simt toate astea de fiecare dată când îmi întorc capul și nu ești acolo. Simt toate astea când știu că ești. Te iubesc prostește, orbește și nebunește. Nu pot să mă abțin, nu vreau și îmi pare rău pentru oricine ar încerca să mă oprească.
Și după toate astea, aș putea să trăiesc și fără tine. Doar nu vreau.
***
Îmi va trece într-o zi, sau nu. Viața merge mai departe, indiferent de noi. Până vine ziua aia, ca să închei în aceeași notă eminesciană, “eu rămân ce-am fost: romantic”.
Mi-as dori sa pot iubi si eu pe cineva in felul in care o faci tu. Pe de-o parte te invidiez, caci nu cred ca voi iubi pe cineva cu toata fiinta mea si nici nu cred ca voi fi iubit, dar pe de alta parte, ma bucur ca nu sunt ca tine, caci daca as fi tradat, sincer, m-as simti distrus. Deocamdata n-am decat 19 ani si astept in continuare sa apara cineva si pt mine, daca apare. Daca nu, inseamna ca sunt un nenorocit care nu merita ninmic.
Apropo, ai un talent unic de a-ti exprima iubirea, sper sa fie apreciat la adevarata sa valoare. De catre cine trebuie.
Hm, frumoase sentimente… dar cred ca ar trebui sa inveti sa-ti acorzi si tie putina iubire si respect pentru a putea sa construiesti o relatie cu adevarat solida. Ce ma face sa spun asta sunt fragmente precum: “-mi aduce aminte de mine, dar asta îmi suna a insultă”, “sunt cea mai mediocră persoană pe care o cunosc”. Si chiar daca sunt doar exagerari legate de stilul/expresivitatea textului, nu mi se pare sanatos sa vorbesti asa despre tine. Trebuie sa te iubesti mai intai tu pe tine pentru ca apoi vor fi si altii care te vor iubi.
Si probabil si el are sentimente asemanatoare pentru tine. Imi vine greu sa cred ca ai fi putut sa intretii de unul singur aceasta stare. Doar sa nu fie vreun sociopat care profita de tine… Bafta! si bine ai venit pe darkq.
Frumos. Întâmplarea a făcut ca în momentul în care am citit textul să-mi cânte-n căști piesa asta: https://www.youtube.com/watch?v=1vViTMfQo2o . Mi s-a părut că s-a potrivit de minune. 🙂
@Kira: Eh, fiecare din noi simte lucrurile altfel. Sunt convins că, atunci când(<-"când", da? Nu "dacă") ai să te îndrăgostești de ți se face și rău de cât de bine te simți, nu numai că nu ai să-ți amintești c-ai spus că ai vrea sa iubești ca mine, dar că, dacă mi-ai reciti articolul atunci, ți-ai spune în sinea ta "Hă, ce știe ăsta. E total altfel și mult mai puternic de-atât". Sincer, mi se pare că privești cam fatalist lucrurile. Gândește-te doar cât de diferit ești acum față de cum erai acum doi ani. Apoi gândește-te că tu de peste alți doi ani va spune exact același lucru despre tine de acum. De apărut, o să apară cineva. Oameni sunt cam mulți pă planetă, no? Nu prea văd cum nu ar putea. Cât despre trădare, am avut norocul să nu mi se întâmple încă (sau poate s-o-ntâmplat și asta și nu știu io?). Sau, dacă consideri și mințitul așa ceva, o-ho-hooo. Oricum, dacă e să fie, n-ai ce face. Decizi la momentul respectiv dacă mai merită efortul. Dacă nu, mergi mai departe. Cum ziceam, lumea-i mare. Sunt sigur că nu-i doar unu bun. Când ziceam mai sus că "aș putea să trăiesc și fără" el, vorbeam serios. Că tot l-am promovat pe Mihăiță puțin: Recomand să citești asta. Cu atenție. De vreo 10-20 de ori? Poate?… Na, mie-mi place.
@Alex P: Îmi acord destulă. Puțin mai multă, în ultima vreme, chiar. Stima de sine e altceva. Mostly. Iar a doua e adevărată. Majoritatea suntem mediocrii(sic). Pe mine mă cunosc cel mai bine. Știu cât de mediocru pot să fiu. Și cum să nu fiu știu, dar cu aia e mai greu, așa că amân. Ce-am schimbat pentru expresivitate e altceva. Nu mai știu ce, chiar acum. Revenind, poate ar fi mers mai bine leneș, dar și ăsta e un semn… Și, hai c-o zic și p-ailaltă: Chiar mi se părea puțin nașpa să spui cuiva (imediat după ce reușești să găsești aproape tot ce vrei despre viața lui pe Google, if you know how to look) asta, în special dacă ați fi încă la nivelul în care tipul îți este superior doar pentru că este mai în vârstă… Ar trebui și asta să-mi dea de gândit despre mine? Cel mai probabil. But I am good with Google. Și era o insultă din punctul meu de vedere, pentru că mă simțeam vinovat. Acuma, cât de inutilă o fi ea, nu mi se pare nejustificată (într-o măsură).
Am scris cam mult? Rapid. Mă iubesc. Să vină și-ăia. Îmi place de el și sociopat. Mulțam!
@unandrei: Mulțam și ție! Cam tristă melodia.
Neah! Nu-ţi va trece…
Ai dreptate, sunt oarecum fatalist, dar mai repede mi-as spune realist, caci nu-mi place sa-mi fac sperante desarte. Multumesc pentru vorbele incurajatoare, dar aproape ca m-am resemnat cu privire la tot ce se intampla in viata asta stupida. Am gasit cateva motive pentru care sa traiesc si unul dintre acelea este chiar faptul ca imi place de un baiat care din pacate e hetero. Ma simt distrus pentru ca imi place atat de mult, insa nu pot sa-l vad decat la facultate. Odata la doua saptamani il pot privi timp de 10 secunde si ocazional, din pura intamplare. Dumnezeu m-a ajutat sa-i pot afla numele si astfel il am la prieteni pe facebook, dar doar atat.
Suna jalnic, dar nu am cum sa ma opresc din a-l placea. Pentru mine e fiinta perfecta, este foarte inteligent si de aceea il intreb ce note ia la examene, ca nu cumva sa ma las mai prejos. Nu stiu, sunt nebun, dar singura multumire pe care o am este aceea ca macar am note acceptabile la scoala, desi de la primul examen am fost nedreptatit cum n-am mai fost in viata mea, din simplul motiv ca am avut curajul sa-i spun profesoarei ca nu inteleg ce-mi preda, in timp ce ceilalti o linguseau si se prefaceau ca inteleg.
Am priceput ca viata nu e dreapta, dar ma asteptam ca macar notele sa fie puse in functie de ce stim, nu in functie de cat de bun esti la periat. Iar ma lamentez, dar nu am ce face, sunt prea ghinionist.
Sunt curios daca tu ti-ai facut coming-outul si in caz afirmativ, imi poti spune cum au reactinat ceilalti?
Stiu, adica simt ce simti.Sa te culci sa te trezesti cu aceeasi persoana in gand.Sa fie suficient sa-i vezi zambetul si sa simti ca nu mai conteaza nimic din ce te-a suparat vreodata.E frumos, dar ajunge la celalalt pol atunci cand nu e impartasita/reciproca, aceasta iubire.
Adrien, exact despre asta vorbeam. Este foarte dureros atunci cand cel la care tii , nici macar nu stie ca existi, darmite ca-l mai si iubesti. De asta viata mi se pare tare nedreapta.De ce trebuie ca eu sa ma multumesc cu atat de putin, si altii sa aiba tot ce vor?
@Kira: (1) Coming out? I dunno. Nu mi-a păsat niciodată atât de tare. Dacă mă întreabă cineva dacă-s gay, zic că da. Dacă nu, n-are decât să presupună ce are chef.
De ce să te resemnezi? Abia termini cu dezvoltatul/crescutul. N-ai trecut prin multe, încă.
@Adrien: Vorbeam aici de ceva ce trăiesc chiar acum. Dacă ajunge să nu mai fie reciproca, apăi, îl duce și pe el capul destul încât să-mi spună și apoi ne vedem fiecare de drumul nostru, nu?
@Kira: (2) Viața ESTE nedreaptă. Alții nu au tot ce vor și nici n-or să aibă. Pentru orice îți dorești, tre’ să muncești. În situația ta, dacă nu vrei să îl sechestrezi pe băiat și să-l lași cu niște cicatrice emoționale de toată frumusețea sau știi cum poți face să fie gay (vreau și eu să știu cum!!!), nu rămâne decât să te prinzi că nu-i singurul de pe planeta asta și să mergi mai departe. Poate următorul de care te îndrăgostești o să fie și gay 😉
O sa ma indragostesc de altcineva? Si daca da, daca voi avea parte de acelasi ghinion? Nu stiu daca ti-ai dat seama, dar nu sunt o persoana prea rabdatoare, si nu vreau sa vina dragostea cand tineretea va fi fost deja trecuta. Am nevoie macar de un prieten cu care sa pot discuta despre ceea ce sunt,fara sa-mi fie jena. Asa voi avea o viata mai buna si sunt convins ca astfel voi fi mult mai bun la scoala. Deci parintii tai inca nu stiu de orientarea ta sexuala.Totusi,nu ai simtit niciodata nevoia sa le spui?
@Kira, persoana stie ca exist ne-am vazut, ne-am intalnit si de atunci nu mi-am mai revenit :).Prima persoana de care m-am indragostit prima data intradevar e hetero, sau cel putin asa sustine.A doua am intalnit-o in orasul unde merg la facultate, a reusit sa imi puna capac. Mi-a zis o data ca nu avem cum sa fim impreuna ca si-a gasit pe altcineva. Am lasat-o balta la un moment dat(dupa insistente si sufocari de ale mele, ca asa-s eu),ma cauta in mijlocul verii, ne vedem in noiembrie(dupa 7 luni de cand nu ne-am mai vazut) si peste o saptamana aceeasi placa “am pe cineva, si nu mai avem treaba unul cu altul.”si povestea e luunga…si naspa
@SilverSuite, ai dreptate.As vrea sa fie mai usor sa imi vad de drumul meu, chiar ma straduiesc.
@Kira, Eu sper sa gasesti o persoana care se te completeze.Si in legatura cu rabdarea, nu cred ca exista persoana cu mai putina rabdare ca mine(nu ma laud :)…daca vrei sa stam de vorba, zi-mi cum am putea lua legatura…
Mă întrebi pe mine? Și dacă da, daca NU vei “avea parte de același ghinion”? Să mă lămuresc de un lucru: Ai 19 ani și știi deja cum o să ți se desfășoare viața? Foarte tare. Eu n-am idee dacă mâine am să am cu ce să-mi plătesc telefonul.
Da, mă, că dacă la 19 ani ești tânăr, la 25 cum o să fii? Ia viața așa cum vine și nu-ți mai face probleme singur.
Și eu duc lipsă de prieteni. Nu-i aceeași chestie cu îndrăgostitul și pot fi de orice gen/orientare/vârstă. La școală o să fii mai bun dacă muncești, nu dacă ești îndrăgostit (ba chiar, din experiență, aș zice că daunează învățatului).
Părinții mei… Jumătatea din ei care a întrebat, a aflat. Cealaltă nu. Nu îi privește cu cine mă culc eu…
Edit: Dacă mai e ceva, PM.
@Adrien,am inteles ca persoana pe care o iubesti stie ca existi, ma refeream la cazul in care nu stie , asa cum din pacate mi se intampla mie. Si pe deasupra mai e si hetero.
Mi-ar placea sa pot discuta cu cineva, cu privire la faptul ca sunt gay, caci nu am facut asta niciodata pana la varsta de acum (19), asa ca o sa-ti spun cum ma poti cauta pe facebook, ca sa-mi poti trimite o cerere de prietenie. Te rog sa nu mai afle nimeni din jurul tau caci viata mea ar putea deveni si mai nasoala intr-o clipa daca vreun coleg de facultate ar afla de orientarea mea sexuala [edit AlexP: Kira, desteptule, zici ca nu vrei sa afle lumea de tine, dupa care iti dai numele pe un blog… puteai macar sa-ti faci un cont de mail special pentru asta. Dar na, esti major, poti sa ai si tu grija de tine. Apoi, asta nu e site de dating, oricat de pure or fi intentiile declarate. Ii recomand lui Adrien sa isi faca un cont de utilizator pe blog pentru a putea folosi serviciul de mesagerie privata, unde nu se uita nimeni ce discuta cu alti utilizatori. Scuze pentru interventie si aveti grija de voi!] Multumesc pentru ajutor.
@SilverSuite, ai dreptate, nu am de unde sa stiu cum va fi viata mea in viitor, dar pot sa realizez fara prea mare efort ca in niciun caz nu va fi roz. Multumesc pt optimismul tau, stiu ca vorbesti din propria experienta, si s-ar putea sa nu mai am note bune la scoala daca ma indragostesc, dar eu tot vreau, m-am saturat pana peste cap de singuratate. Am stari depresive in unele zile, mai ales cand iau note mediocre sau ma simt nedreptatit fara sa fi gresit cu nimic, si nu am cui sa-i spun. M-am saturat sa ma prefac fata de colegii mei de camera ca imi place de nu stiu ce fata doar ca ei sa nu intre la banuieli. Oricum nu sunt prea convingator pt ca eu nu injur ca ei, nu beau , nu fumez, invat relativ bine la scoala, respect pe toata lumea, ma straduiesc sa nu jignesc persoanele din jurul meu care chiar nu au 7 ani de -acasa.
Nu stiu cat o mai pot duce asa. Au observat ca nu ma duc niciodata in cluburi si am refuzat cateva oferte de-ale lor.
Iar parintii ma cred un copil foarte bun. Daca ar afla adevarul , cred ca ar fi distrusi. Am incercat sa vad si partea buna, si cred ca aceea este insusi faptul ca sunt gay, ca sunt diferit de restul lumii . Am tot ce vreau , si de fapt n-am nimic.
@kira,e bine sa iti pastrezi pt tine identitatea.@AlexP, mesaj receptionat si procesat 🙂
@Kira ne auzim pe un pm 🙂
@Adrien, imi pare rau dar nu am cont pe darkq si nu putem comunica “pe un pm”, de aceea ti-am dat adresa de facebook. Nu pot decat sa comentez ceea ce posteaza altii, dar nu-mi mai pot face cont din pacate. Mi-am asumat un risc cand mi-am dat aceasta adresa,dar sper sa vrei pana la urma sa-mi trimiti o cerere de prietenie, daca ai facebook.
Da, nu observasem ca cererea ta de inscriere era respinsa. Adrien, ai un mesaj. Sper ca acum s-a rezolvat situatia cat mai bine pentru toata lumea.
Scuze pentru divagare, Silver.
@Alex P, multumesc.