Dragi prieteni, aflați că sunt bine, sănătos nu sunt sănătos.
Acum cateva luni, cam pe vremea când am disparut subit de pe blog, mi-a trăznit mie prin cap că nu frecventez îndeajuns localuri gay și că nu am destui prieteni “ca mine”. “People like you” (Oameni ca tine) cum spune nonșalantă nevasta asociatului meu, refuzând să pronunțe vreodată cuvântul “gay”, fără să-și dea seama cât de mult o bălăcăresc eu în gând când o aud și că eu cred că este o tâmpită de fapt, cu toată facultatea ei de psihologie cu tot. Încă nu i-am spus, dar ar face bine să nu mă mai invite la cină pentru că e posibil să vadă cât de mulți draci am pe “oameni ca ea”.
În sfârșit …
Mergeam cam o dată pe lună sau mai rar la un club de “din’ăștia” dar în rest orice ieșire în oraș era într-un local 100% straight. Mare problemă n-ar fi fost, dar încercările mele de a-l găsi pe acel băiet cucuiet cu care să-mi scot ochii toată ziua (sportul meu preferat), pe care să mă enervez că a uitat nu știu ce lucru nesemnificativ, care să mă porcăiască pentru că nu am observat îndeajuns nu știu ce purta, erau îngropate în fașă. Îmi dădeam tot felul de motive pentru care să schimb treaba asta dar ca să nu mint, mă simțeam al dracului de singur. Eram și după o luuungă perioadă în care altceva decât birou-calculator-acasă-pat n-am văzut (ad literam!) și cum mă trezisem la viață dintr-o dată aveam un chef nebun să ies, să văd, să cunosc, să… știți voi
Problema era că în timpul ăsta în care eu nu mai fusesem “eu”, majoritatea prietenilor mei buni plecaseră din Praga pe alte meleaguri. Ce să-i faci, așa e când ești expat. Mai rămăseseră doi, Rory și Shailvi. Rory, un irlandez, se mutase într-un orășel la marginea orașului cu prietena lui și ne cam vedeam din an în paște. Cu el obișnuiam să mă întâlnesc la una sau 10 beri timp in care pe lângă faptul că ne faceam mangă, despicam firul în patru și filozofam până dimineața. Urăște cluburile și preferă să stea la o masă undeva să discute, ceea ce e fain, dar io-s “din’ăla”… Aa, și-i place berea, am mai zis? Shailvi este o indiancă crescută prin Chicago pe care am cunoscut-o când s-a transferat la biroul din Praga. Foarte nostimă și de “gașcă”; în plus, e confidenta mea.
Și uite așa, mă înscriam perfect în tiparul de Scorpion clasic, varianta alternativă:
“Scorpionii sunt venerați de inamicii lor și admirați în secret cu pasiune de ambii lor prieteni”
Normal, am scos de la naftalina toate cunostintele pe care le aveam. Amici, nici macar prieteni, pe care ii cunoscusem candva dar carora nu le-am dat prea mare atentie veci. Eram intr-o frenezie de iesit in oras ceva de speriat; nu mai aveam rabdare. Cum nimeni n-avea vreun prieten al unui prieten al unui prieten gay, singura alternativa ramanea “gayland”, taramul magic aka cartierul gay, numit si Vinohrady. A se nota ca majoritatea sunt mari amatori de bere si nimic altceva. Dupa ce am socializat cateva seri bune cu fiecare grup in parte, ca sa nu para deplasat ca sunt eu dintr-o data asa de prieten cu ei, am inceput sa bat apropos-uri ca ar fi fain sa mergem in weekend la “club”. Cluburile alea de desfranati. Am un stil …
Au venit o data, de doua ori apoi s-au plictisit. Gaseau altceva de facut iar eu n-avem chef de alte sapte mii de beri ca sa-i conving. Asa ca am decis sa fac preselectii de “fag hag”. Chelnerita de la Bar & Books, careia i-am spus cu o fata de iepuras ca “eu nu am prieteni” si i s-a facut mila; Kate – o tipa pe care am cunoscut-o la o petrecere de apartament unde fara sa stiu ce era intre ei i-am spus ca iubitul ei e gay (si-asa era, nu m-a crezut nici dracu dar s-au despartit acu vreo 2 luni pe tema asta); Eva – o tipa fosta colega la lucru; Mirela – o prietena de prin Cluj cu care m-am intalnit accidental pe strada in Praga si se mutase aici; Anca, o colega de serviciu de prin Moldova care fiind pentru prima oara intr-un club gay imi tot dadea coate chicotind la fiecare cateva minute ca “se uită băietu ăla drăguț la tini” (ceva namilă nebărbierită în latex care sigur avea un bici la garderoba) etc. Pe toate le-am incercat numai ca ori aveau impresia ca tot ce zboară eu manânc, ori habar n-aveau ca trebuie sa ma ajute nu sa-mi stea in coasta ori sa se indragosteasca de mine.
Eram complet dezamagit – weekendul ce venea nu aveam cu cine sa ma duc si sa ma duc singur mi-era extraordinar de sila pentru ca incercasem deja si ma apucau imediat ganduri de gen “ce naiba fac eu aici” si plecam imediat.
Mi-am adus aminte că la petrecerea de bun rămas a unui prieten de prin ianuarie, am întâlnit o tipă care era super entuziasmată că sunt gay. Nu mai văzuse așa ceva și vroia să aibă un prieten gay. Ei rahat mi-am zis atunci – alta care crede că e super trendy să ai un prieten gay. Mă și imaginam cum îi țineam sacoșele la mall și ne duceam acasă ca să încerce toate țoalele și să-i spun eu cât de frumoasă e. Ăăăă – NU.
Ei bine, am sunat-o intr-o luni sa iesim in oras. Sunt eu, Lascarica. Tii minte ca vroiai un prieten gay? Here I am baby.
Veronika, o cehoaica crescuta prin State, parinti oameni de stiinta, umblati prin toata lumea. Ea, o țăcănită tatuată din cap până-n picioare, înaltă, niscaiva fotomodel, foarte dezinhibată, înclinații S&M, lucrează la un laborator de cercetare a celulelor stem (huh?), blonda natural, borcan de antidepresive de la psihiatrul vizitat saptamanal, nu prea stie pe ce lume traieste, citea o carte “De ce sunt barbatii porci” cand ne-am intalnit– adică PERFECTĂ! Ne-am împrietenit instant. Fix atunci am decis ca o sa-si ia un porc pitic drept animal de casa. Acum il cheama Dracu’ și e negru taciune. E baiatul nostru.
Toata saptamana am luat la picior toate barurile, cafenelele, maghernitele si cluburile gay din oras. Nu-mi imaginasem ca sunt asa multe. Am si gasit la un bar o harta – Prague Gay Map – de unde am invatat o groaza de locuri noi. Omul cat traieste-nvata.
De-atunci ne intalnim aproape in fiecare zi. Plimbăm porcul (încă nu-mi zice “tată” dar imi știe de frică!), stăm la băute (gata cu berile), povestim, mergem la cluburi. Ok, ok, mergem și la cumpărături împreună… Și ce-i super fain – împreună suntem ca un magnet.
Eh, noi doi avem lipici sau catușele alea pe care într-o vreme le purtam pe post de brățară la club …
Update pentru Robert:
Nice post ! Ma bucur ca ai avut sansa sa intalnesti si sa te imprietenesti cu cineva atat de open minded 🙂 .
ce te faci cand creste porcul?
Ms pt portia buna de ras, ai talent…
Am fost si eu in situatia ta, numai ca eram ca baietelul din reclama de la Hochland:
mm, ce pacat ca e fata
Ma faci sa rad pe la 5 dimineata:))….. fain site, sicer… si articoul asta super tare… mai am vre-un articol sau doua si le-am citit pe toate…
tine-o tot asa:D…
Adevarul e ca viata din cand in cand e cel putin sireata. Las ca vin io intr-un weekend sa fac ordine si sa o cunosc pe Veronika.
😉
Hehe, sa facem ordine prin cluburi? 😛 Pai te-astept cu mare drag. Halloween? Ma gandeam cu Veronika sa ne facem ceva costume de superheroes -> seX-Men (Bangneto and Pussy Woman?) 😆
Multumesc pentru aprecieri 😳 Am s-o tin tot asa
Cristy, cu porcul asta era ideea, ca nu creste. Dar tot ce-i posibil. Oricum daca e, vine Craciunul acum 😆
Numa’ bine. Numa’ io cunosc cativa carora daca le-ai spune “vai ce trendy ii sa ai un purcel si sa fii monogam” ca a doua zi ar aparea ca Gwen Stefani… la brat cu DOI (ca sa fie mai smecheri, daaa???) purcei (eventual vopsiti cu vopsea ca sa dea bine cu outfit-ul (doooh, cum altfel??)) si i-ai auzi pe la terase: “E trendy sa fii monogam?”, “Aaa.. da”, “Ah, atunci I’m in baby, de azi sunt monogaaaam!”.
😉
am avut impresia ca citesc o carte de murakami pe tot parcursul timpului in care ti-am citit articolul
felicitari
Gaby ia mai pune-l pe Dracu’ la un photoshooting, de cateva zile inainte sa adorm ma uit la poza asta cu el. 🙂
Uite am facut un update numai pentru tine 😛
foarte simpatic porcu asta
e greu de intretinut?
daca vrei sa-l faci friptura de craciun da-ne de stire ca poate ne vin idei.. de productie adica;-)
mi-a placut foarte mult gabriel am ris ce mai esti bun bravo tie imi placi dar am si eu o intrebare pina la urma lai gasit pe baiatul cucuiet pe care il doreai pa
haha, abia acum am vazut pozele cu porcu’ 🙂 Super tare!