Cancer, iarasi cancer, aud la stiri ca fetita Lianei Stanciu la numai 2 ani are cancer. Acum cateva zile am aflat de la cineva apropiat ca are aceeasi problema cu parintele, la fel tatal meu, a murit de cancer, n-a ajuns nici la pensie, vestita pensie care este un tzel al romanilor. Imi aduc aminte ca aproape un an cat am fost cu el la oncologie, am vazut acolo ca pacienti o gramada de oameni in jurul varstei de 30 de ani, ba chiar si o fetita adolescenta. Si imi aduc aminte de toata balacareala si mizeria care se cheama sistemul sanitar romanesc. M-am mairat atunci ca am vazut adolescenti cu cancer, dar … acum iata, intr-o noua prezentare, cancer la nou nascuti. Revoltator! Nu ti-e deloc bine cand auzi de un om matur sau de varsta a doua, cum trebuie sa-ti fie cand auzi asa ceva despre un copil care cine stie daca a ajuns sa faca cativa pasi ?
M-am saturat, mega saturat, giga tera saturat, aproape ca unde te intorci e numai cancer, de toate felurile, e mai ceva decat banala gripa. Dar ce spun banala, ca si asta, gripa, tocmai ce au spus ca modelul toamna 2007 e mai nasol.
Nu se mai poate muri de batranetze in ziua de astazi, cerem prea mult ? Eram mai tanar dar imi aduc aminte de Cela Delavrancea care a murit la 102 ani parca, tin minte ca a fost difuzat la tv un concert in care ea la implinirea a 100 de ani a cantat la pian alaturi de Dan Grigore. Si tin minte ca am zis: uau!
Acuma nu ca as avea pretentia sa traim cu totii pana peste 100 de ani, dar parca totusi nu-mi convine noua tendinta … sa murim inainte de 50 de ani. Nu putem muri de altceva mai putin chinuitor? Sa murim de atata bine, de râs, de accidente stupide, nu stiu de orice altceva …. vorba aceea “sa faca cineva ceva!” Si macar sa nu ne mai chinuim atata ca si asa viata nu e toata o „gioia”.
E un subiect neplacut stiu, am simtit nevoia sa „urlu” undeva, nu astept comentarii daca nu va e ok, eventual Ligia sau Grid (si cand spun Grid chiar mi-e teama sa nu mi se intample) sa prezinte o „explicatie” folozofica, pentru tot chinul asta.
Si-mi vine in minte o replica din filmul „Time machine” unde Jeremy Irons spune atat de degajat „Who are you to question … 800.000 years of … evolution?”
Husk
din pacate traim in secoulul 21… si asta ne ocupa tot timpul, suntem iritati, nervosi, agitati totul se intampla prea repede in jurul nostru, iar cand constientizam de fapt ce se intampla in jurul nostru de prea multe ori e prea tarziu.
singurul lucru bun ce urmează gandului morbid e acela ca imi aduc aminte că bucuriile de azi poate nu le voi mai adulmeca şi mâine. Din cauza asta încerc să dorm cât mai puţin. Dacă nu ne-ar fi frică de viaţă şi de ceea ce poate oferi viaţa, nu ne-ar mai fi frică nici de moarte.
Pentru cancer nu exista explicatie folosofica doar medicala:
Cancerul este o categorie de boli caracaterizate printr-o divizie de celule necontrolata si abilitatea acestor celuli de a invada alte tesuturi in organism, fie prin crestere directa in tesuturi adiacente (invazie) sau prin migratie celulelor la locuri mai indepartate in organism (metastaza). Aceasta crestere necontrolata este cauzata de anormalitati in ADN, rezultând in mutatii la genele care controleaza inmultirea celulelor. Una sau mai multe din aceste mutatii pot duce la divizia necontrolata a celulelor si formarea unei tumori. Tumoarea se poate referi la orice masa anormala de tesut in organism, dar poate sa fie ori maligna sau beninga. Doar tumorile maligne sunt capabile de a invada alte tesuturi sau de a trece prin metastaza.
Cancerul rezulta in diverse simptome care depind de zona afectata si caracterul tumorii. O diagnoza definitiva necesita in general o examinare microscopica a tesutului afectat, obtinut printr-o biopsie. Dupa ce a fost diagnosticat, cancerul este in general tratat prin operatie, chemoterapie sau radiatie.
Daca nu este tratat, cancerul rezulta in moarte, fiind unul dintre cauzele principale de moarte in tarile dezvoltate. Majoritatea cancerurilor pot fi tratate si vindecate, mai ales daca tratementul incepe intr-o faza mai putin avansata a bolii. Multe forme a cancerului sunt asociate cu factori de mediu, care sunt preventabile. Fumatul de tutun duce la mai multe cazuri de cancer decât orice alt factor de mediu.
în ciuda prezenţei sale terifiante în viaţa zilelor noastre, sau poate tocmai din această cauză, cancerul e metafora princeps a civilizaţiei umane.
principiul dezvoltării de tip canceros este deturnarea vieţii celulelor dinspre calitate spre cantitate. asta presupune că, din ce în ce mai mult, calitatea ia aspecte cantitative (ceea ce e, la nivel uman / sociologic, e rezultatul moralei, care afirma că mai multă calitate e mai bine decât mai putină). în goana dupa calitate (e.g., confort), calitatea începe să aibă un iz cantitativ. asta e o infracţiune metafizică fatală.
înmulţirea celulară se face, în cancer, doar de dragul înmulţirii, nemaifiind în slujba celulei (nu mai serveşte normalitatea vieţii celulare). asta duce la haos în ţesuturi şi, în final, la moarte celulară. în mod similar, goana civilizaţiei a făcut ca omul să ajungă să servească societatea (idealul social) mai mult decât societatea poate servi individului în sine. o dată cu dezvoltatea tehnologică, omul devine un simplu accesoriu al tehnologiei pe care el însuşi o mânuieste, el fiind la dispoziţial maşinii (sau procedurilor, legilor, etc.) mai mult decât îşi este sieşi disponibil. practic, nu mai avem _timp_ pentru viaţă, deşi viaţă avem destulă. viaţa devine astfel un concept gol de conţinut, o gogoaşă din care nimfa a ieşit prea devreme (ca să amintesc subiectul de ieri), astfel încât gogoaşa, desi tocmai a născut, e totuşi stearpă – adică nu poate să nască cu adevărat, să producă ceva realmente viabil. produce doar simulacre de viaţă.
în acest fel, obsesia colectivă pentru mai multă ordine, siguranţă şi prosperitate naşte tot mai multă dezordine, nesiguranţă / pericole şi sărăcie. în mod similar, cancerul e rezultatul obsesiei noastre fatale pentru sănătate. dacă sănătatea nu ne-ar interesa atât, am păstra-o, dar pentru că o urmărim cu orice chip, o pierdem. chiar presupunând că s-ar gasi un tratament eficace pentru cancer, ceva care ar opri înmulţirea celulară haotică, dezechilibrul ar aparea imediat la un alt nivel.
cancerul, ca şi boala, vor dispărea numai atunci când vor înceta să ne preocupe, sau mai bine zis cand nimic în particular nu ne va mai preocupa. asta ar putea însemna să începem să trăim cu adevărat şi să renunţăm la a mai ţine cu dinţii de viaţă. dr atâta vreme cât singura grijă pe parcursul vieţii rămâne aceea de a nu muri (semnul sigur că n-ai murit fiind “reuşita” socială), viaţa nu se mai poate numi viaţă, iar sănătatea se va măsura în unităţi de boală acumulate.
dreptate ai Grid. ma gandesc daca nu cumva dezechilibrul ce apare la alt nivel nu este cumva o forma de imunitate a Terrei. (daca suntem prea multi, natura intervine) spun asta fiinca s-a constatat ca in zonele de conflicte (civile cu precadere, dar shi militate) exista o instabilitate a polilor magnetici. (nu ma refer la aurore)
eu nu vad terra ca pe o big momma. desi e o analogie care se poate face, nu e departe de imaginea traditionala a unui dumnezeu intelept, dar automat (un soi de deus ex machina), care regleaza toate prostiile pe care noi eventual le facem.
cred mai degraba ca toata intelepciunea milenara a terrei este incorporata in noi, dar noi vrem sa profitam de ea in scop si nume personal. suntem copiii rasfatati ai acestui pamant, copii care crescand si-au uitat parintii si obarsiile. daca noi am pastra legatura metafizica cu propria noastra fiinta si daca n-am mai lua drept litera de lege orice inventie excretata de mintea umana, atunci lucrurile ar lua, poate, o alta intorsatura. dar, pana una-alta, nu suntem cine suntem ci cei care ne credem a fi.
da, am cam uitat de noi shi ups, ne-o cam explodat experimentul in fatza ca in dexter’s laboratory
cu cancerul…
imaginati-va ceva sinistru: ca un om X ar trai nu 100 de ani, ca Cela Delavrancea, ci 500- 1000 ani si ca ar fi indestructibil; si ca, in acelasi timp, la fiecare 24 ore i s-ar mai crea o clona: deci, dupa o zi ar fi 2 X, dupa 2 zile ar fi 4 X, samd. Cam cate clone X ar fi dupa un an? Matematicienii sa spuna dupa cat timp ar fi mai multe clone decat populatia actuala a Pamantului. Exact asa se intampla cu o celula canceroasa.
Revenind la date stiintifice, mai mult sau mai putin publice, explozia de cancere, la varste TOT MAI MICI se datoreaza poluarii. In special RADIOACTIVE. Va este cunoscut numele CERNOBIL?
E altceva in noi care poate face ca o celula potential canceroasa sa fie recunoscuta si distrusa de sistenul imun, inainte de a i se crea prea multe copii.
Stiati ca exista in sistemul nostru genetic gene pentru cancer si gene PRO-ONCOGENE care le suprima / inhiba pe primele? Si, cand aceste gene pro-oncogene primesc un semnal specific, le lasa pe cele oncogene sa faca ce stiu ele?!
No other comment!
Da, din pacate este o problema a lumii de azi, de ieri, de maine. Din pacate, as indrazni sa arat cu degetul in primul rand inspre societate! Inspre cei ce nu integ rolul unei educatii sanatoase, pentru sanatate!
E drept, acei factori de mediu anumerati mai inainte exista si isi fac datoria! Radiatii, substante chimice, hormoni introdusi in mancare (direct sau indirect) exista! Dar, pe mine ma doare lipsa de preventie. Cunosc cateva sistemul medica din cateva state europene. NU se pone cel putin problema sa nu iti faci controalele medicale periodice. La noi se insista in continuare pe ideea ca la medic se duc doar cei bolnavi. Si suplimentar, degeaba te duci ca oricum nu sunt medicamente, fonduri, nu poti face analize. Nu vreau sa mai povestesc, ca nu are rost. S-a demarat progamul de evaluare a starii de sanatate. Ca idee, minunat. Dar e o simpla evaluare, generala, a starii de sanatate a populatiei. Nu vorbeste nimeni de preventie pe termen lung. Nu spune nimeni de educatie… nu… Dl ministru e interesat de partenerii sexuali, cad vrei sa donezi sange! Mi-e scarba! Se plange lumea ca nu avem donatori. Mergi sa donezi, si, hop? Cu cine ai fost in dormitor!
Nu pot sa nu imi amintesc de stagiile de la oncologie. Cand ne povestea dr cum, de ex, pentru chimioterapie, e nevoie de 7 cure de citostatice. Si face bietul pacient 5 reprize. Si apoi nu mai este la farmacia spitalului, ca nustiu cine nu s-a ocupat la timp de licitati/fonduri/etc… si se duce naibii tot. Trebuie sa reia de la inceput… cu un alt amestec… alte 7 serii… uneori e prea tarziu. E de admirat lupta pacientilor pentru viata. Nu conteaza ce sacrificii au facut si ce vor face, au un optimism care te face sa te cutremuri. Ei lupta pentru fiecare clipa de viata! Si e o lupta inegala si grea! Si stii ca ai putea sa o pierzi!
Apoi imi amintesc de copii din sectia de oncologie pediatrica a Institutului Oncologic Cluj. Cand credeti ca sunteti amarati, ca viata nu v-a oferit nimic, mergeti pret de cateva momente acolo. Sa vedeti tatii rasi in cap, ca sa aiba aceeasi freza “trandy” ca copilul. Sa ii auzit vorbind cu detasare ca a mai murit nustiu ce copil… si apoi, uitati-va in jurul vostru, si ganditi-va la ce v-a dat viata voua!