Fantastic. Inca o vineri seara relativ tarzie in care singurul lucru realizabil este un mare nimic. In general (sau, ce vad de pe balcon) lumea este destul de “fashion” si iese “downtown” ca nu se mai spune oras. Cu mic cu mare (si aici ma refer la Tuareg vs 207) toti se pierd pe bulevard spre unde este “Actiunea”. Dupa o zi destul de… internationala, ultima mea preocupare este aspectul. Inevitabil, gandesc: daca nu eram singur, ce faceam eu in aceasta seara?
Fac cateva “mutre” (asa gandesc in intuneric) si realizez ca cel putin in mintea mea nu sunt singur. Am o idee, o viziune, o speranta, o dorinta.
Quattro as zice.
Facand ture cu privirea de la cerul slab luminat spre monitor (ti`ar rezolutia minuscula hd) realizez ca fericirea e la un zambet distanta. Da` zambetul are doua buze. Cum sa zambesti cand ai doar o buza?
Sa fie iubirea la fel de simpla si naturala ca doua buze alaturate? (Doh, logic). Si de parca nu suna suficient de bine, desi cumva sunt doua, in final ajung sa fie quattro. Quattro printr-o cascada de bacterii, gonind spre invaluirea celuilalt cu o precizie mai mult decat umana: nemteasca. Atat de nemteasca incat singura menire este doar placerea … mai puternica decat benzoylmethylecgonine, mai adictiva, unica.
Si asta conclude mica mea escapada: puterea sarutului.
Smuaaahog.
**dreaming with eyes wide open**
‘a kiss is just a kiss…’
” Sa fie iubirea la fel de simpla si naturala ca doua buze alaturate? ”
Eu asa cred ca este !!!
Cand sunt singur ce fac ? Lafel ca si Essentials 🙂 visez cu ochi deschisi ………..
E “shic” sa visezi, oricum! “apuci”.
Da’ parca dupa o vreme, vrei mai mult. Vrei materializare.
Ne asemanan…cel putin daca e vorba doar de vineri seara :P. Nu stiu cazul tau concret, dar la mine, dupa o zi de munca si de vorbit de unul singur in fata altora, imi piere si cheful de a iesi, daramite cheful de a ma gandi “cu cine sa ies macar la o rachie diseara”?. Si uite asa ma cufund intr-o stare de regres social, o mai dreg putin pe “social network”, pe un documentar sau citind ceva…si totusi, cat o sa mai pot face asta? 🙄
Eu nu pot sa mai traiesc asa.
Ferm programat sa simt fiecare adietura de vant nu pot sa reprim dorinta de a construii ceva, constant.
De aceea am decis sa imi iau inima in dinti, si mai nou incerc sa … ei bine construiesc.
Pai si mie imi e greu…acum o saptamana am intrat in concediu…care practic dureaza pana in septembrie. Prin urmare sper sa imi pot umple timpul cat de bine pot. Ceva iesiri (din Bucuresti doar), o mare, un munte, having some fun (ce e mult strica) si daca se poate, cautarea unui alt job :))
Suna ca un plan destul de simplu cat despre vacanta, mereu este vacanta la Otopeni Waterpark ! 😀
As vrea mai multe, dar ma limiteaza buzunarul :P. Cat despre Otopeni Waterpark, ce sa fac acolo? Sa-mi arat coastele? 🙄
Te uiti la Boeing-uri cand aterizeaza/decoleaza.
eu asta fac 😀