Daca nu ma inseala memoria, de aproximativ jumatate de an, nu am mai dat nici un semn de viata, nu am mai scris nimic. Si cred ca a ramas sa va povestesc: ca eram pe cale de a-mi achizitiona si eu o casuta…
Prin luna martie anul acesta m-am hotarat cu Ametitul meu sa fac pasul si sa imi cumpar casuta mea. Dispuneam de ceva economii si am zis ca hai sa incerc sa vad daca pot face si eu un credit si sa am locusorul (apartamentul) meu.
Zis si facut, ne-am dus la banca si ne-am interesat. Am umblat ca un nebun dupa adeverinte si minuni de acte sa facem dosarul si logic ca mi s-a intamplat sa aflu dupa ce mi s-a aprobat dosarul ca risc sa nu mi se mai acorde creditul din motive pe care numai Ponta le stie. In fine, nu asta e important! Am asteptat aproximativ 3 luni de zile si am zis ca mor de nervi si draci, fiindca tanti de la banca ma dispera cu aceeasi placa: ”Inca nu avem nici o veste de la cei de la Bucuresti, insa am sa sun si sa ma informez. O sa va contactez eu!”. Rahat pe bat, nu m-a sunat niciodata sa imi spuna macar ca a sunat si nu are nici o veste.
Intr-un final, undeva prin 18 iunie, m-a sunat ca pot sa ma duc cu vanzatorul locuintei sa semnam contractul. Superrrr, am zis eu si printr-o minune in 21 iunie am devenit si eu proprietar.
Apartamentul pe sud, din care poti zari Tampa, Dealul melcilor si cetatea e super pozitionat, insa nu ma gandeam nici in cele mai crunte cosmaruri ca o sa fie calvar pana sa ajung sa ma mut in el.
Totul a inceput cu un zugrav cam de 1,70m, aproximativ 50kg, fumator si cam certat cu sotia, sapunul si copii, consummator de alcool si desi avea calitatile de mai sus, era foarte bun profesional. Si m-am gandit eu, asa viteaz cum sunt, ca daca omul e profesional bun, nu ma intereseaza pe mine ca bea de stinge si are o viata nasoala acasa. Va face treaba si e ok, plus ca sincer a cerut cam putin bani pe ceea ce ii cerusem sa faca.
In prima saptamana ziceai ca a mancat jar, a inceput sa curete peretii, sa gletuiasca si boom.
Intr-o zi imi ceruse inca ceva bani, avand in vedere ca tot la 2 zile imi ceruse niste banuti, si oricum se apropria de suma pe care mi-o ceruse pentru lucrare si imi spune ca maine, adica vineri, nu o sa poata veni fiindca are niste treaba pe acasa si ca o sa ne vedem luni.
Au trecut cam 2 saptamani si nici urma de el, nu raspundea la telefon si na… am stagnat vre-o saptamana si jumate pana cand intr-o zi bebe al meu s-a pus pe telefon si atat a sunat pana a raspuns intr-un final cineva.
Era fiul zugravului care spusese ca tatal lui e in Grecia. Ca a plecat si ca a zis ca sa imi transmita ca sa nu ma supar si sa imi dea cheile de la apartament insa el nu a stiut pe cine sa sune ca a pierdut numarul si ca s-a gandit ca ma descurc eu, ca nu credea ca ma grabesc. Dupa ce am scos un sac de perle pe gura si timp de 15 minute l-am injurat fara intrerupere si fara a ma repeat, am inchis telefonul, am tras aer adanc in piept si am zis ca trebuie sa o iau de la capat.
Zis si facut, am intrebat in stanga si in dreapta si pana la urma am gasit pe unu care mai venise la mine ca imi sparsese un zid, de fapt vre-o doua ziduri, si el a zis ca stie si cu zugraveala. Ei bine credeti-ma ca mi-a mancat rabdarea si toti nervii la un loc plus banii. Un om ce parea calculat si organizat s-a adeverit a fi cel mai prost meserias.
Mi-a zis ca intr-o luna termina si ca la 12 august o sa fie gata totul. Ei bine, a durat pana in 15 septembrie cand pana si el se saturase si mi-a zis ca nu mai vine, ii mai ramasese sa puna 4 placi de faianta in bucatarie si sa vopseasca un colt dintr-o parte a bucatariei, si m-am enervate cand mi-a zis ca o sat ermine insa luna viitoare, si atunci i-am zis ca sa se duca invartindu-se si i-am zis sa nu se mai deranjeze fiindca ma descurc. Si dupa aceea lucrurile au inceput sa prinda contur, eu cu bebe am inceput sa facem incet incet tevile de la centrala si prizele si tot ce tine de a pune la punct lucrurile marunte din casa.
Am clacat de vre-o cateva ori, iar ce-a mai tare faza ce i-a placut si lui a fost cand am incercat sa il ajut la montarea colturilor de tevi si etc, ca nu ma pricep. Nu mai stiu exact ce m-a pus sa fac si m-am infuriat ca nu intelegeam cum sa fac si nu stiam si m-am pus pe o cutie de lavabila, imbracat cu un tricou si in chiloti si sosete si am inceput sa plang si sa exclam ca eu sunt gay 100% si nu stiu ce trebuie sa fac, nu imi place si nu vreau sa fac. M-am plans ca am mainile crapate, unghiile pline de praf si miroseam a transpiratie, eram parca unul ce a muncit toata ziua la sapat santuri.
Dupa ce bebe a ras cam vreo 10 minute neintrerupt, lucru ce m-a enervat si mai tare, m-am apucat sa vorbesc urat si mi-a zis ca sa ma duc acasa si sa nu mai vin sa il ajut ca mai mult il incurc (mentionez ca am stat o perioada buna de timp la el acasa).
Am stat acasa cam o saptamana, insa eram curios sa vad ce a mai facut si ce a mai dres el pe acasa si asa ca ma duceam cand el era la munca sa vad ce si cum sau il intrebam pe el.
Asa pe scurt, pe 4 octombrie ne-am mutat la casa noua si sunt foarte multumit de casuta asta minunata si ma bucur in fiecare dimineata de privelistea minunata a Tampei si cand ma pun in pat la fel.
Faptul ca am trecut prin multe situatii nasoale alturi de bebe, m-a facut sa constientizez ce fel de om am alaturi de mine si cat de determinat este, de altruist si mai ales iubitor este. Iar eu am fost un cui ce l-a impiedicat sa faca mereu cate ceva si ii ceream destul de multe si in cateva cazuri recunosc ca am stat ca un nesimtit si nu am facut nimic, fiindca ori nu stiam sa fac ori eram prea stresat de mizeria din casa si preferam sa nu fiu prezent ca sa nu urlu ca din nou s-a murdarit ce stiu eu ce prin casa.
E un sentiment minunat sa ai o casuta pe care o poti imparti cu cea mai draga peroana de pe fata pamantului.
Acum ca v-am scris despre ce am mai facut eu fizic, vreau sa va scriu si despre partea sentimentala unde, acum cateva zile am pecit-o si destul de grav zic eu.
Eu am un amic care stie totul despre mine si povestim orice si singurul lucru bun intre noi este distanta fiindca daca am fi fost aproape unul de altul eu as fi devenit un pierde vara ca sa zic asa.
El este un om care din nefericire nu a stiut sa isi gestioneze bine viata si nu e ok acum pe niciun plan, exceptand cel al sanatatii, ca sanatos este si ma bucur enorm de mult pentru asta, si imi pare rau pentru alte.
Dar el undeva in decursul prieteniei noaste s-a implicat mai mult intr-un fost de al meu si a reusit sa faca anumite lucruri, pe care unele mi le-a zis si pe altele le-am descoperit.
Si atunci am decis sa ii povestesc niste lucruri foarte personale, intamplator sau nu acest fost m-a contactat, si vorbind una si alta, i-am zis amicului ca ne-am vazut lucru care nu a fost adevarat, vrand doar sa ii vad, aud reactia, fiindca asa as fi avut o confirmare asupra unei banuieli. Nu am ajuns sa vad reactia fiindca bebe, adica Ametitul de pe deal a aflat de toata incurcatura asta si m-a luat la intrebari pe buna dreptate, fiindca eu i-am ascuns aceste chestii. Ideea este ca bebe acum, cred ca e suparat pe mine, pentru simplu fapt ca l-am mintit, nespunandu-I ce simt , am simtit si ce am vrut sa fac.
Si pana la urma am discutat pe acest subiect, si am ramas cu gustul ca el inca nu ma crede si ca banuieste ceva.
Ideea e ca eu sunt un tampit si am vrut sa ma razbun pe fostul, sa simta macar 1% din ce am simtit eu. Si azi, in acest moment eu recitesc ce am scris si realizez ca sunt tampit ca vreau sa ma razbun, fiindca razbunarea e arma prostului.
Cam astea sunt marile evenimente din viata mea mica. Si un lucru important am constientizat, ca e cel mai important sa ii spui partenerului totul despre tine, inclusiv si trecutul fiindca e mai bine sa stie, decat sa afle din alte surse.
Poate ca v-am plictisit, poate ca nu, insa macar aici simt ca pot spune cuiva si eu ce am facut.
Va pup, si multa sanatate va doresc.
“M-am pus pe o cutie de lavabila, imbracat cu un tricou si in chiloti si sosete” – please, my boner hurts! 🙂
Felicitari pentru casuta!
Habar nu am cine esti, dar ma bucur tare mult pentru tine :).
(Cuiva i-a revenit obsesia pentru dislike-uri).
well yeah, cati barbati cunosti care-si doresc sa se casatoreasca lol.
Smog, eu și partenerul meu vrem să ne căsătorim. Mai știm și pe alții. Sigur, acum nu se poate, dar de vrut vrem.
Doamne… se vede ca nu mai am timp de blog…
Deci cred ca la faza aia cu tine in tricou si chiloti plus sosete as fi as aca te-as fi vazut cu lacrimi in ochi …
In ceea ce priveste de acel detaliu cu fostul tau si ceea ce ai facut … oarecum si eu been there done that si tot ce pot sa iti spun este sa fii foarte atent cu ceea ce faci. Mai ales daca zici ca este posibil sa si fie putin suparat pe tine.
Odata insamantata banuiala … cam greu scapi de ea.
Infine 😛 ce pot sa va doresc 😛 mai mult decat Casa de piatra si sa o stapanesti sanatos alaturi de Bebe al tau.
Sunt multi ce si-ar dori ceea ce ai u ( chiar si eu ), sau macar asemanator … dar nu multi sunt asa de norocosi ca si tine.
@oscarW – Felicitari pentru casa! Sa o stapanesti/stapaniti sanatos/i si sa va bucurati unul de celalalt cat mai multa vreme!
Din pacate ai facut o mare greseala cu al tau. Zic eu. Indoiala si suspiciunile otravesc sufletul si indeparteaza oamenii. Lupta ptr al tau, vorbiti si arata-i ca el “means the whole fucking world to you”.
Mult noroc in toate!
Inteleg ca locuiti in Brasov – de curiozitate, cum va accepta cei din jur, ca cuplu? (locuiti impreuna, iesiti probabil impreuna etc).
@Marin- trebuie sa-i accepte cineva?! Oamenii au casa si masa lor, banii lor, nu le trebuie aprobarea nimanui si-apoi nu s-or duce in mijlocul cartierului sa strige in gura mare “heeeeyyy boyzzz, the gays are here, nice to meet you!”.
Ugh… astea erau curiozitatile mele acum 5 ani cand paseam cu teama in lumea gay si nu stiam nimic, cand am intrat prima data pe un site de socializare gay.