Văzusem aseară părți dintr-o emisiune pe Discovery, care încerca să convingă ca atracția dintre sexe (opuse, bineînțeles) este foarte bine determinată hormonal, molecular, fiziologic. Ce mai… e lege să fii atras de sexul opus. Vorbiseră despre faptul că bărbații sunt atrași de femeile cu bazin larg și sâni mari pentru că mintea barbatului îi șoptește ca e o “femelă productivă” iar femeile ar fi atrase de bărbații puternici, înalți, cu păr în cap pentru că asta le spune lor că ăla îi un mascul de nota 10 pentru viitorul plod.
Mai spuneau că femeile acordă importanță mult mai mare decât bărbații cu cine și-o trag pentru că ele au un singur ovul pe lună pe când barbatul are milioane de “ovule” (spermatozoizi)/ejaculare. În acest sens, era unu’ care spunea că el flirta cu asistenta de la spital, în timp ce mă-sii îi era scos rinichiul…
Cireașa de pe tort a constituit-o faptul că spuneau ca știu ei exact unde este centrul din creier care ne spune ce e sexy si ce nu e sexy bazat pe un proces lung care începe de la vârsta de… 8 ani. Ma rog…
Am fost indignat puțin de cât de îndrăzneață este știința, asa în general, și cum încearcă ea să explice niște lucruri… frumoase așa, neexplicate. În fine, astea sunt trăirile mele, n-au importanță aici, pe net.
Faza îi că m-am întrebat… “bine, bine… dacă așa stă treaba la heterosexuali, atunci cum stă la gay?” Adică, pe baza a CE spunem (noi, gay-ii) despre cineva ca e atrăgator având în vedere că nu se pune problema ovulației, bazinului larg și a țâtelor capabile să țină în trânsele câte o găleată de lapte?
Pe baza a ce se formează la gay idea de sexy? Ce contribuie, ce cântărește mai mult atunci cand spunem despre cineva că e hot și ne face să ne întoarcem capul pe stradă după el? Sau la cinematograf sau în tramvai… ce ne face să avem… puls mărit când stăm lângă o persoană necunoscută care ni se pare atrăgătoare?
Mi-ar placea sa citesc niste pareri. 😐
[nggallery id=25]
Atracție “naturală” nu mai există de mult. Acum ceea ce ne atrage este numai ceea ce am fost condiționați să ne placă. Imagini, tipare, prototipuri. Atracția reală, naturală, dacă mai există pe undeva și încă mai funcționează, ar trebui să ne facă să alegem ceva în ciuda a ceea ce, mental, vrem să alegem.
Atracția, pentru a fi naturală ar trebui să fie inconștientă. Ori oamenii de azi sunt mai interesați de detalii, de specificații tehnice concrete, de criterii și performanță. Puțini sunt cei care mai ascultă de impulsul acela slab, lăuntric, care le spune să mizeze pe ceva sau cineva care nu corespunde imaginii aceleia preconcepute despre ceea ce e îndeobște plăcut și care nu trebuie scăpat.
Ideea că bărbații straight își aleg partenerele doar după criteriile fizice clasice ale feminității e cel puțin deplasată. Sunt bărbați care aleg femeia-copil, alții care întorc capul după femeia-vampă, alții caută femeia-mamă, matură și ocrotitoare, iar alții sunt seduși de femeile dominatoare.
Bărbații homosexuali nu fac nici ei excepție de la regula că imaginea primează. Lumea gay e o lume înnebunită după detalii. Bărbatul sexy e bărbatul-poster, cel plăcut de toată lumea. Nu contează cum te simți în preajma lui, dacă îți dă aripi sau dacă te face să suferi. Atractiv e cineva pe care ești obligat să-l dorești și pe care nu-ți permiți să-l refuzi.
Și totuși, nu cred că a fi sexy e suficient pentru a fi și dorit. Dorința scapă întotdeauna “legilor” atractivității, dacă acestea există. Ne dorim apropierea de cineva pentru că-l simțim deja aproape, încă de la prima privire, iar asta face ca “atracția” să nu mai fie necesară. Atracția poate să aducă împreună doi oameni care n-au nimic în comun și care totuși se simt bine împreună, așa cum te simți bine în concediu sau vizitând locuri noi. Uneori, astfel de relații pot chiar să dureze și să-i apropie pe cei doi surprinzător de mult, fără însă a-i putea face să-și aparțină unul altuia cu adevărat. Sentimentul de apartenență reciprocă e revelat numai de prezența unei dorințe autentice de a fi alături de cel de care te simți legat, nu atras.
În general, căutăm ca prin sex să restabilim o anumită armonie a ființei noastre. Nu știm prea sigur dacă e o armonie pierdută sau o armonie pe care încă n-am găsit-o. Nu știm dacă chemarea Celuilalt vine din trecut sau din viitor, sau dacă nu cumva vine din străfundurile ființei noastre de acum, așa cum a fost ea dintotdeauna. Cert este că alegerea unui partener sexual nu e străină de felul în care ne percepem pe noi înșine. Partenerul de sex e, întotdeauna, o încercare de validare a propriei imagini de sine. Prin sex, aspirăm la un “dincolo” care altfel nu ne e la îndemână. Sexul e bariera pe care, depășind-o, ai trecut de tine însuți. Însă, uneori, desprinderea de sine nu e decât un pretext pentru revenirea la status-quo, iar partenerul sexual e doar un mijloc confortabil de a putea conviețui cu tine însuți.
Bărbatul poster? Hi hi hi. Înseamnă că eu sunt total ieşit din tipar. Nu-mi plac deloc tipii stilaţii, cu priviri dulcege, blânde de pe postere. Dar nici cei ce privesc încruntat ca să pară duri. Se vede de la o poştă că e contrafăcut. Spilcuiţii categoric nu sunt genul meu. Am impresia că au fost sterilizaţi într-un laborator.
În schimb, îi consider de milioane pe bărbaţii obişnuiţi (de dorit bruneţi şi mustăcioşi, de vârstă medie şi peste), care au o privire virilă, de vultur (fără a se forţa).
Eu cred ca primi fluturasi falfaie in urma contactului vizual.
Imi amintesc ca primul barbat dupa care m-am aprins era unul solid, paros si dragut la fata, dupa criteriile mele. Aveam vreo 9-10 ani. Pe la 12 ani am avut furnicaturi in “pasarica” la vederea unui var. Dezbracat arata fabulos! Paros, corp frumos si mai facea si nudism din cand in cand. Primul “prieten” care s-a bagat in pat langa mine a fost tot asa, paros, sportiv, dragut si atunci am simtit pt. prima data ceva care nu pot descrie in cuvinte. Adica pot dar imi este foaarte greu!
Cred ca ne simtim astrasi in primul rand de barbatii care arata asa cum consideram noi ca ar trebui sa arate un barbat. Ne stabilim, chiar daca nu concret, anumite criterii fizice pe care sa le indeplineasca un barbat pentru a ne simtii atrasi de el. Pentru inceput atractia este de natura fizica, in urma unei examinari vizuale, sumare sau amanuntite.
In completare vine modul in care se comporta barbatul admirat de noi, gesturile, mimica, cum vorbeste si in special cum priveste, cum te priveste. Contactul vizual direct, ochi in ochi este foarte important, hotarator chiar!
Iar daca, dupa ce a deschis gura iti demonstreaza ca are si ceva instruire si de fiecare data cand te vezi cu el se comporta ca de la egal la egal, fara fatarnicie si superioritate, cred ca te aduce in situatia sa nu mai poti dormi nopti la rand, sa te uiti la telefon din minut in minut sa vezi daca nu cumva te-a sunat si n-ai fost pe faza si alte astfel de manifestari, pe care personal le-am trait si cred ca sunt greu de descris.
Ca sa revin la tema discutiei, dupa parerea mea legea atractiei are aceleasi coordonate atat pentru str8 cat si pentru gay, iar aceste coordonate le stabilim noi. In adolescenta eram innebunit dupa Marlon Brondo si barbatii frumosi, pentru mine, trebuiau sa semene putin cu el.
Nu cred ca “barbatul poster” sau menechin sau vedeta ne stabileste criteriile de atractie. Mai repede cred ca daca ei se incadreaza in criteriile noastre ii placem sau nu, eventual.
Poţi să nu mai pui poze cu ?????………. delicioşi ….
Te rog, mă excită la culme….
De exemplu: nu mă pot concentra şi de abia sunt atent la articol.
Vrei să nu fiu atent ????? doar e “munca” ta ……..o să mor de prea mult extaz şi perfectabilitate….
Dupa umila mea parere, atractia sexuala se formeaza inca din copilarie, adolescenta si, in special, din perioada pubertatii, de cand apar primele dorinte sexuale.
Singura diferenta intre gay si hetero mi se pare a fi cea legata de organul de care vrei sa te bucuri 😛
Exista niste legi ale atractiei, dar ele sunt in continua schimbare. Odininoara erau la moda femeile “grasute”, pe cand astazi sunt la moda “Miss Anorexia” si Lady Gaga ….
Fiecare avem propriile gusturi si pana la urma nimeni nu ramane “nesatisfacut”.
Spre exemplu mie imi plac si barbatii efeminati …. yummy ….. nu ma atrag “barbatii poster”, dar asta nu inseamna ca nu sunt in stare sa admit ca acesti barbati sunt frumosi.
Imi place ca un partener sa aiba o oarecare finete, pt ca parca pasiunea este mai mare, sa aiba un mic “vino-ncoa”, reprezentat prin orice (ochi albastri, verzi sau o alunita).
Cel m bine ar fi sa poti cunoaste barbati altfel decat pe Internet, unde este o promiscuitate crescuta (asl, web, poza). Ideal ar fi sa te indragostesti de un barbat doar din priviri undeva pe strada, pe scarile unui mall, la facultate sau la piata (intre 2 castraveti cumparati de la o precupeata).
In principal, cand imi caut un partener, el trebuie sa fie dragut la fata, pt ca daca nu ma atrage poate sa-mi cante serenade si tot nu va vedea o erectie …… apoi trecem la sex …..
Nu ma atrage notiunea de “virilitate” ci mai degraba notiunea de “docilitate”, propria-mi jucarie sexuala draguta si pasionala.
Acum sa nu credeti ca imi place Solcanu …. (nicidecum), m degraba m-as simti atras de barbati precum Colin Firth, Stellan Skarsgard …….
Atractia, ce este atractia e un algoritm chimic care face ca doi oameni sa se placa, nu?
Asta ar fi o definitie usor simplista dar concisa. In mare masura atractia este formata de prezente fizica a persoanei respective, de cum arata si este valabila si la barbati si la femei. Am fi ipocriti sa spunem ca nu ne intereseaza si aspectul fizic care formeaza atractia in proportie de 70-80% dar aici gresim, un om sau mai bine zis la un om trebuie sa ne araga sarmul inteligenta, modul lui de a fi, sentimentele pe care le arata si in proportie mai mica frumusetea fizica care oricum e o carcasa cum se spunea aici facuta cateodata in laborator.
Eu nu sunt unul dintre acei barbati poster dar am grija sa arat bine dar cat mai natural.
Si am facut un experiment, am pus o poza de a mea pe un profil al unui sit si numarul de vizitatori foarte mic de cereri de prietenie nu mai zic, slab de tot. Atunci am schimbat poza cu a unui barbat poster si surpriza profilul mea a fost asaltat pot sa spun iar cereri de prieteni veneau garla.
De aici am tras concluzia ca atractia si la gay este in proportie covarsitoare fizica chiar daca langa tine se afla un bloc de gheata care vede in tine un instrument de facut sex si nu un om cu sentimente care incearca sa iti acapareze dragostea. A fi natural, a fi cat mai normal este un lucru pe care trebuie sa-l cautam, nu falsul nu chiciul trebuie sa ne caracterizeze, a fi dragut, sarmant, sensibil plin de umor sde vita nu tine de frunusetea fizica ci de cea launtrica, sufleteasca.
Când e vorba de atracţie fizică, verbul “a trebui” e total alogic şi inutil.
http://www.youtube.com/watch?v=zyDRmhWOsWM
part 1,2,3,4