Cu siguranță fiecare om vrea sa fie fericit. Nu am auzit nici un om să se declare adeptul nefericirii. Viața e un drum spre scop. Nu cred că pentru a ajunge la “nirvana” depinde de societatea în care trăiești, de oamenii pe care îi ai în jur. Desigur cântăresc mult în viață dar nu știu dacă este esențial.
Nu știu dacă e posibil să fii fericit în mod continuu, consider că e mai mult o bucurie de moment: un rezultat pozitiv la examen, un succes în afaceri, o călătorie, un vis realizat. Niciodată nu am auzit pe cineva să spună: azi am fost fericit o oră, 10 minute, trei, 30 de secunde…
Au fost oameni care m-au făcut fericit atunci când m-au iubit. Și aici nu ma refer numai la lucruri deosebite dar și cele mai simple (un mesaj de încurajare, o atenție, un zâmbet, un dialog). Suntem bucuroși/fericiți atunci când celălalt ne cunoaște înde-ajuns și ne împlinește dorințele. Putem să-i facem fericiți pe alții când îi iubim și ne sacrificăm pentru ei.
Cei care au parteneri sunt oameni care au ocazia să împlinească unul dorința celuilalt. Discursul nu mai începe cu „eu” dar noi. Cu cât îi iubim mai mult pe ceilalți cu atât îi facem mai fericiți. Fericirea e strâns legată de iubire, de pace. Pacea este poarta fericirii.
Ce este fericirea pentru voi?
Ma bucur că te-ai gândit să abordezi (şi tu) fericirea (ca subiect) folosind experienţa personală şi percepţii. Sunt de acord că fericirea nu este nemuritoare şi că are o durată de existenţă nesesizabilă nouă. Sunt convins că împarţi oamenii în sertărele, buni şi răi, angajaţi sau lefteri, umblaţi la sală sau nu, fiindcă tu spui că societatea nu îţi aduce nicio contribuţie în a-ţi stimula fericire. Din prisma ultimei judecăţi, e firesc să apreciezi persoanele de la care primeşti ceva, lucruri mari sau mărunte, senzoriale sau nu. Dar nu m-ai lămurit în mod cert cum se manifestă în tine fericirea, ca rezultat al unor chestii pe care nici tu nu le poti determina, atât de variate fiind.
Sincer, nu m-aş fi grăbit să scriu despre fericire decât atunci când simt că sunt, dar sunt convins că n-aş fi dat importanţă; prin urmare, e un lucru intim, chiar şi atunci când radiezi şi îi “contaminezi” şi pe cei apropiaţi cu un zâmbet (deseori receptat ca atare). Nu cred că te motivează să devii un om mai bun (pace şi ordine în lume), cât mult mai interiorizat şi în a doua secundă dornic de “activism”, atât cât te ţin muşchii.
Cred că cel mai OK ar fi să-ţi pui problema cum să te menţii o persoană pozitivă şi să-i faci “fericiţi” pe cei din jur, fiindcă e o chestie de conjunctură care poate fi controlată, de multe ori.
PS: Interesante articolele rezultate ca fiind relevante. :))
hmm, fericirea este o bomboana Chupa Chups aruncata intr-un cos de gunoi mov.
Pentru mine fericirea inseamna constientizare. Cu cat inteleg mai profund mecanismele universului cu atat descopar ca “jocul”, sub toate aspectele sale, este creat special pentru a ma face fericit, pentru a gasi un sens mai profund. Cand percepi superficial poti vedea durere si tristete intr-o situatie nefasta, dar atunci cand nu mai impui bariere mintii apare o noua dimensiune a perceptiei: dincolo de suprafata apei tulbure simti ca mai adanc linistea profunda, viata, sansa, jocul in sine nu s-au schimbat, ci doar undele de deasupra te-au facut sa le vezi intr-o forma aparent diferita.
Marte…
Defibrilator…
Mim Miu…
Aston Martin…
Fericirea? 🙂 greu… de spus. Ușor de pus în practică. Un zâmbet te luminează. Motive să nu zâmbești se găsesc…
Fericire? Nu exista o definitie exacta pentru ea. Reteta fericirii este vazuta de fiecare dintre noi intr-un mod diferit: unii sunt fericiti cand altii le zambesc, altii cand au contul plin de bani, altii cand sunt imbratisati, altii cand aud niste vorbe simple, sincere si calde.
Pentru mine, fericirea se trage din orice lucru marunt, pe care multi dintre noi evita sa-l vada din cauza problemelor de zi cu zi. Prefer sa zambesc de 1000 de ori, sa fiu fericit decat sa las ca o mica problema sa ma afecteze. Apoi, fericirea creste cand lucrurile devin din ce in ce mai mari 🙂
DE multe ori nici nu realizez cat de fericit sunt fara sa imi dau seama daca nu mi s-ar zice … ce fericit esti, ai aia si pe ailalta, insa fericirea asta e de fapt fericirea celuilalt, nu a mea, ca altfel as simti-o si eu.
Uni masoara fericirea in bani cariera succes, altii in familie, prieteni, ceilalti in bucuriile marunte ce acumulate devine o fericire mare.
Fiecare are fericirea lui, doar ca se intampla sa n-o percepem fiecare la fel.