Dragi cititori, apelez la ajutorul vostru pentru ca ma aflu intr-o situatie in care incerc sa ajut pe cineva de-al nostru, dar ma vad in imposibilitatea de a o face de unul singur.
Treaba sta in felul urmator: am fost apelat pe gayromeo, cu cateva saptamani in urma, de un baiat dintr-un alt oras; inca din prima discutie, mi-a relevat ca isi doreste foarte mult sa inceapa o viata noua in Bucuresti devreme ce, in acel oras in care locuieste, nu are niciun viitor. Nu-mi permit sa public detalii despre el, mai mult ca sigur sunt lucruri pe care e bine sa nu le cunoasca nimeni, insa e singurul mod in care cred ca pot cere o sugestie sau chiar putin ajutor.
L-am ascultat cu atentie si am incercat sa analizez ceea ce spune, dar si felul in care o face. Mi-am dezvoltat obiceiul de a analiza felul in care o persoana scrie, implicit daca pune virgulitele si cratimele la locul lor. Intuitiv, am ajuns sa tind sa iau mai in serios persoana care stie sa le puna la locul lor decat persoana care nu o face. Desi nu-mi permit sa o judec pe cea din urma, totusi nu ii acord atata credit cat i-as acorda celeilalte (e posibil sa gresesc). El, in schimb, a reusit sa imi atraga atentia. E un om care citeste mult. Nu stiu prea multe despre personalitatea lui si probabil ca nici nu voi afla doar din replici scrise pe yahoo messenger sau la telefon. Tot ce am putut sa-mi dau seama e ca este un om inofensiv care chiar doreste sa faca ceva cu viitorul sau.
El nu a avut parte de o familie normala, iar asta din start poate spune multe. Este o persoana inchisa, uneori chiar nereceptiva la anumite mesaje pe care noi, majoritatea, ni le transmitem cu o mai mare usurinta. A punctat faptul ca este posibil sa am nevoie de multa rabdare in ceea ce il priveste, pentru ca este o persoana retrasa.
Cert e ca nu vrea sa deranjeze cu nimic, atat din ceea ce spune cat si din ceea ce face si isi doreste foarte mult sa se agate de orice sansa de a prinde un job in Bucuresti pentru ca, la un moment dat, sa poata urma si niste studii. Are aceeasi varsta ca si mine, 25 de ani, iar pozele mi-au relevat ca are trasaturi frumoase si ca este o persoana la locul ei. Insa sunt doar niste poze.
Desi nu i-am promis ceva in mod expres, am senzatia ca el a inceput sa se hazardeze mai mult decat trebuie si sa se agate foarte tare de ceea ce i-am spus ca e posibil sa se intample, la un moment dat: ideea de a sta cu mine pentru cateva saptamani, timp in care sa isi caute serios un loc de munca. Zilele trecute mi-a spus ca fusese chemat la un interviu insa faptul ca inca nu locuieste in Bucuresti a fost din start un impediment.
Eu as vrea foarte mult sa-l ajut, insa ma impiedica niste lucruri. Primul ar fi faptul ca nu locuiesc singur; impart apartamentul in care stau cu o persoana care il va parasi peste cateva luni bune; partea si mai nasoala este ca trec printr-o perioada mai dificila, incercand sa-mi rezolv niste probleme cu care ma lupt, probleme care, in momentul actual, au inceput sa ma copleseasca. Ceea ce ma face sa cred ca n-as putea avea rabdarea de care el ar avea nevoie sa o am, in ce-l priveste. Asta in cazul in care lucrurile nu s-ar mai linisti pentru mine pe vremea in care voi ramane singur in apartament.
Eu am incercat sa ma pun in locul lui si mi-am dat seama ca nu este deloc usor sa treci prin ceea ce trece el. Nu pot, de fapt, decat sa-mi imaginez. Si, punandu-ma in locul lui, imi dau seama ca, date fiind conditiile, as fi putut ajunge mult mai rau decat el. Cu toate astea, il vad ca pe un om puternic care spera sa poata sparge gheata si sa reuseasca ceea ce isi doreste.
Daca cineva crede ca il poate ajuta cu ceea ce eu nu pot in prezent, il rog sa ma apeleze pe privat. Dar rog acea persoana sa o faca numai in momentul in care e convinsa ca se poate si nu va da bir cu fugitii. E adevarat, nu pot garanta pentru el, atata timp cat nu il cunosc, de aceea este bine ca acea persoana sa vorbeasca in prealabil, cel putin pe mess, pt inceput.
Astept orice parere, probabil o alta perspectiva va fi de bun augur! 🙂
In locul tau nici nu m-as gandi sa primesc un necunoscut la mine in casa.Degeaba ati vb pe mess.Si nu te mai simti vinovat pentru ca nu ai nicio obligatie fata de el.Nu poti sa-l ajuti si cu asta basta.E baiat mare,se va descurca el.
RalphG
deci vrei sa il ajuti amical?sau incepe sa iti placa de el?
Daca vrei doar amical sa ai dai o mina de ajutor,consider un gest nobil din partea ta,INSA,nu doar pe romeo,in general lumea ai place sa se plinga si cind nu e cazul,daca la 25 de ani nu a realizat prea multe,nu e mare bai,totusi da de banuit..
Cine vrea cu adevarat sa faca o schimbare,o face si pe forte proprii..
Poate incearca doar sa joace rolul unei victime,in realitate are alte ideei, sau poate chiar e un personaj mai slab si trebuie impins de la spate..
In locul tau,inainte sa il chemi la bucuresti, as merge la el sa il vad personal sa vad cu cine am de a face,sa nu fie vreo lipitoare de aia ce traieste citeva luni pe spatele tau apoi se muta pe la altul…
Iti suna vreun clopotel de alarma ceva?
A fost prin (jumate)occidentul sa isi caute iubirea?
Nu detine prea multe bagaje ca sint pe la vreun fost?
Se plinge rau de situatia financiara?
Fi cu ochi in 4…nu lasa un strain in viata ta pina nu ai cunosti cit de cit trecutul…
Eu am experiente destul de neplacute cu anumiti tipi de pe romica,dar de cind am descris destul de clar profilul meu si am spus ca nu ajut pe toti, s-au rarit genu asta de cereri de ajutor,primeam inainte 5-6 solicitari
zilnice,sau batai de apropou sa ai aduc in
austria..actualmente 2-3 saptaminal…
Sper sa faci alegerea corecta..
Nu cred ca e asa dramatica situatia. Eu am venit Bucuresti cu putin peste $112, cateva zeci de lei si o carte de credit cu mult pe minus. Nu pot spune ca a fost bine si frumos mereu, insa nici nu am mruit. Acum e mult mai bine. Plus ca, daca nu poate avea o slujba unde este acum, ce iti poate garanta ca o poate avea in marele B?
Presupun ca poate sa fie o aventura frumoasa, sa ai un strain frumos in casa, cu care sa redescoperi lumea. O sa iti ofere sentimentul ala de genuinitate, tu stiind fiecare straduta, restaurant, cafenea.
Insa defapt, ce voieste acest domn?
Recapata-ti obiectivitatea pentru cateva minute.
Nu zic ca este Satana insa aide humanitaire nu cred ca incepe pe romica. Asta daca nu cumva userul tau este crucea rosie.
Tu stii cel mai bine care este situatia lui, ce fel de om e, samd.
Mie mi se pare putin ciudat. Omul vrea sa isi schimbe viata…prin trimiterea unui mesaj pe romeo, sperand ca la celalalt capat al mesageriei sa fie vreun filantrop care sa il initieze in viata buna a capitalei. Un om cu capul pe umeri (dupa cum zici ca pare) nu cred ca ar face asta. Undeva acolo e o veriga lipsa, care la un moment dat iti va da de furca.
Pe de alta parte trebuie sa ii acordam si anumite circumstante. Nu-mi place sa judec oamenii si nici faptele lor. Poate chiar are vreo situatie mai speciala, un amalgam de factori care l-au impins sa ceara ajutorul in acest fel. Si tot ce are nevoie e o mana de ajutor. Si- atunci ai sa te simti bine stiind ca ai ajut pe cineva la nevoie.
Fii cu ochii in patru, discutati mai mult si propune sa va intalniti undeva sa va cunoasteti, fara alte obligatii deocamdata.
Adaugand la cele de mai sus: daca chiar vrei sa il aduci la interviu si nu vrei/poti sa il primesti la tine in casa (foarte bine, nici nu ar trebui sa primesti straini la tine in casa), plateste-i o seara de cazare undeva. E un compromis pe care daca nu esti dispus sa il faci, ar trebui sa iti dea de gandit la determinarea ta.
Si lasa-l pe el sa isi plateasca biletul de tren (sau autocar, dupa caz), cartelele de metrou, si pranzul.
Vedeti-va dupa interviu (nu inainte) la o cafea, vorbiti… cunoaste-l.
Aveti sansa la o prietenie frumoasa daca el nu va depinde de tine. Va va face sa vorbiti ca de la egal la egal.
Si daca face avansuri, eu as refuza. Nu poti accepta intimitate de la cineva cu care esti filantrop. Nu e echiibrat, n-are cum sa se termine bine.
Spune-ne cum a iesit.
Parerea mea este ca tipul e un mare escroc! Coincidenta face ca si situatia mea sa fie leit-identica cu a lui, numai ca eu nu ma-s folosi de altcineva ca sa imi ating scopurile, daca l-ai fi cunoscut mai inainte ai fi stiut ce fel de om este. Nu mai fi asa naiv, daca vrei totusi sa-l ajuti nu te poate opri nimeni, da’ macar cunoaste-l mai bine.
Pentru mine vorbitul pe net e apa de ploaie. Adica, da, vorbim… ne vedem… vedem cum suntem, cum ne comportam, daca putem purta o discutie si vedem. Daca e de vazut, daca nu… la revedere.
lasa-l eventual sa vina, gaseste-i o pensiune ieftina pe undeva, plateste-i-o si astfel ai ocazia sa il cunosti, sa il “mirosi” sa vezi daca merita sa faci urmatorul pas. Crede-ma, unii din povesti din astea traiesc… cu ajutor, stau la tine, etc.
Eu is mai sceptic asa de felul meu si nu-mi place sa fiu jucat de altii dar nu ai de unde sti ca persoana nu e una chiar ok etc. Totusi, cunoaste-l mai intai, apoi ia-l acasa.
People, va multumesc mult pentru sfaturi.
Nu se poate pune problema de o aventura pentru ca, dat fiind felul de comunicare, este foarte diferit de ceea ce imi surade mie intr-un parteneriat, indiferent de natura lui.
Dar da, nu pot aduce un strain in casa doar din urma unor cuvinte pe care le-a scris pe ymess. Desi a specificat in mod expres ca va imparti chiria cu mine pe perioada eventualei sederi in apt in care stau, tot mai am semne de intrebare.
Probabil o sa caut o cale de a-l cunoaste si o sa-mi dau seama mai bine despre ce e vb. Dar si daca imi confirma ca este ceea ce este, adica un simplu om care are nevoie de ajutor, sper sa fiu indeajuns de rabdator sa i-l pot oferi. In fond, asta era problema mea 🙂
sunt unii care cred ca a se muta intr-un alt oras sau unul mai mare sau intr-o altaa tara ii scapa de toate problemele.
isi imagineaza un soi de covrigi in coada poate nu chiar in halul ala.. dar oricum ceva de genul ala
cred ca ai gresit cand ai deschis ‘portita’ in care ai dat de inteles ca ai fi dispus pe asa ceva.
odata aruncata chestia asta probabil toata tirada de ‘copil nacajit’ te poate inmuia; si daca el vede in asta o sansa va spune si va face price sa ajunga acolo; poate nu calculat dar o vede ca pe o sansa de a scapa de probleme
acum… eu zic ca ai cateva optiuni.. una dintre ele sa il descosi la nivelul la care tu cunoscund viata din bucuresti ii poti evalua sansele de a se descurca acolo.. adica fara experienta de munca fara studii sau daca are vreo experienta de munca… care ar fi aceea? se poate materializa?
in plus il poti pregati pentru o viata grea la inceput si probabil ar trebui sa ii explici ca nu poti sau esti dispus sa fii locomotiva; ma gandesc ca printre randuri nu ai fost tocmai sincer explicandu-i ca situatia ta nu iti permite sa ‘il tii’
eu zic ca il poti ajuta furnizandu-i o adresa fictiva pentru un CV atunci cand aplica la joburi in bucuresti si o cazare o noapte daca vine la un interviu
in plus trebuie vazut daca joburile laa care ii aplica ii pot furniza la un moment dat un minim de independenta; ca daca isi va gasi vreun job de vanzator la un non stop pe 5 milioane va fi atarnache for ever si nu vei mai scapa de chiriasul temporar
faza cvu a-i plati o noapte la pensiune.. ar insemna sa cheltui/investesti niste bani aiurea.. parerea mea.. sunt modalitati in care te poti protekja asigura chiar daca cel pe care il cunosti nu e practicc frate cu mama 🙂
mai ales ca inteleg ca nu te gandesti sa porniti pe astfel de drum impreuna..
asta e o mica analiza de a mea fiind trecut print toate situatiile, plecat dintr-un oras mic.. doamne ajuta cu studii si un cv consistent in mana.. cu 70 de lei buzunar ca aveam o sticla de whisky si o vandusem la un bar
am trecut si prin varianta de interviuri la bucuresti si am stat la un prieten cunoscut tot pe romeo doar ca nu m-am dus cu istorii lacrimogene..
si am trecut si prin varianta de a-mi aduce in timisoara un prieten caruia i-am oferit o camera cu dieefernta ca ii gasisem un job inainte
dar pana la urma in orice situatie totul se rezuma la om, de ce pana la 25 nu a facut nimic e o poveste; pe de alta parte a pleca dintr-un oras mic la risc. trebuie curaj fiindca sunt multi care se complac in situatia nefericita..
totul depinde de om
@Ralph
Eu pot să spun că am trecut prin multe experiențe de împărțit apartamentul cu un străin/iubit/prieten, dar întotdeuna m-am asigurat înainte că nu voi regreta acest lucru. Și pot să spun că au fost în general experiențe bune, pentru că am fost precaut. Acum sincer nu aș mai sta decât cu oameni pe care îi cunosc foarte bine și care îmi sunt dragi. De ce? Pentru că cineva nou în viața mea m-ar obosi.
O să dau apă la moară celor care au ceva de cârcotit împotriva mea, dar mă sperie faptul că îmi place atât de mult să stau singur. De curând m-am mutat la celălalt capăt al țării și locuiesc singur. Departe de mine gândul să îmi caut un partener aici, de teamă să nu îmi strice cineva singurătatea. Am lăsat în orașul din care m-am mutat un tip (eu îi spuneam Amantu’) căruia îi promisesem că îl chem să locuim împreună odată ce aranjez apartamentul cu o cameră unde stau acum. Și acum nu știu ce să fac. Pentru că odată ce va veni aici, mă voi simți responsabil pentru el, el neavând aici prieteni, neavând job, familie și apoi nu sunt sigur că îmi voi dori să îl văd în fiecare zi, în același pat cu mine. Nu mi-e teamă de interacțiunea cu el, pentru că e un băiat foarte fain și ne înțelegem mai mult decât bine. Dar încă stau pe gânduri.
Ți-am expus exemplul meu pentru că în cazul tău nici nu m-aș gândi să mă complic. Statul cu cineva implică foarte multe compromisuri, FOARTE multe. Iar statul cu cineva complet străin cu atât mai multe. Ce să mai vorbim de faptul că întotdeauna eu am fost primul care a propus așa ceva, nicidecum să îmi ceară cineva să vină să locuiască cu mine, caz în care aș refuza categoric, la fel de categoric cum refuz să dau bani cerșetorilor. Ajuți un prieten drag, un membru de familie, un iubit, nu poți ajuta un străin decât dacă te șantajează sentimental, ceea ce eu urăsc.
Well, am incercat sa ma gandesc la mine vorbind la persoana a treia, ca si cum ar fi vorba despre altcineva. Pentru ca atunci tinzi sa fii mai obiectiv decat esti atunci, cand te raportezi la propria persoana.
Ideea e ca da, realizez ca zilele trecute fusesem prins intr-un moment in care reusisem sa ma inmoi nitel, dar acum vad lucrurile altfel. Unul din ele ar fi faptul ca eu sunt singurul lui plan de rezerva. L-am intrebat daca a incercat sa mai vorbeasca cu cineva, a zis “nu”. L-am intrebat de ce nu apeleaza la fratii lui vitregi, cu care spune ca se intelege bine, in ideea de a-l imprumuta cu niste bani pt a sta in chirie prima luna, a zis “nu vreau sa apelez la ei, vreau totul pe propriile puteri”.
Ce sa zic, apreciez ambitia unui om, dar cand se transforma in orgoliu, cum e in cazul asta, sau in prostie, deja n-o mai apreciez. Mi-am pus problema asa: daca omul e atat de disperat sa se mute, cred ca nu e imposibil sa-si incalce putin orgoliul si sa ceara ajutor. Pentru ca asta am fost invatat de atatia oameni: cand ai nevoie de ajutor, il ceri! Nu astepti sa se petreaca vreo minune, nu? El se bazeaz f mult pe mine, desi i-am spus ca este f posibil sa nu se intample nimic si ca e bine sa incerce si altceva.
N-am luat inca o hotarare, inca oscilez intre a-i plati o noapte de cazare inainte de un interviu si a renunta cu totul la el. Cel mai sigur e ca voi apela la prima varianta si a-i spune ca, daca e nevoie sa ramana mai mult in Bucuresti, sa apeleze la rude, pentru ca singur nu e, si mi-e greu sa cred ca nu poate avea parte macar de putina sustinere, chiar si cu imprumut.
Si da, “dezmuindu-ma”, cred ca la mijloc e ceva de care spunea FireMan mai sus, un soi de santaj sentimental. Iar asta nu accept niciodata!
Thanks for the tips, guys 🙂
Eu cred ca in filme si in povesti este chestia asta cu un nou oras si un job si usor viata se schimba … nu e asa. Toate lucrurile trebuie sa vina de la tine, sa ai puterea sa faci miscari asa importante. Nu cred ca ai facut bine dandui sperante sau chiar variante din astea … inteleg ca ai avut o intentie buna, insa … eu vad acest tip ca fiind timid, poate anxios si cu prea putina incredere in el … Bucurestiul nu e solutie, ufff, nici pe departe ….