Planet Romeo a realizat, alături de Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, un studiu sociologic online, în care a întrebat un număr record de 115.000 de utilizatori ai platformei planetromeo.com o serie de întrebări prin care să evalueze nivelul de „fericire” al persoanelor LGBT din respectivele state.
În realizarea indexului, autorii studiului au analizat și comparat trei subiecte importante pentru realizarea indexului: opinia publică, atitudinea publicului și satisfacția față de viață a persoanelor LGBT chestionate.
România
România ocupă locul 65 în Index, cu doar 41 de puncte în GHI (Gay Happiness Index), undeva la mijlocul clasamentului de 127 de state. Totodată, este extrem de interesant faptul că România obține doar 13 puncte pentru „opinia publică”, similar cu Pakistanul sau Ghana, ceea ce arată că persoanele chestionate percep opinia publică ca fiind profund homofobă și contra persoanelor LGBT, acesta putând fi o explicație pentru numărul scăzut de ieșiri din dulap, care este la rândul ei cauza homofobiei persistente a unei mari părți a populației. Suntem într-un cerc vicios!
Percepția față de atitudinea publică și satisfacția față de viață este undeva la mijlocul clasamentului, cu 51 de puncte fiecare. Avem parte, deci, de o dihotomie socială interesantă. Percepem opinia publică ca fiind profund ostilă față persoanele LGBT și oferirea de drepturi egale, dar nu percepem o atitudine publică la fel de ostilă, ceea ce înseamnă că opinia publică nu se transpune în fapte și acțiuni sociale concrete.
Puteți vedea toate rezultatele complete la următorul link: https://www.planetromeo.com/lgbt/gay-happiness-index/
studiile-astea pisihologice și sociologice sunt așa ca un fel de… „care este unghiul de sculare al lindicului năpădit de furnici”. O și mai mare bazaconie e să te încrezi în ele.
Universitatea JG din Mainz (infiintata in 1477) se află în top 300 mondial (pe cand cea mai bună din România este pe locul 600+) iar departamentul de sociologie e unul dintre cele mai prestigioase din țară. Sa discreditezi un studiu stiintific fără nicio bază intră în aceeași categorie cu ‘revelațiile rădulesciene’. Eu am incredere in rezultatele găsite de Institut.
AEneas, studiile „științifice” de genul celui de mai sus se fac pe baza unor chestionare, pescuind subiecții dintr-o „baltă” care este ca un fel de crescătorie. Utilizatorii website-ului Planetromeo nu reprezintă „comunitatea”.
Apoi, dacă ar fi să vorbim despre fericire, cred că ești de acord cu mine că nu poți cerceta obiectiv un așa subiect, oricât de binevoitori ar fi subiecții. Iar un studiu pe tema asta mi se pare chiar penibil. Să zicem că sunt un om fericit la un nivel de 10 din 10, având toate motivele din lume să fiu așa, crezi că aș sta să evaluez cât de fericit mă simt? Să zicem că mă simt cel mai nefericit om de pe pământ având toate motivele de pe pământ să mă simt așa, crezi că aș sta să completez un chestionar pe tema asta?
Însăși ideea de a măsura fericirea mi se pare pe cât de aberantă, pe atât de periculoasă. Știu că sociologii trebuie să mănânce și ei o pâine, dar dorința asta de a evalua și apoi a controla (căci acesta este singurul motiv pentru care se fac astfel de „studii”) tot ceea ce înseamnă individul sau societatea în ansamblu, în opinia mea, este, pe cât de inutilă, pe atât de penibilă.
„Omul nu poate rezista unei vieți lipsite de însemnătate”, spunea Carl Jung. Oare din pricina asta CAUTĂ mereu fericirea? Oare din pricina asta căutăm să evaluăm sau să măsurăm ceea ce nu poate fi măsurat?