Sexul este un fenomen reproductiv adus la rang de scop final, la rang de calmant pentru minţile împovărate şi frustrate, la rang de împlinire în concret a unor trăiri atât de abstracte, la rang de artă. Un act al cărui scop este atât de clar stabilit de natura noastră pur animalică în origini şi totuşi transfigurat într-un fenomen atât de complex. Sexul capătă multe conotaţii şi multe feţe într-o lume în care nimic nu mai este interzis, nimic nu mai este imoral, nimic nu mai este tabu.
Pornind de la obiectivul clar, simplu, instinctual de perpetuare a speciei, omul a descoperit plăcere în satisfacerea nevoilor reproductive. Omul a descoperit că al său creier procesează actul sexual într-o manieră mult mai complicată decât scopul său incipient. Acesta şi-a conştientizat impulsul hormonal de a îşi satisface o nevoie trupească. Dar oare ce s-a întâmplat cu acea latură a sexualităţii pe care atât de puţini reuşesc să o mai vadă? Acea instanţă a apropierii fizice dintre doi oameni ca încununare a celui mai frumos sentiment care îi poate lega, acea instanţă în care sexul nu derivă dintr-o nevoie carnală, acea latură pierdută într-o mare de dorinţă fizică, de depravare morală şi de banalizare a întregului concept de concretizare a unei iubiri.
Sexul este manifestarea în concret a uniunii spirituale dintre doi oameni. Atunci când privirile se întâlnesc şi nu se mai pot despărţi, atunci când fiecare sărut şi fiecare atingere ne transpune într-un cu totul alt univers. Fiecare deget plimbându-se pe pielea noastră ca o mie de mângâieri divine, două perechi de buze într-o uniune tacită, fiecare răsuflare încălzind întreaga fiinţă. Şi cu ochii închişi ne îmbarcăm într-o călătorie prin senzaţii de fiecare dată mai puternice, cu vârfurile degetelor încercăm să simţim fiinţa celuilalt, mişunăm orbeşte de-a lungul trupului căutând cu sete o adiere caldă a răsuflării înecate de plăceri nebănuite.
Doi oameni devin unul, într-un dans lasciv al dorinţei, sub pleoapele întredeschise care privesc alte pleoape întredeschise, sub simţul buzelor ce caută alte buze şi al mâinilor ce explorează un alt trup. Sub imperiul răsuflărilor îngreunate, al întunericului ce restrânge universul la un erotic “aici şi acum” şi al mişcărilor ritmice năucitoare, totul se pierde într-o ameţeală generală. Întreg trupul vibrează îmbătat de un cumul de senzaţii ce culminează cu un fior terminal ce îl străbate, îl îndoaie, îl epuizează, îi drenează energia. Ochii se strâng, respiraţia se taie, braţele cad sub greutatea unei plăceri edenice şi tot ceea ce simţim se concentrează într-o ideatică beatitudine a fiinţei. Şi când totul se linişteşte şi broboane de sudoare străbat trupuri îmbrăţişate, tot ceea ce vedem este chipul omului pe care îl iubim, împreună cu care am cucerit zenitul.
Nimic nu se poate compara cu experienţa sexualităţii derivate dintr-un pur sentiment de dragoste. Atunci când nimic nu mai contează decât trăirile celuilalt, când tot ce facem facem pentru celălalt, atunci când coborâm dragostea de pe înaltul piedestal al abstracului în teluricul concretului. Dar oare mai sunt mulţi oameni care simt aşa ceva atunci când se angajează în lascive şi murdare jocuri de-a şoarecele şi pisica sub aşternuturi străine? Banalizarea acestui act divin de altruism egoist a dus la coborârea actului sexual de la o exprimare a legăturii dintre doi oameni, la nivelul unei pure nevoi fizice, la acelaşi banal nivel cu nevoia de a mânca, de a dormi. Un gest de adulaţie prin dăruire a devenit doar o unealtă comercială, o artă murdară a denigrării unui sentiment, o simplă satisfacere a unui exces hormonal.
Şi poate unii vor spune că sunt nebun, demodat sau pur şi simplu idealist, dar eu prefer să privesc sexul ca o expresie concretă a unui sentiment atât de înălţător şi să îl practic sub imperiul unei porniri sentimentale, să pot privi în ochii celeilalte persoane şi să îi pot atinge buzele şi trupul şi să îmi simt întreaga fiinţă reverberând sub o tacită adulaţie a existenţei celuilalt în concretul vieţii mele.
ALN articolul tău mi-a amintit poanta unui banc. Un examen la medicină, o studentă referindu-se la penis scrie că are o dimensiune medie de 25 cm. Profesorul scrie cu roşu lângă: “Domnişoară, ori sunteţi naivă, ori a dat norocul peste dumneavoastră”
Astfel citind ideile tale despre sex mi te imaginez tânăr, frumos împreună cu partenerul tău la fel de proaspăt . Ai dreptate , ar trebui să ne funcţioneze organele implicate doar atâta timp cât putem fi aşa cum spui tu.
Desmond Morris, un zoolog şi antropolog englez teoretizează în cartea “Zoomenirea”-editura ART, 2010( în original “The Human Zoo” 1969)diferitele tipuri de sex folosite de oameni. El identifică 10, ideea e că în realitate de câte ori facem sex e o combinaţie de diferite procente din unele din aceste motivaţii. Eu nu aş face clasamente, dacă funcţionăm aşa înseamnă că toate sunt bune. Sper să fim amândoi pe blogul ăsta când vei face sex prima oară fără să te contopeşti , alea, alea. Va fi o revelaţie tristă pentru tine , dar cel puţin vei şti că nu eşti singurul monstru , vei fi binevenit în club…
În cuvintele tale am descoperit o pagină de educație sexuală generală. Se vede că ești o persoană matură, cultă și sensibilă. Nu faci diferențe între sexualitate masculină și feminină. Prin finețea cuvintelor aduci odă iubirii corporale autentice care implică sentimentele personei sau mai bine zis persoana în totalitatea ei.
Iubirea e acea care dă valoare acțiunilor noastre. Fiecare cuvânt este pus la locul lui, fără a supraevalua un aspect sau altul scriind de dragul imaginii. Subiectul în sine vorbește de esența trăirilor interioare, frumusețea corpului uman, scoțând în evidență elementul sacru.
Expresiile în sine nu declanșează nici o polemică, deși aluncă spre o cunoștere stoică a iubirii. Dacă ar lipsi fotografia cititorul și-ar da cu greu seama de genul autorului. Un mister râmâne totuși de descifrat autorul are în vedere iubirea pentru un bărbat/femeie sau iubirea nu are gen?
Extraordinar de frumos articol! Nu aș fi reușit să transpun în cuvinte mai bine decât tine aceste idei și simțire. ALN, vreau să te mai citesc!
@CM
Am fost pe ambele parti ale baricadei sex-sentiment, am gustat atat sexul ca si nevoie fiziologic-functionala, instinctuala if you will. Departe de a fi un articol care deapana parerile mele abstracte despre un subiect cu care nu am avut tangente, acesta este mai degraba o suma a experientelor mele. Si crede-ma ca atunci cand ajungi sa tii indeajuns de mult la cineva, contactul sexual capata o cu totul alta dimensiune, dimensiune pe care fiecare o percepe diferit la nivel personal. Nu condamn nici pe departe pe nimeni care practica sexul functional, cine de aici poate spune cu mana pe inima ca de fiecare data cand au facut-o a fost din suftlet?
Long story short, pur si simplu, gustand multe din aspectele sexului, am ajuns la concluzia ca, pentru mine sexul sec, tehnic inseamna si o experienta mult mai putin satisfacatoare. Poate ca intr-adevar am avut norocul a indeajuns de multe contexte care mi-au cladit aceasta imagine, in fond suntem suma propriilor noastre experiente.
Interesant articol, insa nu pot sa inteleg omniprezenta asta raportare la trecut…ca “unde a disparut x”, “ce s-a intamplat cu y”;
Profesoara mea de estetica mi-a spus un lucru: putem spune ca lumea contemporana ii este superioara celei din trecut prin simplul fapt ca relatiile dintre oameni se constituiesc pe baza sentimentelor, pe iubire, pe indragosteala…pula mea, spre deosebire de 1900 toamna cand oamenii se casatoreau din interes, iar aranjamentele erau facute de catre familii.
SI, nu e nimic in neregula cu sexul gen one night stand; DA, este mai putin satisfacator decat cel facut din dragoste, dar este satisfacator.
E ca si cum ai compara un tort cu un alt tort, care are o cireasa pe el 🙂
@Non_Lose
Iti dau dreptate in ideea ca am evoluat sentimental, nu exista niciun dubiu in privinta asta, dar spune-mi tu ca in ziua de astazi, in ciuda acestei evolutii, nu s-a dezvoltat si aceasta imagine iconica a sexului sec, luat ca atare. S-a delapidat sentimental ideea de sex, se bate multa moneda pe ideea ca sexul vinde, ca o pereche de tate sau un penis dezvoltat e tot ce ne trebuie si tot ce conteaza.
Once again, articolul nu condamna sexul functional sau pe cei care il practica, uneori e necesar, dar in societatea actuala mi se pare ca a capatat intr-o masura mult prea mare calitatea de scop final, sentimentul ramanand de cele mai multe ori intr-un plan secund, in cel mai fericit caz.
@Non_lose
Niciodată, dar niciodată, dragostea (sau sexul atunci când iubești) nu poate fi considerat o „lege învechită”. Este vorba de ceea ce simt oamenii, în acest caz majoritatea, în timpul actului sexual cu persoana iubită. Acum nu vreau să îți contrazic convingerile de o viață, însă cred că poți accepta că unii oameni, mai experimentați puțin decât tine, consideră acest lucru un ideal, iar nu o modă veche. Sunt sigur că la un moment dat în viață te vei îndrăgosti și tu, vei iubi, vei suferi, vei face dragoste și vei înțelege pe deplin că acele momente sunt magice, îți rămân întipărite în minte poate pentru restul vieții și prețuiesc de o mie de ori mai mult decât o aventură de 2-3 ore noaptea târziu.
Aș mânia „pe dumnezeu” dacă aș spune că plăcerea sexuală fără implicații sentimentale nu își are locul ei în viața noastră sau că nu provoacă plăcere și stări de fericire, pentru că („slavă domnului”) am și eu destul de multă experiență la acest capitol. Însă senzația resimțită în fiecare din cele două cazuri nu se poate compara, sexul de plăcerea sexului rămânând mult în urmă.
@Fireman: Nici nu am zis altceva…problema e ca nu exista dragoste intotdeauna, sau cel putin nu reciproca…si atunci ce e de facut? In sinea noastra cu totii ne dorim iubire (iar daca te gandesti bine asta implica si mult mai mult sex) dar pana sa ajungi acolo e cale lunga, si aici intervin aventurile.
@ALN: Nu cred ca exista aceasta imagine, din moment ce fiecare dintre noi, in plan sexual, isi doreste altceva…iar daca exista, eu nu o condamn. Pentru unii cel mai important aspect este dimensiunea pulii, pentru unii muschii, pentru unii fata, unora le plac travestitele. Ca ne convine sau nu, asa suntem, iar sentimentele nu tin loc de placere sexuala…gandeste-te daca tu ai putea iubi o femeie care te iubeste la randul ei, etc. intelegi ce vreau sa spun…presupunand ca esti gay, sunt sigur ca nu ai putea, pentru ca pana la urma n-are pula, n-are pectorali, n-are barba, n-are voce groasa, etc.
Sunt de acord cu Non_Lose, la mine au trecut trei ani de când nu am mai simțit acea îmbinare a dragostei cu sex-ul care mă făcea să plutesc. Am avut o perioadă lungă în care am tot așteptat o altă persoană la fel dar nu am găsit. Este posibil să găsesc dar între timp ce fac?
Și sex-ul are proprietățile lui benefice. Te scutește de stres și te satisface mai mult sau mai puțin dar te satisface. Atunci când găsesc pe cineva care îmi este compatibil 100% mă face să mă simt împlinit chiar și doar prezența acestuia însă atunci când persoana perfectă lipsește sunt unul din tipii ăia care caută pe romeo mare cu sarea.
Îmi place foarte mult modul tău de exprimare și chiar dacă nu o să mai fiu prezent pe blog o să fiu bucuros să citesc măcar ce scrii!
@After
Nici nu vă pot contrazice, pe tine și pe Non_lose, pentru că uneori, irezistibilul este pur și simplu… irezistibil. 🙂
Însă cred că o anumită noțiune a „irezistibilului” trebuie cumva limitată, în cazul în care am „gustat” din fructul dragostei, altfel riscăm a ne sacrifica fericirea pentru irezistibil.
Yin si Yang
Yin=partea alba cu punct negru
Yang=partea neagra cu punct alb
Yin caracterizat ca lent, moale, rece, umed, pasiv; asociat cu apa, pamant, luna, noapte si FEMINITATE.
Yang, contrar, rapid, dur, cald, uscat, agresiv; asociat cu foc, cer, soare, zi si MASCULINITATE.
Totul in univers se bazeaza pe principiul dualitatii si nici noi nu facem rabat.
In fiecare dintre noi exista o parte feminina si una masculina. Face diferenta care parte e mai pronuntata.
In mod normal genul somatic coincide cu cel psihologic.Anormal, nu se suprapun si uite asa apar gay-ii, lesbienele, transgenderii, si de ce nu bisexualii.
Dar, in fond, atunci cand iubim, ce anume iubim?
Trupul sau ce este in interior?
Iubim sufletul, iubim spiritul.
Fizicul este doar o bariera..pentru ca daca stam sa ne amintim, cati dintre noi nu am nutrit prima data sentimente fata de persoane de sex opus? Si cati dintre noi nu s-au trezit brusc si iremediabil atrase de persoane de acelasi sex dupa ce si-au “irosit” ani de zile in relatii cu persoane de sex opus?
Iubirea e comuniunea spiritelor,nu a trupurilor. Si NU,iubirea nu are gen.
Credinta aceasta este, cred eu, fundamentul intelegerii naturii noastre (si cand zic “noastre” ma refer strict la noi, astia defectuosi).
Asta ca sa raspund la intrebarea lui Avocatus.
Cat despre postul lui Alin, in primul rand felicitari!Foarte frumos scris si foarte bine ales subiectul.
Cred ca Alin nu incearca sa submineze rolul sexului ca act fiziologic, ci sa scoata in evidenta faptul ca suntem fiinte umane, evoluate.
Da, avem instincte.Si da, de multe ori actionam sub impulsul acestora.
Dar pricipalul avantaj al faptului ca am coborat din copac e ca am invatat sa le tinem sub control, si prin asta consideram ca am evoluat.
Cu totii ne-am bucurat de placerea sexului ocazional, cu persoane mai mult sau mai putin cunoscute, dar odata ce am cunoscut iubirea..de ce ne intoarcem la ceva mult mai prejos??
De ce coboram standardele?De ce nu ne respectam indeajuns conditia umana? De ce ne intoarcem la partidele in care placerea e doar de cateva minute si pur trupeasca?
Pentru ca uneori avem nevoie de refulare. Uneori avem nevoie sa ne descarcam.
Insa, nu simtiti un gol interior,o insatisfactie, dupa o partida de sex in care ati fost manati doar de o dorinta animalica?
Cred ca ar trebui sa avem mai mult self-respect si sa nu ne multumim cu ce pica sau cu ce e mai la indemana.
Insa asta tine de cultura,de civilizatie,de autoeducare.
Intr-o societate care nu mai admira artele si nu mai cultiva spiritul, suntem penibili daca facem dragoste in loc de sex, sau daca pastram totusi o amintire frumoasa ex-ului pe care l-am iubit si care ne-a calcat in picioare, sau daca purtam o iubire neimplinita intrega viata.
Nu se poate pentru ca am fi doar niste prosti demodati si uncool.
Si cine isi doreste asta??!
În primul rând, mulţumesc tuturor pentru aprecieri si pentru critici deopotrivă.
Acum că am ajuns acasă, cred că pot să mă exprim mai uşor decât de pe mobil, de unde am comentat mai înainte (a se nota şi lipsa diacriticelor din cele două comentarii) şi ar trebui să clarific un pic poziţia mea şi a articolului care a fost puţin greşit înţeleasă.
Astfel, în primul rând este clar că facem distincţia între sex funcţional şi cel cu implicaţie sentimentală (mă feresc de expresia “a face dragoste”, mi se pare uşor cheesy). Postul meu nu îşi propune să nege importanţa sexului sec în viaţa noastră, el este acolo, este o necesitate pe care cu toţii ne-o îndeplinim, inclusiv eu. Nu sunt ipocrit, nu mă păstrez pentru căsătorie şi nici nu promovez abstinenţa în afara unei relaţii.
Articolul atacă mai degrabă nu actul în sine al sexului pasager, al one-night-stand-urilor sau al satisfacerii câte unei plăceri păcătoase din când în când, ci tendinţa societăţii de astăzi de ridicare a sexului sec la rang de scop final, mutarea oricărei tendinţe sentimentale într-un plan paralel, fără tangenţă. Accesibilizarea conceptului, trivializarea lui până la punctul în care oamenii uită şi de latura sentimentală chiar şi în momente în care o au la îndemână şi ar putea (ca să nu zic “ar trebui”) să se bucure de ea sau, mai rău, chiar o percep ca pe o chestie penibilă.
După cum bine a punctat şi misfit, într-adevăr, nu subminez rolul sexului “de nevoie”, ci doar tendinţa crescândă de generalizare a acestuia, inocularea minţilor tinere şi impresionabile cu ideea că nu mai există decât latura carnală a relaţiilor sexuale.
Misfit, i love you! Înseamnă că cele 6 luni de abstinență nu mi-au dăunat 🙂
N-ai ce face, suntem construiti astfel incat sexul sa fie unul din scopurile noastre primare. Societatea de azi nu face decat sa se foloseasca de aceste puncte slabe numite instincte, lucru care sunt de acord ca reprezinta o impietate la adresa fiintei umane. Dar ar putea oare sa actioneze pozitiv si sa ne invete sa iubim? Nu este iubirea cel mai intim si profund personal lucru?
Inclin totusi sa cred ca sexul si dragostea chiar apartin unor planuri diferite. Da, sa fii indragostit e grozav. Si da, in cazul asta si sexul se simte altfel. Dar indragosteala iti afecteaza intreaga viata, iti modifica toate perceptiile. Si o partida de… whist cu iubitul/a iti provoaca mai multa placere decat una fara. Acum ar trebui sa emitem o judecata de valoare ca whistul indragostit e mai bun decat cel casual?
Spui ca nu condamni, dar asta razbate prin limbaj cand numesti sexul fara implicatii emotionale o “placere pacatoasa”. Ce inseamna pacatos?
Parerea mea e ca daca vrei sa faci sex, fa sex! Singurul lucru pe care trebuie sa-l tii minte este ca sexul nu inseamna dragoste, deci nu fi surprins ca dupa nu simti fluturi in stomac.
Articolul, desi frumos scris si elocvent, in opinia mea poate fi redus la “e mai bine sa fii indragostit decat sa nu fii.” Yup!
Foarte frumos articol si interesant..
Dar oameni buni lasati dracu “englicizmele”
Ce dracu vedeti asa de cool sa se foloseasca intr-o propozitie tot al 3-le cuvint in engleza?
Nu da dovada de cultura generala doar de prost gust..
Sa luat moda asta nu stiu de unde si mie mi se pare imbecilitate..
Tot al 2-lea gay il auzi ca latra 3 cuvinte in engleza si 2 pe Romana
Felicitari pentru articol ALN.
Este extraordinar, chiar era nevoie de un astfel de articol pe Darkq
Cand vom invata fiecare din noi sa cautam mai intai dargostea viata noastra va fi alta.
Felicitari inca odata.
Alexander
Cred ca “moda” asta exista dintotdeauna. Cand folosesti in mod curent mai multe limbi este foarte probabil sa se mai suprapuna neintentionat. Mai ales in comunicare orala sau cand te grabesti (vezi scrierea unei replici la articol). Oricum, aruncandu-mi un ochi din nou peste ce s-a scris, mi se pare o exagerare imensa sa spui ca unul din trei cuvinte au fost anglicisme. Cat timp expresiile din alta limba sunt folosite corect, nu mi se pare o crima.
Banuiesc ca ai folosit “cool” intr-un mod ironic, nu? Ca sa te exasperez: I see what you did there.
Toate cele bune!
AlexP
Grava situatia,daca vorbesti mai multe limbi si uiti in ce limba trebuie sa vorbesti..
Notiunile mele de limba Romana, adica de clasa a 4-a, nu ma impiedicat niciodata sa vorbesc romaneste cu cocetateni mei, germana cu austrieci, maghiara cu ungurii, engleza cu cei de pe altundeva..
Nici cind vorbesti engleza nu bagi cite un cuvint romanesc sau?
Thanks for watching me!
@Alex P
Sexul şi iubirea sunt două planuri distincte, dar două planuri care se întretaie şi se completează din punctul meu de vedere. Aşa cum componenta sentimentală completează experienţa sexuală şi îi acordă un cu totul alt nivel de satisfacţie, la fel şi componenta sexuală reprezintă o expresie fizică a legăturii dintre doi oameni (atunci când este făcută în contextul potrivit), un nivel de apropiere care, cuplat cu sentimentul, nu îl atingi cu oricine. Deci da, sexul ca atare nu înseamnă dragoste, aşa cum nici dragostea nu este pur bazată pe sex, dar se completează.
Dacă le disociem complet în viaţa de zi cu zi am ajunge să definim un cuplu drept doi prieteni ceva mai apropiaţi. O relaţie deschisă, deci, unde fiecare se poate duce să şi-o tragă cu oricine, iar la sfârşitul zilei cei doi se bucură de compania fiecăruia într-un cadru care depăşeşte uşor în intensitate unul amical.
Poate pentru unii oameni funcţionează acest principiu şi unii oameni sunt fericiţi cu un astfel de parteneriat, dar eu personal încă mai cred în ideea de exclusivitate în cadrul cuplului, încă mă gândesc cu groază la acel sentiment pe care îl ai în momentul în care realizezi că omul pe care în acel moment îl strângi în braţe s-a întors din patul altuia.
În mod clar, nu totul este alb şi negru şi nu totul se poate defini în termeni stricţi, nu poţi trasa o linie clară de unde începe şi unde se termină şi nu putem trivializa conceptul de relaţie bazată pe iubire atribuindu-i nişte norme clare. Şi totuşi, unele componente se regăsesc în fiecare instanţă, se repetă de fiecare dată şi devin nişte constante naturale, tacite ale ideii de relaţie şi cuplu, iar exclusivitatea este, din punctul meu de vedere, unul dintre ele, readucându-mi, astfel, argumentul la ideea iniţială, anume că nu poţi trata aceste două planuri independent unul de celălalt atunci când în viaţa ta se regăsesc concomitent.
IA UITE MAI ce le zice mutulica, am baut cafeaua impreuna 5 ore si nici macar nu i-am auzit tonul vocal si el avea deja scris ceva interesant. Si pe subiectul care imi este mie drag, iubirea, dragostea.
ALN este tipul de care ziceam ca nu stiu daca i-a placut cafeaua de la carul cu bere si aveam mustrari ca nu am stat de vorba cu el.
Uite ma ce le zice pustiu, bv mai ALN, zile mai departe.
Nu ma exprim acum la articol ca mi-ai facut o surpriza placuta si nu am chef de gandit, prea ma simt bine …..
Da,mai este ceva foarte important ce trebue amintit, atunci cand vorbim de actul sexual. – In timpul actului sexual ia nastere energia care procreeazä.Aceastä energie nu trebue neglijeatä,pentru cä de fapt este,ce este mai important,de valoare,din timpul actului sexual.Cand doi se iubesc,timpul si spatiul dispar iar cei doi devin una cu DIVINITATEA.Mintea se opreste si dacä poti sä rämai ,cat de cat,lucid vei vedea cä s-a deschis o poartä spre altä dimensiune.Atunci, in acele momente, poti sä-ti schimbi viata in bine. Cand vom inväta sä captäm si sä folosim aceastä energia,omenirea va scäpa de toate grijile.Cei doi in timpul actului sexual,emanä,emit in jurul lor o energie aproape egalä cu energie iubirii Divine si se gäsesc la polul opus celor care se ceartä,sau folosesc violenta,ura,invidia,gelozia,sau alte forme de räutate.Acestea din urmä,emit in jurul lor o energie negativä care face räu celor din jur si mediului inconjurätor.Sä multumim lui DUMNEZEU CÄ NE-A LÄSAT ACTUL SEXUAL;ACTUL IUBIRII,care prin energia iubirii ce o propagä in jurul lor cei care fac sex,echilibreazä ponderea intre bine si räu pe planetä,altfel am träii intr-o lume in care oamenii s-ar sfasia pe stradä intre ei,precum cainii.Apropo;caini,in Germania nici cainii nu se bat intre ei…
Ei, acum nici să nu facem din sex o unealtă a îndumnezeirii 🙂 , că nu degeaba-i sexul o ispită. Nu știu câte acte sexuale se finalizează cu revelații mistice, dar cert e că pământul nu-i tocmai populat de sfinți și oameni luminați. Ba aș putea zice chiar că dorința de a-l apuca pe Dumnezeu de picior e inspirată în mod direct de către Diavol.
Cât despre energii, nu există energii “negative” ci doar deficite energetice. E adevărat că o activitate sexuală regulată previne agresivitatea, dar asta pentru că produce o epuizare energetică și nu pentru că sexul ar face oamenii mai buni, mai conștienți de ei înșiși sau mai spirituali. Dimpotrivă, în multe cazuri sexualitatea e o sursă permanentă de frustrare și negare de sine, ceea ce duce la un adevărat regres spiritual – cu atât mai mult cu cât se dezvoltă o dependență de sex.
Cu toate astea, nu putem nega că furtuna energetică provocată de un act sexual limpezește mult atmosfera unui individ. Chiar dacă pe unii îi sperie propria lor putere sexuală, în timp ce pe alții îi extaziază de-a dreptul influența sexuală pe care o exercită asupra altora, fiecare experiență sexuală are darul de a deschide uși care erau până atunci închise. Aceasta poate să fie o oportunitate de a scoate puțin nasul din fortăreața eului propriu, dacă nu chiar de a abandona pentru moment egoismul care ne stăpânește. Însă nu e obligatoriu ca aceasta să se producă, mai ales că nu toți oamenii aspiră la uși deschise. Foarte mulți preferă ușa ferecată și geamurile închise, astfel încât orice experiență nouă nu le poate aduce nimic mai mult decât o reciclare a acelorași vechi sentimente și reacții proprii.
Pentru ca sexul să aibă valențe în domeniul dezvoltării spirituale ar trebui ca tensiunea sexuală să fie folosită pentru a ajuta la depășirea barierelor ego-ului propriu. În timp ce asta poate părea din exterior ca o cedare, efectul este de fapt resimțit ca o eliberare interioară. Firește, există și un pericol aici, în sensul că se poate exploata naivitatea cuiva făcându-l să cedeze sub aspect sexual în așteptarea unei eventuale înălțări spirituale (mecanism care a generat – și încă mai generează – destule abuzuri de încredere între anumiți guru spirituali și discipolii lor, angrenați în diverse forme de “terapie” spirituală). Esențial este ca acea necesară cedare să fie una interioară, adică una care să nu ducă la prăbușirea propriului eu (aruncându-l într-o capcană), ci la întărirea lui (acolo unde încrederea nu lasă loc niciunei forme de înșelătorie).
Sexul este o desfășurare de energii diverse, descătușate de inhibițiile prin care aceste energii sunt în mod normal contenționate. Prin aceasta, activitatea sexuală e o oportunitate unică, o deschidere spre celălalt pe care nicio altă îndeletnicire umană nu o poate oferi, însă nu e totodată și o garanție că această apropiere de celălalt se va produce în fapt. Pentru ca ajungerea la celălalt să se și producă e necesar nu doar ca celuilalt să-i fie deschise ușile, ci și o dorință sinceră (dublată de o voință pe măsură) de a-l întâmpina. Nu doar în prag, ci dincolo de el. Există ceva în fiecare dintre noi, care deși n-are nicio legătură cu ceea ce numim îndeobște “atractivitate “, ne îndeamnă să pășim pe ușa abia deschisă înspre celălalt cu acea încredere pe care ți-o dă siguranța de sine, nu așteptarea sau dezamăgirea și nu sentimentul unei vulnerabilități personale care se cere reparată prin celălalt.
Sexul este cu atât mai importat ca instrument al transformării personale cu cât fiecare reușește să rămână el însuși în raport cu celălalt – și chiar în ciuda acestuia. Altfel, experiența sexuală nu e altceva decât un preș – necesar, dar extrem de banal și comun – folosit de oameni pentru a se mai scutura de murdăria zilnică printr-o simplă frecare unul de celălalt. Nimic mai mult.
😎
si cu toate acestea, in homosexualitatea, calitatea reproductiva se pierde… ori noi simtim placere din sex de la natura care vrea sa procreem (altfel nu ne-am pierde timpul cu sexul).
La animale, si oameni, sexul este folosit si ca metoda de subordonare, nu doar iubire.
Sexul este instrumentul prin care se capata energia necesara iubirii, care la randul ei este instrumentul prin care divinitatea lucreaza pentru transformarea materiei la spiritual.
E na, o fi pentru tine asa. E o cale ce nu ar trebui ignorata insa exista multe altele pe langa care nici ele nu ar trebui ignorate.
AI dreptate rhade, sunt multe chestii care nu ar trebui ignorate, insa in viata reala ignoranta e mai accesibila, nu toti isi dau sema ca sunt ignoranti.