No menu items!

Ma puteti ajuta macar cu un sfat? Va multumesc!

Acelasi autor
Gabriel09
Gabriel09
romantic, sentimental, emotiv

Salutare tuturor!  Numele meu este Gabriel, sunt nou pe aici (deabea mi-am facut cont) si doresc niste sfaturi din partea voastra. Mai intai sa va spun povestea mea… De mic copil (in prezen am 29 de ani) am simtit ca este ceva deosebit la mine, ceva anormal, ceva ce imi spune ca eu nu suntca ceilalti baieti.

Mi-aduc aminte ca era in clasa a 2-a sau a 3-a si ma uitam dupa baieti in clasa…. ba chiar imi aduc aimnte ca era un baiat in banca din fata mea (Voicu il chema) si imi placea de el… ma uitam la el, in pauza vroiam sa stau mai mult in preajma lui etc.

Mai tarziu, in clasa a 6-a tot in clasa cu mine era alt baiat (Adrian) de care imi placea foarte mult…. dar asta bineinteles nu stiam decat eu. In liceu la fel, ma uitam dupa baieti, imi placeau in diverse filme actorii in loc de actrite, ba mai mult prima data cand ma uitam la filme xxx sau in reviste porno, la fel imi aduc aminte ca ma uitam numai ba barbati dezbracati in loc de femei…. apoi tot in perioada liceului cand incepusem sa ma masturbez nu o puteam face decat daca ma uitam la barbati dezbracati….

Dupa ce am terminat liceul mi-am dat seama parca mai mult ca nu e de joaca si s-ar putea sa fie realilate…. sunt oare gay? E greu de crezut si mai ales e greu de acceptat. Familia mea nu stie nimic (parintii + surorile) si nici pana la varsta asta nu le-am spus nimic…. ma gandesc ca i-as distruge, mai ales pe mama, iar tata cred ca daca ar afla nici nu ar vrea sa mai auda de mine…. In plus stiu ca am o varsta si maturitatea isi spune cuvantul, insa nu pot sa-mi distrug propria familie…. poate daca traiam in alta tara cu o altfel de mentalitate era altfel (exemplu Germania, Amsterdam etc).

Insa cea mai grea si apasatoare nu este ce am spus pana acum….. Mi-am dat seama ca asta sunt si trebuie sa-mi acept felul de a fi. Recunosc ca nu mi-am dorit eu acest lucru… pur si simplu asta sunt…. de mic copil (repet de pe la 7-8 ani ma uit dupa baieti) sunt altfel. Am incercat sa ma schimb, sa ies cu fete, sa-mi fac iubite, dar degeaba…. pur si simplu nu pot…. e ceva din interior… ASA SIMT si nu stiu daca este bine sau rau.

Insa poveste merge mai departe…. in urma cu 5 ani am cunoscut un tip (nu-i dau numele). Intamplator sau nu ne-am cunoscut la facultatea de teologie (el dadea admitere, eu venisem cu o alta persoana care dadea si ea admitere)…. acolo ne-am cunoscut… usor usor am devenit ce-i ami buni prieteni…. azi suntem unul altuia CEL MAI BUN PRIETEN.

Insa la mine nu e numai asta… eu tin la baiatul acesta, pur si simplu il iubesc…. am trecut prin multe impreuna (nu ma intelegeti gresit… cand spun multe ma refer numai la lucruri legate de prietenie)…. tipul nu este gay…. ba chiar urmeaza sa se casatoreasca. Credeti-ma ca nu stiu ce sa fac? De spus nu-i pot spune adevarul niciodata fiindca asta ar insemna sa-l pierd…. si nu vreau asa ceva…. de-a lungul timpului ma tot intraba si ma tot intreaba si in prezent de ce nu-mi fac prietena, cum de stau singur…. nu-i pot spune ca eu nu-mi pot face o iubita pentru ca tin la tine, pentru ca te iubesc pe tine.

De fiecare data cand il imbratisez, sau cand stau aproape de el ma trec fiori, imi lacrimeaza ochii, mi se face pielea ca de gaina, incep sa tremur etc. Recunosc ca de multe ori cand il pupam pe obraz sau el ma pupa pe obraz (cu diverse ocazii, de ziua noastra, de revelion…. in stiuatii din astea) recunosc ca imi venea sa-l sarut pe buze…. dar niciodata nu am facut lucru acesta…. este sigura persoana din viata mea de pana acum pe care am iubit-o si o iubesc cu adevarat.

Numai eu stiu cate nopti am plans pentru el, cate nopti nu am dormit pentru el, de cate ori nu m-am lasat pe mine pentru a-i fi lui bine si multe altele.

Mai este o faza care scartie…. in prezent si eu si el suntem studenti la teologie. El isi doreste din tot sufletul sa devina preot (si eu imi doresc tot ce-i mai bine pentru el), eu am dat la teologie fiindca mi-am dorit foarte mult sa fac aceasta facultate inainte sa-l cunosc pe el, insa asa s-a nimerit…. sa dam amandoi la teologie si sa fim studenti. Problema este ca teologie si biserica noastra ortodoxa respinge total comunitatea gay din Romania, insa ASTA SUNT….. ASA SIMT. Nici credinta, nici faculattea, rugaciunile etc nu au reusit sa ma schimbe…. Asa simt in interiorul meu fratilor.

Nu stiu ce sa fac…. Pur si simplu il iubesc pe omul acesta din toata puterea mea….tin la el poate mai mult ca la mine. El stie si i-am spus de multe ori ca-l iubesc, insa el crede si vede in mine acea iubire intre 2 prieteni, insa nu este asa.

Tin la el poate mai mult decat viitoare lui sotie…. anul acesta el se va casatori, iar eu fiindu-i cel mai bun prieten am sa fiu nelipsit de la nunta, ba chiar m-a rugat sa-i fiu cavaler de onoare si LOGIC ca nu pot refuza…. mi-as fi dorit eu sa-mi impart viata cu el, insa nu se poate acest lucru…. deja are prietena de mai bine de 3 ani, o iubeste (mi-a spus si mie si am vazut si eu lucru asta)…. dar inghit in mine, tin in mine de aproape 5 ani sentimentul fata de el…. Probabil toata viata asa am sa fiu…

Iubirea nu cunostea persoana, sexul, religia, pozitia sociala etc.  In plus mai este faza de biserica. El isi doreste enorm (si chiar ma rog sa-i ajute Dumnezeu) sa devina preot. Poate ca nu se impaca credinta, teologia cu capitolul gay. Dar asat sunt….. REPET ASA SIMT. IMI DORESC SA MA CREDETI SI MAI MULT SA MA INTELEGETI. Numai cand ma gandesc la el ma apuca toate alea…. mi-e dor de el, nu pot sta fara el, fara sa vorbesc o zi cu el…. credeti-ma ca au fost momente cand il tineam in brate, cand il iau de mana…. poate nu sunt normale gesturile astea, dar cand sunt in preajma lui nu ma pot abtine…. imi doresc sa pot dormi cu el intr-o noapte tinandu-l in bratele mele…. au fost momente cand aproape ca asa s-a inatmplat si credeti-ma ca nu se poate explica in cuvinte ce am simtit…

Ar fi multe, mult mai multe de spus…. Imi cer scuze, adca v-am rapit din timpul vostru cu povestea mea…. de asemenea tin sa va multumesc enorm de mult pentru ca ati avut rabdarea sa-mi cititi povestea mea…. Iubesc un om si el nu stie acest lucru, iubesc un om inlauntrul meu, in interiorul meu…. credeti-ma ca DOARE ENORM acest lucru.

Cand nu ai libertate si nu te poti exprima, parac nu esti tu…. EU TRAIESC IN MINE DE CATIVA ANI si credeti-ma ca sufar mult…. dar ce pot face? IL IUBESC enorm de mult. Oooofffff Doamne! Poate imi intelegeti sentimentul, cu toate ca este greu de explicat…. poate nici nu am reusit sa ma fac inteles prin aceste cuvinte.

Oricum eu va multumesc frumos inca odata si astept din partea voastra niste pareri, opinii, sugestii, sfaturi etc. Va multumesc inca odata si multumesc ca fac parte si sunt unul dintre voi aici pe site. Toate cele bune si sa va dea Dumnezeu tot ca va doriti, un Paste linistit, plin de bucurii, liniste, caldura si MULTA MULTA IUBIRE fata de PERSOANA LA CARE TINETI (CHIAR DACA EU DIN PACTE NU POT BENEFICIA DE ACESTE MOMENTE).

Pe curand!

30 COMMENTS

  1. Gabriel povestea ta nu este unica, foarte multi din randul nostru au trecut prin situatii asemanatoare,.
    si ca regula de baza este greu s-a traiesti o asemenea experienta, dar nu te lasa coplesit, nu dispera, aici esti la locul ppotrivit unde sunt sigur, vei primi idei, sfaturi ect.
    iar cu prima ocazie cand voi avea timp liber mai mult, voi dezvolta si eu, pe tema ta.
    acum nu pot sa iti zic decat, fii tare si ai incredere, lucrurile se vor aseza cumva.
    si crede-ma vor sari aici in ajutorul tau multi oameni de suflet, TU nu trebuie deacat s-a citesti si s-a gandesti, atat.
    cu multa simpatie.
     

  2. Bine te-am gasit.PROBLEMA ta nu cred ca are vreo solutie care sa-ti ofere un happy-end imbucurator…Si totusi,au trecut 5 ani de zile daca am inteles bine,ce te-a retinut in tot acest timp indelungat sa-i dai macar de inteles,daca nu vroiai sa-l zapacesti direct?Printre altele,esti la teologie… .CE vei face?VEI profesa?Ii vei sfatuii pe altii,cand tu nu faci fata nici problemelor tale?Nu intentionez sa te judec,departe de mine acest gand,ci doar sa aduc in vedere anumite ironii ale sortii.

    Poate ar trebui sa incerci sa pui STOP acestei relatii care iti face mai mult rau,te roade pe dinauntru,caci e de preferat un rau de genul suferintei unui timp(limitat),decat vietuirea cu aceste sentimente care nu-ti dau pace.PANA LA URMA te vei resemna,vei intelege ca nu a fost sa fie,dar mai bine nu plangi tu 15 nopti,30, cate vor fi, decat fara numar?;SI ADEVARUL ,tu ar trebui sa stii cel mai bine,poate va va apropia,va va intari prietenia,caci dupa atatia ani in care ati fost “cei mai cei” nu se poate sa nu te inteleaga intr-un final…

    PS: CALMEAZA-TE,nu-ti este dat nimic caruia sa nu-i poti face fata.O zi minunata!

  3. sunt stupefiat.natura trebuia sa-si fi facut datoria.sunt veteran si am trecut prin multe asemenea situatii pe care le-am rezolvat numai spre binele comun.varsta de sub 30 ani este benefica pentru orice experienta numa daca persoanele sunt foarte apropiate asa cum fluxurile sunt atrase.trebuie intelegere si curaj pentru ambele parti.fi curajos .daca nu ai rezolvat probema pana acum cred ca nici tu nu ai simtamintele convingatoare. mult succes ! daca vrei sa discutam sa-mi spui BOBI.asa sunt cunoscut in cercul nostru de oameni care se iubesc.

  4. eu te-as sfatui sa incerci sa mai cunosti si alti oameni si sa-ti largesti cercul de prieteni si sa te indepartezi usor de el, fiindca pana la urma e vina ta ca te afli in situatia asta. tu i-ai ascuns lui ceva, iar el nu ti-a promis niciodata nimic si nu ti-a dat nicio speranta. poate ar fi bine sa mergi si la un psiholog de cateva ori sa te ajute sa-ti dai seama ce-ti doresti cu adevarat de la viata.

  5. Acum ceva timp treceam prin acelasi calvar ca si tine , nu vedeam nici o iesire din situatia in care ma aflam si timpul trecea in defavoarea mea.Si totusi incet incet am gasit puterea sa zic STOP , sa accept ca intre mine si Mr X nu va fi nimic si sa merg mai departe.Acelasi lucru trebuie sa il faci si tu 5 ani e deja prea mult, anii astia nu i mai primesti inapoi ,de ce sa iti irosesti viata tanjind dupa ceva ce nu vei avea ? Nu uita… o viata ai de ce sa o traiesti in suferinta?

     

     

  6. Am trait aceeasi poveste pe care o traiesti tu…
     
    nu vreau acuma sa trag aici o ditamai poveste sa iti zic si la mine cum a fost . Totul a durat 4 ani si sa cam terminat de un an …el are si a avut prietena in tot acest timp . Si stiu cum e sa iti zica doar un salut sau sa te sune lucru care pe tine te face sa visezi dar de fapt sunt doar lucruri normale .
    Ii faceam cinste oriunde mergeam , as fi facut totul pentru el . Si acuma ma gandesc uneori la el dar cu ajutorul distantei pot sa zic ca mi am revenit . Cand eram in apropierea lui zi de zi ma gandeam doar la el . A fost oricum pana acuma singurul baiat pe care l am iubit cu adevarat . Si crede ma ca iti va fi foarte greu sa i fi cavaler de onoare… eu numa cand il vedeam ca e cu prietena lui de mana si o saruta si nu eram eu simteam ca a cazut un camion pe mine . Iti va fi foarte greu . Mai bine rupe toata treaba de acuma cu el ,,, cu timpul iti vei reveni 😉

  7. Salut.
    Eu te înţeleg foarte bine şi de aceea te susţin mergi aşa cu sentimentele pe care le ai TU căci astfel sufer şi eu……..
    Nuştiu ce să zic e contra religiei, poate chiar şi a vieţii dar trebui găsită o soluţie………..
    Poate cum mi-a zis cineva cu multă Rugăciune şi gândul permanent la Dumneze ne va face să scăpăm de acest viciu al dragostei intime……..
    Te admir pentru curajul tău
    pe curând………….Mult succes…….NUŢ

  8. Salut, citesc am citit totul captat de povestea ta dar nu stiu ce sfat as putea sa-ti dau. In ceea ce priveste familia cam la fel sunt, eu am 28 si la fel m-am simtit atras de baieti sau de barbatii din filmele la care ma uitam si nu de fete, in ele am vazut mereu doar prietene bune si atat.
    Cat despre partea a doua a povestei tale, ce pot sa zic, mi teama, nici eu nu stiu ce as face, imi pare rau, imi imaginez cat de groaznic trebuie sa fie. Si stiu ca va fi foarte greu sa uiti aceasta persoana… Sper sa poti trece peste, prietenii pot fi de mare ajutor, deci ar fi bine sa ai pe cineva apropiat cu care sa vorbesti despre asta fata in fata.
    Eu iti doresc mult noroc

  9. Iubirea neimpartasita aduce numai chin, suspine si lacrimi!(asa cum ai spus).
    Spune-i raspicat lui ce simti pentru el. Va fi preot, inseamna ca trebuie sa stie sa asculte apasarile “enoriasilor”. In functie de reactia pe care o va avea iti vei da seama de adevaratul lui caracter. Sunt aproape sigur ca nu va accepta sa-ti impartaseasca aceiasi pasiune. Pentru tine va fi un chin continuu. Poate asa vei intelege ca, asa cum spunea si Adrian mai sus, trebuie sa spui STOP dupa ce-i vei spune lui ce simti pentru el. Ai atata viata in fata. Dupa parerea mea cred ca-l vei cunoaste cu adevarat dupa ce-i vei spune ADEVARUL! Fa pasul asta! Pentru ca mai ai unul foarte mare, chiar IMENS. FAMILIA ta. Care trebuie sa stie si ea, macar ea, ADEVARUL. Si iti garantez ca vei avea mult mai multa liniste. O spun din proprie experienta!
    Paste Fericit tuturor!:smile:

  10. Să şti că înţeleg atât de bine situaţia…
    ŞI EU am un astfel de prieten pe care până la un moment dat am crezut că îi iubesc (de fapt, chiar îl iubeam din tot sufletul, din toata inima, din toată fiinţa mea). Ironia sorţii spunea cineva că ai ajuns tocmai la teologie. Noi (şi mă includ şi pe mine) cei care avem astfel de “probleme” tindem mereu spre partea asta religioasă. La început nu am înţeles de ce… mai apoi mi-am dat seama că AŞA SUNT, AŞA SIMT, şi mă îndreptamn spre teologie pentru că ştiam că găsesc acolo o linişte interioară, un calm, oameni care să mă îndrume, şi chiar speram că Dumnezeu o să aibă grija de mine şi mă va face să “mă răzgândesc”. Am renunţat destul de repede (la şcoala de teologie mă refer).
    Cred şi acum că Dumnezeu mă iubeşte, şi AŞA CUM SUNT, este alegerea lui să mă trimită aici, aşa. Dacă era să alg, CU SIGURANŢĂ nu elegeam să fiu gay. Pentru că suntem prea judecaţi de societate, neacceptaţi, consideraţi nişte… ciudaţi. Spuneai de altă ţară. Nu cred că trebuie să ne amăgim că alte ţări o duc mai bine. Există întradevăr o altă mentalitate, oamenii acceptă mai uşor, în unele ţări se legalizează asta… Dar şi acolo cunoşti prejudecăţi, discriminare….
    Toate astea cred eu că pornesc de la noi (aflaţi în situaţia de a iubi …alt bărbat, nu o femeie). Sincer, eu personal, aprciez femeile, şi întorc capul când văd o femeie frumoasă, nu de faţadă. Chiar îmi place. Îmi place să am lângă mine o femeie pe care să o protejez, să îi ofer siguranţă, dar nu pot să o iubesc, nu pot să mă gândesc la sex când vine vorba de ea… De ce? Pur şi simplu acea “chimie”, “scanteie” apare doar cu un alt bărbat. E vina mea? NU! Să mă omor pentru asta? NICI VORBĂ!
    Societatea nu va fi pregătită NICIODATĂ să accepte o aşa numită COMUNITATE Gay.. Şi sincer…nici eu. Consider că orientarea sexuală ţine de intimitatea ta person ală. Eşti Gay? Nu te priveşte decât pe tine. Eşti hetero? Acelaşi lucru… Mai presus de faptul că eşti gay trebuie să vezi că eşti BĂRBAT, om inteligent, că poţi să fac ceva anume, că poţi avea o carieră…Că poţi să fi CINEVA (şi nu datorită orientării sexuale). Toate acestea ecliupsează faptul că eşti gay şi lumea o să zică “Aşa …şi? E viaţa lui, nu îmi pasă îmi place pentru ceea ce este, nu pentru orientarea lui sexuală”. Şi exemple sunt destule… gay celebri pentru talent, pentru carieră, apreciaţi şi NU respinşi pentru orientarea sexuală. Pentru că talentul lor, munca lor e mai presus se orientare.
    Cât despre profesie… Părerea mea e că NU trebuie să profesezi în teologie. Crede-mă te înţeleg şi nu te judec, e o alegere pe care ŞI eu am făcut-o. Dumnezeu te iubeşte şi va avea grija de tine, indiferent ce orientare sexuală ai. Dar Biserica NU va avea grija de asta. Mai bine lasa-i pe ei cu ale lor, şi tu ai grija de sufletul tau.
    Ferudin are dreptate… Nu poţi să dai sfaturi altora, când tu nu poţi să te ajuţ pe tine. Eşti un om bun. Simt că te cunosc. Dacă priveşti la ce ai scris tu în tot acest articol o să înţelegi că şi tu mă cunoşti (pentru că situaţiile sunt APROAPE IDENTICE)… ohoo…şi aş putea să îţi mai dau şi alte situaţii în caremai că nu am ajuns la distrugere, la MOARTE din cauză că nu m-am înţeles niciodată pe mine.

  11. Interesante comentarile … imi dau seama acuma ca nu sunt singurul care a trecut prin asa ceva . E totusi pacat  ca se intampla asta … Oricum sper sa fi ok 😀 si pot spune ca stiu prin ce treci pentru ca am trecut si eu prin situatia ta… 😉

  12. Amice inteleg ceea ce ai scris,si ceea ce iti pot spune este ca ar fi bine sa ii spui prietenului tau ceea ce simti cu adevarat:fiindca nu are rost sa suferi atat de mult cand ii poti spune cu frumosul asa CA o gluma.

  13. Parerea mea este ca tu suferi de o lipsa crasa de repere si de un simt al ordinii. Nu o zic cu nici un fel de rautate, ci cat se poate obiectiv. 
    In primul rand, dpdv profesional tu nu esti fericit. Ia-ti niste timp pentru tine si fa-ti o analiza. vezi la ce te pricepi, ce ti-ar placea sa faci. In locul tau as incerca ceva pe linia psihologiei pentru ca te-ar ajuta si pe tine mult dar tu stii cel mai bine ce talente ai.
    In al doilea rand…parerea mea sincera este ca tu iti doresti apropiere fizica (sex) si nicidecum altceva insa confunzi sexul cu dragostea.
    In al treilea rand, este normal sa faci confuzii devreme ce tu nici macar cu degetul nu ai incercat marea. Nu consider ca sexualitatea ocupa un loc de frunte in viata unui om, insa sustin pe oricine sa experimenteze cat mai mult pana cand considera ca se cunoaste suficient. Deci, la treaba.

  14. Amara înţelepciune spune că viaţa îndeamnă la renunţare. Dintr-un punct de vedere, dacă îl iubeşti pe tip ar trebui să te mulţumeşti cu situaţia pe care o ai acum: se spune că atunci cînd te îndrăgosteşti de cineva mai întîi îţi doreşti să îl ai, dar dacă nu-ţi merge, ai face orice, din disperare, pentru a-l avea măcar în preajmă, să scapi de dorul urzicător; cu cît eşti mai mult în contact cu el, te va obseda din ce în ce mai puţin. De altfel, se sustine că nimeni nu e scutit de chinurile dragostei, suferinţa maturizează omul.

    (E probabil chiar, ca după ce durerea ţi-a trecut, să duci lipsa acestei trăiri) Gîndeşte-te cum ar fi să-l vezi mai rar sau să te dispreţuiască, şi să-ţi spună ceva de genul: „Eşti dezgustător!” Nu cred că dacă i te destăinui, rezolvi ceva. Oamenii nu înţeleg niciodată, ce le mărturisim, exact cum dorim noi. Poate dacă citeşti ceva literatură pe tema asta, te-ar ajuta să înţelegi mai bine ce simţi, să te regăseşti, să ai sentimentul ăla de catharsis. De exemplu, povestirea lui Thomas Mann Tonio Kröger ( „cel care iubeşte mai mult se află într-o stare de inferioritate şi trebuie să sufere”), Alexis sau tratat despre lupta zadarnică ( e un text cam cerebral, discută problematica, dar nu are scene homoerotice) de Marguerite Yourcenar, Confesiunile unei măşti de Mishima, tipul e cam fascist cu cultul lui pentru trup, dar e un roman bun. Filmul Brockback Mountain l-ai văzut?

    În cazul în care eşti credincios, văd că se bate mare monedă pe vindecarea spirituală a acestui păcat. Verifică site-urile lor dacă creezi în ce spun ei. Nu zice Iisus: „Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii, şi să fii aruncat în focul gheenei.” Nu esti nici primul, nici ultimul sa incerce asemenea sentimente. E  important să-ţi dai seama că eşti un om care simte şi n-o fi ăsta cel mai mare păcat că îţi iubeşti prietenul.

  15. ceva asemanator am trecut si eu..  parerea mea este sa stai la distanta,sa lupti pentru a nu fi condus de sentimente..formeaza-ti un caracter tare.. cauta sa faci altceva cand te decizi sa pleci de langa el (de exemplu sa pleci intr-o calatorie,sa iti faci o pasiune din ceva ce nu ai fost pasionat pana acum etc)  asculta muzica care sa nu iti aminteasca de iubire,sentimente,dragoste,despartire etc…..   daca incerci poti.
    apropo nu vreau sa ma judeci dar eu nu cred in dumnezeu.. dupa cum nu te judec pe tine findca crezi in el asa nu trebuie sa ma judeci si pe mine..  am spus asta ca vreau sa iti zic ca religia nu este o solutie..dumnezeu nu este o solutie..   asa ca esti liber.  tu decizi de cum vei fi..  daca exista te ajuta,ma ajuta si pe mine sa ma schimb pe oricare… se zice despre el ca este tata,ajutor,prieten…
    daca era tata te vindeca
    daca era ajutor te ajuta
    daca era prieten iti oferea totul…
    nu este discutia despre dumnezeu aici,doar iti arat ca esti liber…
    bucurate de viata…..

    • Salut!
      Si eu m-am identificat pana intr-un punct cu povestea ta. Si timpul mi-a demonstrat ca ochii care nu se vad se uita. Presupunand ca doresti sa continui relatia de prietenie cu el, te-ai gandit vreodata sa fii sincer cu el?! Nu ma refer sa-i marturisesti sentimentele fata de el ci sa-i spui orientarea ta sexuala. Sincer iti spun, dupa parerea mea, prietenia se bazeaza mai intai pe comunicare si apoi pe sinceritate. Atata timp cat tu nu ii esti sincer, acea relatie este o iluzie, e falsa.
      Incearca sa vezi aceasta problema si dintr-o alta perspectiva. Ai 29 de ani si esti la facultatea de teologie. Dar incotro vrei sa te indrepti de fapt?! Temerile cum ca familia si prietenii vor afla, sunt sentimente pe care si eu si multi altii le-au impartasit sau le impartasesc. Important e sa-ti depasesti temerile si sa-ti clarifici sentimentele. Timpul trece si ar fi pacat sa treaca alti 10 ani gandindu-te la el. Aceea e calea pe care el a ales-o, e timpul sa-ti alegi si tu calea.
      Incearca sa cunosti persoane noi, cu care sa imparti aceleasi obiceiuri,hobby-uri etc. Usor nu este, insa nici imposibil. Eu am reusit. Incearca sa faci si tu la fel.
      Numai bine!
      I

  16. salut gaby ,
    Am trait aceeasi poveste pe care o traiesti tu dar trebue sa te gandesti si la tine daca nu poti sa le spui la parinti taii niciodata nu poti fii fericit , parinti tai te iubesc cum are fii tu gay ori stret . eu locuesc in londra de 4 anii si niciodata nu am avut curaju sai spun la parinti meii cand eram in tara si cand vorbeam cu eii la telefon aproape in fiecre saptamana pana cand am avut curajul sale spun ca sunt gay . cand leam spus nu a fost happy mia inchis telefonu si leam trimis sms daca nu vb cu mine eii cred ca ma schimb sa nu fiu gay next day am sms de la eii sai sun eam sunat si mia zis daca sunt fercit cum sunt eu eii nu are ce sa faca eii ma vrea sa fiu fercit . sper ca este un sfat bun pt tine tacke care david xxx
    daca esti in facebook add me on david ochea x

  17. F***-va in gura de gay ce sunteti! Sunteti oribili! este inadmisibil sa va acceptam in locurile publice sa va manifestati ”sentimentele”. Imaginati-va copiii ce cred daca v-ar vedea.
    Au aparut prin tara tot felul de afise despre orientarea sexuala. Ca ce chestie trebuie eu sa vad astfel de lucruri in locurile publice? Nu puteti frate sa va manifestati in particular. Nu va e frica de Dumnezeu?

  18. Da-te dracu de taran prost, esti un idiot care nu stie nimic. cred ca tu niciodata nu ai esit din tara sa vezi si tu persoane din alte tari, tu esti oribil, ca gandesti ca un prost si vorbesti despre gay fara sa stii nimic despre subiect.

  19. @”gabitza” Cum adica frica de Dumnezeu? Daca tu consideri ca homosexualitatea fiind un lucru gresit, nu te condamna absolut nimeni. Insa, daca tot l-ai baga pe D-zeu in chestia asta, El ofera fiecaruia dreptul sa aleaga ceea ce doreste. Dumnezeu defapt asta face, imputerniceste dreptul la alegere. Cum tu alegi sa fi ce esti tu, eu/noi alegem sa fim ce voim. Daca D-zeu respecta asta, cine esti tu sa condamni?

    Asadar, bafta!

  20. Ups @ Gabriel,
    Mai mic decat tine cu 3 ani. multi ani si frumosi!

    Aceeasi poveste de la o varsta foarte mica… cel putin DIN clasa 3 am inceput sa imi dau dau seama despre me !!!!

    Parinti: depinde de parinti …la 17 ani, in cazul meu familia mea stie si chiar surorile, ei mi-au acceptat orientarea … intr-adevar mi-a fost greu si chiar frica !!! Dar dupa cum am observat ca m-am inselat… ei ma iubesc asa cum sunt dar bineinteles mi-au pus conditii : sa nu devin ”curvarul” bulervardului Bucuresti!!! daca ei cu siguranta te iubesc si au mare incredere in tine, u trebuie sa fii deschis si sa le spui … dar in primul rand ”sa ai mare incredere in tine” … si result vei fi: pasarea phoenix 😀 (la figurat) ! Sau sa te astepti… sa te ironizeze, dar asta e situatia!!! Oricum ei sunt parinti, ei sunt cei care te iubesc si nimeni nu te iubeste mai mult ca ei!!! Nu cred ca sentimentul lor de ”parinti” ar permite sa se poarte ca niste animale din jungla!!! Abordeaza subiectul cu mare incredere si nu vei mai duce aceasta ”cruce” !
    Iar cu prietenul ?! …o mare dilema!

    Trebuie sa iti faci un cerc de prieteni si in acelasi timp sa ai curajul sa ii spui la ”amicul tau” … si trebuie sa fii pregatit, SA fi respins, samd !!! Trebuie doar sa iti pastrezi amintirile frumoase petrecute cu el… si pregateste-te sa faci parte dintr-un grup de prieteni, mai exact: sa iti umpli timpul” si cu siguranta in momentele acelea de melancolie … va aparea un man 😉 !

    Nu trebuie sa STAI agatat de vise, dorinte… stiu ca ai stat 5 ani, dar trebuie sa iti iei o decizie pentru ca e in mijloc viata ta, trairea ta… varsta care o ai trebuie petrecuta ”iubiiiind si sa fi iubit”
    p:s   imi cer scuze pentru cuvintele iesite din comun 😀 !
    Costin x

  21. salut, de cateva luni trec prin aceiasi chestie ca si tine, desi de trei ani ma mint singur spunandu-mi ca e doar imaginatia mea insa acum cateva luni cand el a plecat pentru o luna cu serviciul dupa ce fusesem impreuna zi de zi am realizat cat de mult il iubesc, nu stiu ce este mai rau, sa nu-i pot spune sau faptul ca ma simt vinovat, inca incerc sa -mi spun ca nu e adevarat dar de fiecare data cand il vad totul mi se da peste cap nupot sa inteleg ce se intampla.

  22. @Madnes – esti barbat. Apuca-te de coaie si confrunta situatia pentru ceea ce este. Vezi tu ce iese.

    Daca consideri ca nu este in cel mai bun interes al tau, protejeaza-te.

    Toate cele bune.

  23. Efectiv am trait aceste sentimente pe care le descri tu, Gabriel09. Sunt indragostit NEBUNESTE, peste masura, (atat de mult incat nici nu stiu cum sa descriu!) de cel mai bun prieten al meu. Cel mai bun prieten al meu pe care il cunosc de la varsta de 8 ani. Am trecut prin toata scoala impreuna, acum avem 19 ani. Si m-am indragostit de el acum aproximativ 3 ani. Nu stiu de ce s-a intamplat asta acum 3 ani si nu mai devreme.

    Oricum ideea e ca mereu l-am banuit ca si el ar fi macar bisexual daca nu chiar homosexual asa ca in tot acest timp am trait in mine o iubire ascunsa. Il iubeam ENORM dar nu puteam sa-i spun asta. De fiecare data cand mergea undeva voiam sa merg cu el, eram chiar gelos uneori pe diferite persoane, pe baieti, pe fete (nestiind sigur ce orientari are el). Dar anul acesta mi-am dat seama ca nu mai pot. Efectiv, simteam ca innebunesc. Voiam sa stiu daca exista vreo sansa ca si el sa fie bi/gay sau ca si el sa fie indragostit de mine. Asa ca am luat hotararea sa-i spun. Avand avantajul ca eram cei mai buni prieteni de mai bine de 10 ani am gandit ca pot sa-i spun ca sunt homosexual, dar nu stiam inca cum ii voi spune ca sunt indragostit de el. A fost nevoie sa-l pregatesc cu lungi discutii inainte legate de incredere si de faptul ca am nevoie sa stiu ca pot avea incredere in el si ca ii pot spune orice.

    Am avut multe astfel de discutii pana intr-o zi cand ma hotarasem sa-i spun tot. Asa ca am zis. I-am spus. I-am spus ca sunt indragostit de el. Ca imi plac baietii. Nu a reactionat in niciun fel. Eu unu SPERAM, imi doream ENORM de mult sa spuna: si eu sunt la fel. Macar sa spuna ca si el e bi/gay nu neaparat sa spuna ca e homosexual. Macar asa as mai fi avut o sansa ca in viitor, candva sa fim impreuna. Dar n-a fost sa fie. El mi-a zis asa: ‘cred ca sunt normal, si as vrea sa treci peste treaba asta daca vrei sa ramanem prieteni ca inainte’. Atunci am inghitit in sec. Imi murise jumatate de inima. Dar nu am putut sa spun asta. Intelesesem. Nu ii plac baietii deci nu aveam nicio sansa ca sa ne iubim pe viitor.

    Asa ca i-am promis ca voi trece peste si ca sper ca asta sa nu schimbe relatia de prietenie dintre noi. Desigur, nu stiu cum voi reusi sa mi-l scot din minti dar voi face tot posibilul sa ma indragostesc de altcineva si sa incetez in a-l iubi pe el in acest mod. Dar m-am simtit mai usurat dupa ce i-am spus. Macar nu mai tanjeam in zadar dupa el, nu imi mai puneam intrebari de genul:’dar daca e si el gay si ii e frica sa-mi spuna? daca e si el indragostit de mine si la fel ii e frica sa-mi spuna? daca ne ratam amandoi fericirea pentru ca niciunul dintre noi nu are tupeul sa-i spuna celuilalt ce simte?’ astfel de intrebari au incetat sa-mi mai framante inima. Stiam adevarul. Ma simteam mai liber.

    In concluzie cred ca daca ai vorbi cu el si i-ai povesti situati, avand in vedere ca urmeaza sa se casotareasca ar intelege ca esti indragostit de el foarte tare si ca nu ai ales tu asta. nu ai ales sa te indragostesti de el. Pur si simplu se intampla asta asa ca nu ar trebui sa-ti reproseze nimic, fiindu-ti prieten ar trebui sa vada cum sa faceti sa rezolvati asta amandoi. Si ar trebui sa-i explici si cum sta treaba cu homosexualitatea si ca nu tu ai ales sa se intample nici asta. La mine a mers partial. Nu mi-am gasit iubirea in persoana lui dar probabil ca nu voi reusi oricum niciodata sa mi-l scot din minti fiind prima persoana pe care am iubit-o ENORM de mult pana la varsta de 19 ani.

    Sper sa citesti ce am scris, desi m-a cam luat valul si am scris cam mult. Am fost cuprins de emotii ce sa spun :D.

    Iti urez multa bafta si poate vei reveni sa ne spui cum a decurs totul pana la urma si cum te mai simti.

  24. Salut Gabi!
    M-a impresionat mult povestea ta, si cred cu tarie ca esti un om foarte puternic! Spun asta pentru ca numai un om puternic poate indura atata, pentru o perioada asa lunga de timp si ma gandesc totodata, oare cati alti oameni la fel de puternici exista acolo, in autobus, metrou, mall, parc, si explodeaza in interior si in tacere?!
    N-am sa ma apuc de scris romane…
    Sfatul meu:
    -fii mai egoist! Iubeste-te in primul rand pe tine si devino cel mai bun prieten al tau! Nu te mai trata atat de urat, ca nu ti-ai gresit cu nimic! Opreste-te putin, poate chiar rupe-te putin din mediul in care te afli (fa o excursie singur intr-un oras mare, nou, necunoscut, sau undeva la munte unde e liniste!) si incearca sa petreci acel timp numai cu tine, imaginandu-ti viata pe care ti-o doresti! Poate vei realiza ca vrei ceva “de la zero”, ca vrei o viata noua, ca vrei sa lasi totul balta si sa te stabilesti intr-o alta tara, cu alti vecini, prieteni, colegi, si intr-un final cu un partener care sa te sprijine asa cum ii sade bine unui om puternic! 😉 Ai doar 29 de ani! Daca simti ca-ti vine sa-ti “bagi p%$a!” atunci fa-o!!
    -incearca sa te indepartezi de acest prieten al tau, pentru ca nu-ti face deloc bine relatia cu el. Daca este heterosexual, atunci relatia nu are nici o sansa, iar realitatea, oricat de zdrobitoare ar fi, trebuie acceptata! Poate dupa ce vei trece peste, veti putea redeveni prieteni, dar momentan relatia cu el iti este daunatoare.
    -trebuie sa incepi sa scoti la suprafata adevarul din viata ta pt. ca numai asa vei putea fi impacat cu tine! (dar asta-i deja teorie, caci cu totii stim ca-i mai confortabil sa fii “out of the closet” si totusi prea putini suntem!). Esti un om puternic!
    -intrebare: cu ce mama naibii ti-ai gresit, incat te-ai condamnat la a-i fi cavaler de onoare la nunta?!?! Gabi, inventeaza o scuza si refuza politicos! Nu-ti face cu nimic bine o astfel de experienta…
    -asculta un cantec vesel si plin de energie…nici nu stii cati oameni ca si tine exista in tara asta. Din pacate oamenii ca si “gabitza” nu realizeaza cat potential uman si cata energie se consuma datorita homofobiei! Pentru ca noi decidem sa urlam in interior, iar asta nu se aude…
    Dar lucrurile se vor schimba in bine, pentru ca lumea incepe si in Romania sa fie mai educata, si totul porneste de la educatie!
    Evident ca te invit sa primesti aceste sfaturi “sub beneficiu de inventar!” Este ceea ce probabil ca as face eu daca m-as afla in situatia ta, dar poate sa nu fie deloc ceea ce tie sa ti se potriveasca. Asa ca te invit sa iei ce consideri tu util din acest reply, iar restul sa il ignori!
    Ramai la fel de puternic!
    Sa citim numai de bine! 😉

    PS: Homosexualitatea este la fel de normala ca si faptul ca am baut o cafea azi dimineata!

  25. Iubirea este pur si simplu iubire, nu conteaza sexul, pozitia sociala sau convingerile religioase ale unui popor. Eu insumi am avut o experienta similara cu a ta, stiu prin ce treci, trec prin asta de la 20 de ani si ma intreb in fiecare zi cum ar fi fost, ce fel de viata as fi avut.

    Pe scurt acum mai bine de 25 de ani m-am indragostit si eu ca si tine de un inger, era un baiat de nota 10, dar nu puteam sa-i spun, pe deoparte pt ca familia mea nu ar fi acceptat in ruptul capului o astfel de relatie si pe de alta pt ca nu stiam daca si el ma iubeste, atunci aveam foarte putine informatii despre ce inseamna sa fi gay.

    Am decis ca cel mai bine este sa renunt la o astfel de iubire si m-am dedicat afacerilor, ajungand un om instarit cu o familie model (am o sotie si 2 baieti). Insa dupa 30 de ani, timp in care nu l-am vazut decat de 2 sau 3 ori, am primit de la sotia lui o scrisoare in care imi marturisea sentimentele sale, scrisoare scrisa cu cateva luni inainte de moartea sa… datorita unui cancer care-l tintuise la pat mai multi ani.

    Am fost devastat de durere am irosit cel mai frumos sentiment de care este in stare fiinta umana, o parte din mine a murit impreuna cu el pt a doua oara chiar daca sunt un model pentru aceasta societate totul este fals in jurul meu, singurul adevar era in ochii lui mari si albastrii.

    Sfatul meu fa ce-ti spune sufletul pentru ca numai asa o sa reusesti sa mergi mai departe fara regrete.

  26. @diablo
    e ciudat cum majoritatea oamenilor aleg principiile dupa judecata societatii, inabusind inima care cu toata explozia sentimemntului, nu are forta necesara ca sa faca ratiunea sa treaca pe locul doi.
    dupa mintea mea, ar trebui ca ratiunea sa slujeasca iubirii, alegand caile, drumurile, faptele, care sa faca sa apropie sau sa uneasca cele doua inimi, ratiunea ramanad in continuare gardianul care are grija ca dragostea sa se implineasca si sa se consume.
    O DRAGOSTE ca a ta e rara diablo si cu toate sfarseala trupului si moartea inimi, te poti numii printre alesii Divinitati, fiindca numai ei pot fi cababili de asemenea putere iubirii in timp.
    SI ca sa inchei optimist, iti spun ca inima e singura care poate sa reinvie si singura care poate ca odata revenita din moarte sa te faca sa simti bucuria vietii, dar indiferent de ce-ti v-a oferi viitorul, sigur ai devenit prin experienta asta, un om mai bun si mai intelept.

  27. @gabita
    trebuie sa existi si tu, cu ura neostoita insotita de spumele si clabucii aferenti gurii tale scabroase, gura care executa mesajul mintii tale pervetite de prostie, frica, necunoscut si pravolnicie. In mintea ta e aceptabil ca un copil sa vada bataia si cearta dintre dintre doi adulti poate chiar parintii, decat imaginea plina de dragoste a doi oameni care se iubesc. Pentru tine iubirea e atribuita arbitrar numai unora, uitand ca nu TU esti mucul central cre decide cine are dreptul sau nu la iubire.
    eu STIU CA SI tu TREBUIE SA EXISTI PENTRU SIMPLUL MOTIV , CA SA NU UIT eu DE EVOLUTIE.
    IN REST ITI UREZ NUMAI DE BINE SI SA GASESTI DARUL LUMINII.

  28. Eu am 13 ani si stiu cum este:(…Si eu tin la un bait mi”a zis ca e gay…dar mai zice ca ii plac si fetele…dar mi-a zis ca ia fost rusine sa imi zica in fata, o data p mess cand eram in Italia…eu sunt yoghin…am renuntat la asta din cauza ca il iubesc am momente in care cer: Doamne damil aici si iti jur ca dupa imi voi plati pedeapsa mai cruda decat o dai tu dar te rog lasama sa fiu q el. Il iubesc e complicat…dar…:(…m-am saturat…de viata asta, e o fregatura..:((

Comments are closed.

Vezi si...

Cold Star

Ca tot vorbeam ieri de acceptarea celor de langa noi. Vizionare placuta! Via C. Branea.

Articole din aceeasi categorie