Am dat de filmul ăsta din greșeala. Păi, nu chiar. M-a obligat o prietenă foarte bună să îl văd pentru că „o să-mi placă”, și pe deasupra are și „ceva din tematica gay”. Într-adevăr, tema centrala a filmului nu are legătură în niciun fel cu LGBT, deși apar implicații.
Puteți să vă dați seama că mi-a plăcut pentru că altfel nu aș scrie despre el. Țin să menționez că asta se întâmplă după ce am trecut de valul inițial de depresie, ceea ce pare să se întâmple des în ultimul timp (depresia, nu scrisul).
Revenind la oile noastre. Filmul este despre o bătrână extrem de credincioasă, trecută prin viață, însă parcă blocată în secolul trecut. V-ați da seama despre ce vorbesc dacă ați vedea filmul. Mi-e teamă că nu stăpânesc cuvintele suficient de bine pentru a o descrie cum se cuvine. Ea pornește în căutarea fiului pierdut pe vremea când încă nu știa ce e viața și trece prin multe pentru ca în final să cadă la pace cu demonii trecutului.
Acum, povestea este chiar captivantă, deși nu prin dinamică, însă ceea ce dă cu adevărat sens și valoare filmului este Philomena însăși. Ea reprezintă instanța supremă a bunătății și este un exemplu mai bun al omului ideal (cel descris de Biblie, a doua jumătate, nu prima) decât multe fețe bisericești.
Am spus anterior că tema centrală nu are lăgătură cu homosexualitatea, însă filmul este unul dintre puținele filme gay pentru persoane straight. Nu prea are sens când e caracterizat așa de general, deși în mare cam asta ar fi ideea.
E un film bun, profund, și mai e și inspirat din realitate. Puteți vedea trailerul (asta în caz că nu v-am convins).
Prin urmare, ce vă mai spun e: google it! watch it!
Bineînțeles că aștept opinii indiferent dacă v-a plăcut sau nu.
Stay safe!
skylerJ
Se pare ca o sa-l vad, dar inainte trebuie sa-mi garantezi ca nu ma apuca depresia. Se ia? Daca nu, de ce inchei cu “stay safe”?! :))
Nu pot să garantez nimic :D… Cât despre “Stay safe!”, e valabil și când treci strada. 🙂
Nu-mi plac dramele, dar totusi i-am dat o sansa ptr. ca l-ai recomandat tu.
Presupun (l-am urmarit cu pauze) ca morala filmul este iertarea. Nu stiu ce parere voi avea peste 1;2-10 ani despre iertarea celor care-mi fac rau in mod deliberat (cum s-a-ntamplat in film), dar in prezent nu pot/nu vreau sa nu intorc raul care mi se face. Imi place sa cred ca fiecaruia trebuie sa i se dea ceea ce cere-merita. Imi place cum a jucat Judith, si recunosc ca-n unele scene mi-a sustras o lacrima sau doua.
Un film bun, de altfel, pe care nu pot spune ca regret (prea mult, jk :D) ca l-am vazut.