“Dumnezeu a creat lumea, însă oamenii şi-au creat şi ei o a doua lume, arta”, filosofa marele regizor şi actor austriac Max Reinhardt.
De multe ori am vorbit despre artă și cultură aici, pe DarkQ, asta deoarece cred cu tărie că gay-ii au o deschidere largă către muzică, film, fotografie, pictură, modă etc.
Elton John, Freddie Mercury, Michelangelo, Oscar Wilde, Tchaikovsky, Leonardo da Vinci, Thomas Mann sunt doar cateva dintre personalitățile gay care au marcat arta și cultura de-alungul istoriei. Este știut faptul că arta, în general, este deschizătoare de orizonturi, modelatoare a viziunii asupra vieții dar și o mângâiere tandră pentru suflet.
Europa, bătrânul continent, este fără îndoială continentul care adăpostește o istorie grandioasă, mii de muzee cu exponate deosebite, elemente arhitecturale unice în lume și multe alte elemente care au contribuit la faima culturala de care se bucură la ora actuală.
Dintre toate țările, Austria este una dintre cele mai reprezentative din acest punct de vedere. Sub dinastia hapsburgică compozitorii secolelor 18 și 19, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, și Johann Strauss II. au transformat Viena în capitala muzicii clasice, noblețe care se resimte fără tăgadă și în ziua de azi.
Viena abundă de parfumul cultural, întâmpinându-și turiștii iubitori de artă cu clădiri impresionante, evenimente remarcabile, săli de operă și teatru unice în Europa, toate într-o atmosferă care amintește de perioada de glorie austriacă din punct de vedere cultural.
Putem aminti aici Opera de Stat din Viena, care a fost proiectată și construită de arhitecții homosexuali Eduard van der Nüll (1812– 1868) si August Sicard von Sicardsburg (1813–1868).
Completându-și renumele de țară a artiștilor, Austria a fost întotdeauna și țara unor poeți măreți (Franz Werfel, Franz Grillparzer, Rainer Maria Rilke, Adalbert Stifter), scriitori și romancieri (Arthur Schnitzler, Stefan Zweig, Thomas Bernhard, Robert Musil).
Austria este bine reprezentată și la capitolul artă vizuală. Unul dintre cei mai reprezentativi artiști fiind Gustav Klimt (1862-1918), pictor și decorator, lider al avangardei vieneze și unul din fondatorii Secesiunii.
Arta sa a contribuit în mare măsură la izbucnirea uneia din cele mai mari revoluții din istoria artei. Acest inițiator al modernismului ar fi împlinit în acest an 150 de ani, motiv pentru care 2012 a fost declarat anul Gustav Klimt.
Astfel, marile muzee vieneze vor găzdui expoziții ale picturilor realizate de acest artist. “Sărutul”, cea mai important pictură a artistului, se poate vedea la palatul Belvedere din Viena care de altfel a fost resedinta de vara a unuia dintre cei mai importanti homosexuali din istoria austriaca: printul Eugen de Savoia (1663-1736).
Mai multe informatii puteti afla urmarind pagina lor de Facebook. Așadar, dacă doriți o incursiune în arta și cultura Austriei, nu ezitați nici o clipă: Viena ne așteaptă!
Nu știam că Eugeniu de Savoya a fost gay 🙂
Sigur a fost… un nume ca “Eugeniu” la care se mai adaugă și “de Savoya” îți inspiră heterosexualitate? 🙂
Că mie nu.
Bine, glumesc, evident, dar dacă așa zic scrierile, așa o fi…
Deci Viena would make me even gayer!? SUPER.
Nu am fost niciodata, insa suna interesant 🙂 …. desi muzeele si drumurile din orasele astea mari ma obosesc de moarte 🙂
Adevărul e că… vine o vreme când o să vizitezi numai muzee, și o să mergi la teatru și operă… 😉
Io am văzut Viena de mai multe ori, e mișto, mai presus de toate mi-a plăcut să iau micul dejun pe terasele alea ale lor din centru, să privesc oamenii… etc. Au multe chestii faine, inclusiv cluburi (cu de toate), cafenele gay/gay friendly etc. Ok, acu… printre toate astea, e păcat să nu vezi cel puțin marile puncte de atracție culturală cu toate că intrarea cam peste tot e destul de piperată (15-20 Euro+)…
Primăvara sau toamna e cel mai frumos.
La școala de popi am învățat multe despre Eugeniu de Savoya (și probabil că le-am uitat din cauză că nu erau lucruri prea importante de reținut), însă ai dracului niciodată nu ne-au spus că era homosexual. Oricum, promit să mă docomentez mai bine. Asta așa, că vreau să fiu un teolog bine informat. 🙂
Cât despre muzee și operă… cred că avem și noi în România multe lucruri de văzut (și ascultat). Și mă gândesc la Muzeul Bruckental, cetatea Sighișoarei, muzeele din București (Grigore Antipa, de exemplu), lăcașe vechi de cult, cetăți dacice, castre romane, Ateneul Român, etc etc etc…
Însă cred că e bine să le faci pe toate în viață. Mie mi-a plăcut întotdeauna să combin utilul cu plăcutul și nu cred că e rău deloc să faci asta, cu excepția cazului în care ești manelist convins și îți rezervi din timp și bilet la renumitul concert de Crăciun din Viena, ca să dau un exemplu. Eu mă bucur că mai mereu caut să nu refuz o experiență nouă, asta dacă este în limita bunului (meu) simț și caut să scot din aceasta ceea ce consider eu că este bun pentru suflețelul meu.
Scuza fiind astfel ticluită, mărturisesc faptul că am considerat, la un moment dat în viață, Opera ca fiind un loc unde se adună numai fandosiți îmbrăcați la patru ace, să asculte și să încerce să înțeleagă opera unui mare om (înțeleasă și) interpretată de o gloată de oameni care mai de care cu viziuni proprii. Mi se părea penibil să asculți diferite interpretări din Nabuco, de exemplu. Dar mi-a fost dat să particip la încercarea de interpretare a unui fragment mic din opera lui Verdi, corul sclavilor evrei, care doreau să fie eliberați din sclavia egipteană, moment în care am trăit, împreună cu ai mei colegi – de la acea vreme – , emoții intense, atât de intense încât mi-au schimbat total opinia despre Operă, muzica clasică, etc. La un moment dat chiar mi-am dorit să mă angajez la Filarmonica de stat din Constanța, însă detaliile despre mâncătoria dintre angajații de acolo și lipsa profitabilității pe termen lung a acestei meserii m-au făcut să renunț la astfel de „mofturi” artistice.
În continuare însă consider că a ajunge să îți placă să asculți un Mozzart, sau un Vivaldi, sau un Enescu, sau combinații de genuri muzicale în care unul din cele două (sau mai multe) este cel clasic, denotă o maturitate emoțională zic eu importantă în construcția fericirii noastre.
„Problema” creativității este faptul că este contagioasă și poate transforma anumiți oameni (sau probabil că pe toți, însă cu rezultate mai rapide sau nu) din imitatori în creatori.
Aaaa și uitam să spun… Și mie mi-a plăcut Viena. m-a surprins faptul că pare un oraș liniștit, ordonat, fistichiu, un adevărat bibelou bun de admirat. Îmi imaginam, până în momentul în care am vizitat Viena, că popoarele germanice sunt popoare de namile blonde insensibile… dacă vă vine să credeți. Eu care credeam că Parndorf este raiul pe pământ (shoping-addicts știu de ce) și că centrul de interes al Austriei este acolo. Bineînțeles că la acea dată realizam că manelele sunt de prost gust în cantitate mare și că nu contează așa mult ce scrie pe etichetele hainelor sau mai ales PE haine.
Aș mai merge în Viena, eventual cu timp mai mult de colindat decât am avut atunci. Din păcate nu am avut timp decât de a ne pierde prin mulțime vreo oră la Oktoberfest și a colinda pe străzile vechi în căutarea unei cafenele șic.
Vă salută Sergiu de la Viena! Este bine si simte lipsa prietenilor de pe Darkq.
Transmite-i salutari si sanatate lui Sergiu, si mai spune-i ca va trebui sa faca pe ghidul in Viena. Am auzit numai reclame bune si vreau sa fac o excursie.
Recomand si o gustare pe terasa la Kalenberg (musai branzeturi, struguri, si painici de tot soiul) urmata o cafea la Gloriette. Cei pasionati de muzee, atentie, sunt mari si pot fi obositoare, un muzeu pe zi va fi arhi-suficient. Sa nu uitam de biblioteci, mari, bine organizate si primitoare. Complexul Schönbrunn. Rote Berg. Tier Garte. Prater (nu departe se afla un local de rock cu iarba buna). Cinema 5D. Donauinsel.