Azi m-am trezit foarte binedispus. Câteva minute mai târziu sună telefonul. “Dragă, vin după tine, să mergem la sală!” Mi-am făcut cafeaua, pe care am băut-o cu zâmbetul pe buze. Ieri a fost o zi foarte frumoasă pentru mine. Mi-a plăcut să-mi dau seama că zâmbesc. Apoi a apârut şi drăcuşorul cu care am fost binecuvântat. Era şi el la fel de zâmbitor. Ne-am bucurat în continuare de realizările din ultimele 48 de ore.
Apoi am hotărât că vrem să stimulăm în continuare secreţia de endorfine. Hai să facem sport! Ne-am urcat într-un taxi şi ne-am dus la sală. La “Casa cu flori”! :)) Am vânat un pui, pe care l-am servit a la grec. Apoi am zis că dacă tot suntem la capitolul vânătoare, hai să şi pescuim un pic. Eu am prins un Somon Orly şi el unul la grătar. Am scos şi nişte salată verde, din care am mâncat doar câteva frunze, ca toate manechinele care se respectă, right? :)) Apoi am zis că ne-ar prinde bine să ne răsfăţăm cu o cafea aşa cum numai nea’ Julius Meinl ştie s-o prepare, lungă şi bună cum ne place nouă! :)) Ne bucuram anticipat pentru realizările remarcabile ale zilei.
Am plecat istoviţi de la sală. După aceea m-am întâlnit cu mi Diabla, pe care ştiu că am reuşit s-o binedispun măcar un pic… mai mult. 🙂 Am băut o cafea şi am stat de vorbă. N-o văzusem de vineri şi deja îmi era prea dor de ea. Fiica lui Asclepios era de gardă, aşa că am amânat întâlnirea noastră zilnică pe mâine. Puţin mai târziu sună telefonul. S-a produs un eveniment neaşteptat şi binevenit. Încă ceva care ne-a demonstrat că facem bine ceea ce facem şi că mergem înainte. Spre Paris! În Perla Nagră! :)) Am achiziţionat urgent o sticlă de şampanie şi am dat fuga la sediu, unde am ciocnit pentru succesele de ieri, de azi şi de mâine în fiecare zi!
Am avut o zi minunată! Într-adevăr suntem o echipă unică, pentru că împreună doborâm absolut orice ne stă în cale, şi la fel facem florile să înflorească!
Draga Luxor, stiam eu ca dormi cu pusca sub perna, dar nu banuiam ca ai achizitionat si o undinta intre timp! Hi hi!
Oricum, la sala, ca la orice sport de altfel, proba de “individual- compus” demonstreaza cel mai bine unitatea “echipei” si reputatia “scolii”.
Eu nu sunt dracusor, apoi stii bine ca imi face placere sa ma pierd, sa nu stiu incotro ma indrept, sa sar de pe fix, sa fac lucrurile pe dos, sa nu ma supun regulilor, sa ma rasgandesc, sa ador si sa urasc. Multumesc pentru clichetul cestilor de cafea cu sampanie in ele, pentru ca ma intelegi, pentru ca nu vrei sa fiu altfel si mai presus de toate pentru ca pot fi eu.
Stii, mereu m-a fascinat sa vad cum cineva poate aprecia nimicul, cum cineva poate vedea frumusete acolo unde totul este sterp si otravit, cum cineva poate transforma negrul in alb. Cred ca este extrem de greu sa cauti un anumit stereotip, un aluat pe care sa-l prelucrezi asa cum vrei (si de cele mai multe ori nu se reuseste decat o “coca” dezumflata).
Ieri, intr-adevar a fost o zi la sala, o zi in care axonii au transpirat si au alergat spre hipertrofiere.
frumos:) X-Men Evolution 🙂
fiica lui Asclepios = Iulia, nu? dar cine e tu Diabla? 🙂
oricum, sa aveti grija de voi..!