Stateam langa ea. IUBIREA mea - singuratatea mea, fericirea mea, supravietuirea mea.
Vazandu-i ochii. Care ma asteptau. Intunecati. Urmarindu-mi cu caldura gesturile. Foarte curios, pe masura ce percepeam prezenta ei - a singuratatii, fericirii, supravietuirii mele - imi dadeam seama ca increderea in iubirea mea, ma ajuta sa depasesc teroarea orelor de non-singuratate, non-fericire si pseudo- fericire.
Simteam cum toate cele intamplate pana la aparitia ei - a iubirii - incep sa se piarda, asa cum imi dorisem dintotdeauna, in trecutul meu obscur, indepartat.
Prezenta ei - a iubirii - imi permitea eliberarea de orice imbracaminte ridicola, obositoare. Atat doar, ca, alaturi de iubire, haina mea nu-mi era nici mai comoda, nici mai utila. Prezenta ei, a iubirii, risca sa-mi deschida o rana veche, dureroasa. EA, iubirea, era aproape, foarte aproape.
Periculos de aproape - privindu-i nasul mic, carn, impertinent, cu narile agitate continuu, buzele usor palide, frumos arcuite. Si, totusi, in locul ei, simteam ca se afla -nu Non-Iubirea - ci timpul, nu cel trecut, confuz, mizerabil, terorizat de asteptare, ca un organism ce se straduie din rasputeri sa reziste unui cancer orgasmic, ci altul, mai scurt, ce-mi statea inainte, naruit, fara nici un punct de sprijin. O extindere egala cu ceea ce am fost si as fi putut fi...
A iubirii si non-iubirii. Alta data, cand ma invadau asemenea stari, nu aveam nevoie de nimeni - nici iubire, nici pseudo-iubire, nici non-iubire, nici cvasi-iubire... Nu aveam nevoie de nici macar mine... Si, totusi, pentru aceste iubiri (fie ele pseudo- sau non- sau cvasi-) incercam sa ma reconstruiesc.
De cele mai multe ori plictisit. Si ingrozit. Pentru ca, de obicei, in absenta ei - a iubirii - raman eu insumi. Invadat de stari si kharme care nu eram eu, dar imi aminteam de ele, de cioburile de sticla din care, cica, imi reconstruiam imaginea vietii, imaginea iubirii, imaginea realului Ady...
Si, totusi, dupa atatea eforturi de reconstruire a ceea ce eu insumi sunt, refuz sa ma mai gandesc la fiecare ne-nascuta traire de iubire. "Asta e viata pe care o merit" - imi spun. Din moment ce o suport, inseamna ca exact atat merit. Nici iubire, nici non-iubire. nici cvasi-iubire...
Nici macar gustul unei...apropieri de iubire. Poate ca nici nu exista altceva. Poate ca totul este sa intorci si pe o fata si pe alta aceleasi inrebari fara raspuns...
Sa speri ca trebuie sa existe si altceva decat ceea ce traiesti,...
Foarte frumos Robert :yes:
Un “Buhuhuuu” fericit tuturor 🙂
Soo Sweet 😛 :-*
Multam, la fel.:yes:
Haha, draguţ! Mulţumim asemenea!
Să sară pozele cu costumele! 😛
Au, m-am speriat! Sau mai bine zis… sperie-ma!!!
Ce dragut 😀
care vrea sa se insoare cu mine?
dori, fix acum de halloween vrei să te ceară careva de soție?
Mersi si tie! Mergi la vreo petrecere costumat?
tomi, nu e nevoie… pot să merg și necostumat, efectul va fi garantat. În plus, la petrecerile la care merg eu, cam tot timpul e Halloween. :))
@Robert G, da` cand ai vrea sa o ceara de nevasta? Maine? Lasa ca e bun sa oficializam si o nunta!
@RobertG
Finuț ca-ntotdeauna 😀
tomi, păi cum altfel? 🙂
:laugh:
Îmi place clipul! Este chiar foarte reușit!
Bhuuuu
fain așa!!
Foarte, foarte fain clipul 😛
Vaaai, mulțumesc, mulțumesc… “și-acu’ hai cu florile!”
Apropos, sunt profund dezamăgit că nu-l văd pe Mayley nicăieri. Vreau să vină să mă felicite.
Mayley asta ti-a tras clapa Robert.
Maykei a vazut, placut si se intreaba cum ai facut asta!
Foarte reusit:) 😀