No menu items!

Nu vreau pace in Univers!

Acelasi autor

Cum Sunt?

Chestionarele completate vor fi postate pe website-ul în curs de dezvoltare, pe măsura completării lor: www.cumsunt.ro! Scopul poveștilor comunității LGBT este să ofere informații heterosexualilor cu...

Excesul de prea mult curcubeu dauneaza grav sanatatii (mintale)!

Frate, ce aveti toti cu cacatu' ala de rainbow!? Plm, zici ca DarkQ a devenit brad de Craciun. Bine, ideea e ca am observat...

Bunul gospodar isi face vara sanie si iarna car. Uneori.

Rasfoind Internetul, acum cateva zile, am dat peste un articol din publicatia online Ring, un alt tabloid specific romanesc unde fiecare titlu contine macar...

Gelozia, bat-o vina

Am fost un om extrem de gelos si posesiv, m-am mai domolit deoarece pe de-oparte experienta m-a invatat ca nu poti inchide un partener...

Cel mai mare regret din viata mea…

... este ca sunt gay. Pe masura ce trece timpul regret din ce in ce mai mult acest lucru. Ideea de ca lumea gay...
RobertG
RobertGhttps://darkq.net
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

Ora 05:32. Dupa cateva ore de promovare a catorva din site-urile mele, in playlist-ul din WMP a rasunat o melodie care imi place la nebunie. Si imi venisera in minte cateva idei pe care ma gandeam sa le astern aici, pentru a le putea reciti candva, peste ani. Aceasta e melodia despre care va spuneam:

[youtube]HJ6GzRkO8lM[/youtube]

Ma gandeam la puterea de a ne resemna, la capacitatea de autoconservare, autovindecare, la puterea de a ridica atunci cand suntem doborati de vreo sageata plina cu venin care, evident, nu ne-a fost destinata.

 Parca din ce in ce mai mult lumea e intesata, imbuibata de miresme bacoviene, parca nici florile nu mai miros a flori, totul e din ce in ce mai artificial, mai fals. Inconjurati de aceasta atmosfera “de vis” incercam sa ne tesem un loc, o utilitate, un rost in viata asta putreda, mica, asemeni unui graunde de nisip intr-un desert neudat de ploi. Pasim cu pasi repezi care teluri care maine ni se vor parea niste glume proaste. In aceasta graba nesabuita fara sa vrem dam peste obstacole pe drumul nostru sterp, urcand si coborand. Exact aici intervine puterea de autovindecare.

Personal niciodata nu am dorit pacea in Unives, nici macar (doar) bine tuturor. Mi-am dorit doar licaraia din lampa cu petrol sa vegheze asupra-mi in noptile de zi cu zi. Inclin sa cred ca am forat in adancuri, am innotat in mari inghetate si am zburat (fragmentat) printre stele. Si totusi… se pare ca nu ajunge. Niciodata nu voi afla (probabil) ce anume tine flacara lumanarii aprinsa.

Este foarte interesant ce se intampla. Ajungi cu timpul atat de urat incat te deranjeaza frumosul, il iei in deradere… se pot face chiar si glume pe seama acestui adjectiv. Uneori am tendinta de a inlatura orice element care ar avea cea mai mica putere de sensibilizare, de dezmortire din anestezia autoprovocata oarecum.

Sa stiti se ajunge relativ usor la un nivel la care lucrurile care ar putea sa te intristeze sunt din ce in ce mai putine si abia atunci ne putem da seama cat de greu este de fapt sa fim sinceri cand spunem “nu ma intereseaza!”. La fel de greau este dai ceva si sa nu astepti nimic, totul pentru nimic. Dar, este o izbanda. Una superba. Totusi, pentru reusita, asa cum spunea un om, e nevoie de foarte mult antrenament.

Gata cu prostiile, back to work!

1 COMMENT

  1. Robert, dincolo de “Adagio’-ul lui Albinoni genial transpus de transcedentala voce si licar si tremur interior reverberat al lui Sarah Brightman, parca ma regasesc/ne regasim in invocatele tale “antrenamente”… Orice comentariu ar suna patetic si/sau ilar, dar… subconstientul acesta al “agoniei si extazului” deloc distimic, deloc obsesiv-compulsiv ne impune, din cand in cand, nevoia socializarii cu noi insine… ne provoaca revolte atitudinale, genereaza o alta sculptura al realului realitatii…!!!

    P.S. Cel mai placut surprins am ramas la sincronizarea mesajului tau (ascuns in spatele verbalei tale defulari) cu viata lui Albinoni, respectiv drama existentiala a divinei Sarah… poate, din curiozitate, vei dori sa citesti, sa descifrezi biografiile tragice ale celor doi “semizei”…

Comments are closed.

Vezi si...

Marșul Diversității, evenimentul nostru, al tuturor

După cum știți, ieri a avut loc Marșul Diversității, organizat de ACCEPT în colaborare cu cei de la PSI România, principalii jucători din arena ONG-urilor LGBT din România. Nu am participat din păcate, însă am răsfoit online-ul după informații. În acest an o prezență binevenită și încurajatoare a fost...

Articole din aceeasi categorie