La facultate poti sa ai un examen, pentru care sa nu te pregatesti.
Lipsa de pregatire poate avea diferite motive care te-au oprit sa inveti sau pur si simplu dezinteresul si lenea care sunt cei mai frecventi factori care impiedica orice student sa studieze. De aici rezulta o restanta pe care o dai in mod repetat pana in momentul cand vei reusi sa promovezi examenul si aici ar fi trebuit sa inveti pentru a avea un procent cat de cat de promovabilitate.
Ce se intampla insa cand examenele vin din partea vietii, constand in diferite bariere de trecut, hopuri, intamplari sau probleme? Viata este ea insasi un examen, unul continuu care se termina odata cu moartea. Acest examen consta in teste de rezistenta fizica, mentala, psihica. Doar ca aici platesti de prea putine ori in bani si de multe ori platesti mai degraba in lacrimi, durere, probleme, dar si victorii, asta depinzand de caracterul fiecaruia dintre noi, de principii, educatie, gandire, ambitie si multe altele.
Unii dintre noi promoveaza aceste examene cu brio, altii dimpotriva, le pica cu brio, doar ca sunt oameni care dau un examen la nesfarsit si tot nu invata. Sunt oameni care ori nu privesc lucrurile din unghiul corect din care ar trebui privite ori pur si simplu nu vor sa invete. Un examen de viata nu este simplu, trebuie sa fii rabdator si optimist, trebuie sa inveti sa-ti accepti problemele, sa-ti recunosti greselile, sa le evaluezi si reevaluezi. Examenele vietii devin un succes atunci cand stii sa le iei ca atare, cand stii ca esti pregatit, mai ales datorita faptului ca ele te pot lua pe nepusa masa.
In viata niciodata nu vom putea experimenta tot ceea ce trebuie. Nimeni nu preda “VIATA”, nimeni nu e profesor intr-ale vietii, nimeni nu a trait tot ce se poate trai si toti murim neexperimentati si de aceea este bine sa mai tragi cu ochiul la greselile vecinului, fara a-l judeca, doar pentru a invata.
Dincolo de examene, viata trebuie traita. Traiti, invatati, cititi, dormiti, mancati, iubiti, apreciati, uitati si bucurati-va de viata. E prea scurta ca sa o pierdeti cu lucruri inutile .
p.s. La multi ani celor care intr-un fel sau altul iubiti!
Cineva imi spunea ca in viata suntem singuri de un singur lucru, doar unul … si anume, ca intr-o zi o sa murim. Viata nu incepe sa fie traita “asa cum trebuie” in urma unei sarituri cu parasuta (natasha bedingfield – pocketful of sunshine), ci cu lucruri mici si incercand sa fii cat mai cultivat … simt nevoie unui “etc” 🙂
Singurul profesor care iti poate preda viata e sufletul. Daca il asculti o sa iti mearga bine.
Depinde acum si cum privim moartea, din punctul meu de vedere ar fi un sfarsit, dar totusi, ma gandesc daca in viata asta nu ai trecut toate examenele pe care le faceai, oare…Dincolo de moarte se afla o alta viata in care reiei acelasi ciclu?
Mereu m-am intrebat daca examenele astea din viata care sunt picate, vor fi reluate asa la nesfarsit…Viata e un ciclu ciudat si desi moartea e sfarsitul ei, tin sa cred ca de fapt cuvantul moarte apartine de viata…
Oricum, cred ca toate raspunsurile pe care le cautam sunt in noi, trebuie doar sa le vedem.
Viata e chiar un examen, suntem aici sa invatam sa traim, sa invatam sa murim in fiecare zi, asa cum spunea Platon. Experienta vietii e unica pentru fiecare dintre noi, asa cum sunt si trairile, mai mult sau mai putin intense.
Ne nastem, gangurim, vorbim, ne certam, iubim, uram, credem, visam, avem depresii, iata ca toata paleta ne este data la indemana, fiecaruia dupa nevoi.
Viata noastra, un sarpe Uroboros ce isi prinde in permanenta coada si defileaza in infinit…
Suntem copii Universului, speram, iubim, speram si iarasi iubim, pana cand in final, corpul se va raci si sufletul va pleca mai departe, spre alte zari!
Iubiti si traiti, lasati finalul pentru mai tarziu! Iubiti si daruiti-va iubire (a nu se intelege sex!:)) Zambiti cand mergeti pe strada, ajutati pe cei care va cer ajutorul, deschideti camara sufletului vostru pentru cel care cauta si bate la usa voastra. E prea multa nebunie in jur, prea multa lume judeca superficial, prea multa lume care confunda iubirea cu dimensiunile, prea multa lume care alearga nebuna fara sa stie ce cauta. Acordati-va putina liniste in noianul de avalase informatice.
Lasati-va in liniste, cautati-va pe VOI, cei care sunteti in interior. Cautati Eul. Energia inceputului si inceputul sfarsitului.
Lacrimile nu ne transforma in sfinti dar nici nu ne vor stirbi din valoare. Vom fi tot noi, mai buni, udati de singurele ape ce izvorasc si nu ajung niciodata in mare.
Am dus cenusa unei persoane dragi la mare, am intrat in mare si am lasat pe valuri pulberea de stele ce fusese candva un OM.
Sufletul era departe…
Si vis amari, ama – frumos glasuiesti, vorbele tale sunt la fel de induiesatoare ca numele tau, ales, sunt sigur dintr-o experienta inaltatoare a iubirii ce inobileaza sufletul.
Sol lucet omnibus.
Observ cu placere ca toti, si Meding, si itsfriday, si Zircon gandesc de data aceasta pe aceeasi fecventa cu mine si e al naibii de placut sa simti o asemenea armonie.