Relatiile de monogamie monogame sunt in zilele de astazi noastre pe cale de disparitie. Fie ca esti straight sau gay, ajungi la concluzia ca in zilele de astazi ziua de azi sa cladesti a clădi ceva impreuna cu ceva cineva, e mai greu decat a trage un vapor dupa tine, pe uscat.
Suntem tot mai reci fata de acest aspect si daca vom ajunge vreodata sa constientizam ca placerea de o viata este mai importanta decat placerea de o noapte, e va fi prea tarziu si oricum, iesim din acea limita de varsta impusa de societate. Pana la urma, cine impune acesta limita? Fie ca avem 20 de ani sau 80 de ani, cu toti toții avem acest drept dreptul de a simtii primi primii fiorii ai dragostei si ce inseamna sa iubesti cu adevarat pe cineva.
Sunt constient ca intru intr-un subiect destul de taboo pentru multi, si ca multi vor intra intr-o stare de negare absoluta unde ei se mint pe ei.
Daca a fii intr-o relatie inseamna sa stii sa faci sacrificii, de ce cele mai multe relatii de lunga durata sunt intre persoanele care sunt mai putin experimentate pe planul acesta? E simplu. Aceea varsta la care poti fii inocent, si sa nu para ciudat, e intre varsta de 18 maxim 19 ani 18 si 19 ani.
Multi nu o folosesc (ce anume nu folosesc? inocenta??) in perioada respectiva deorece li se pare mai normal sa se comporte mai maturi decat sunt ei de fapt. Dar cei care au curajul de a fii inocenti in acea perioada, parerea mea este ca vor avea numai de castigat (cum adică să ai curajul să fii inocent? Curaj îți trebe’ ca să fii inocent?).
Iubirea oricum nu este o formula matematica care o putem rezolva rezolvabilă; implica mai mult decat lucruri care sunt stereotipizate. La toti fiecare se manifesta diferit. Insa cand realizam ca am pierdut sansa de a trai-o cu adevarat ce facem? Relatiile de iubire din punctul meu de vedere este sunt un vapor. Daca pierdem controlul asupra carmei, ori se va izbii de un iceberg ori se va intoarce cu fundul in sus din cauza valurilor provocate tot de noi (super forțat, dar să zicem…).
Insa indiferent de varsta, vom ajunge sa ne dorim sa mergem in excursia pe care noi o numim relatie. Desigur, nu toti ne intoarcem cu ceea ce ne dorim din excursie, dar macar putem spune ca am incercat si ca nu a fost sa fie. Insa nu trebuie de la bun inceput sa il luam de pe “nu” în brațe, ci trebuie sa il facem pe dracu in patru si sa iesim din cochilia aceea impusa de societate si sa incercam sa ne asumam riscul de a fii raniti de catre cineva. Pana la urma daca nu te arzi, nu vei simtii niciodata cat de fierbinte poate fii dragostea.
OK, la jumatatea articolului am obosit. Nu mi se pare oportuna publicarea corecturii, aceasta facand articolul greu de inteles (poate chiar mai greu decat era cu greseli). O solutie mai fericita ar fi fost trimiterea corecturii catre autor pentru a fi mai atent pe viitor. Iar observatia despre curajul necesar inocentei, era pentru un comentariu, nu de adaugat in articol.
Ma gandesc cum ar fi fost sa-mi trec si eu observatiile tot in articol ca sa obtinem un meta-meta-articol.
da, şi eu să îmi trec observaţiile la observaţii tot acolo, eventual cu altă culoare….
by the way , în româneşte e “tabu” nu “taboo”
Serios k am incercat sa citesc articolul tau..am prins ceva din el. Ce varsta ai? k sa-mi dau seama ce vrei tu sa spui, dak ai 19 k mine nush cum vei intelege tu ceea ce iti spun eu
Pe viitor lasa taieturile alea.. nu ajuta cu nimic
way too meh.
nu inteleg scopul taieturilor.
Imi plac ideile din articol, exprimarea e putin greoaie dar nu toti s-au nascut cu abilitati deosebite in comunicarea scrisa, important e starea transmisa cu care ma pot identifica.
Nu cred ca erau necesare corecturile, se putea corecta “in culise” fara taieturi, inroseli si verzituri, in fond nu fac decat ca autorul sa se simta si sa para un retardat fata de cei care citesc.
Chi-ul a făcut implozie după primul paragraf.
Mă duc să fac yoga să-mi revin.
@Alex P
@Just Moi (#5)
@adrianmihai
@Rhade
Nu voi insista asupra motivelor pentru care este necesara aprobarea articolelor.
Exista insa instructiuni pentru autori si materiale ajutatoare (link1, link2, link3). Sunt accesabile de la “inregistrare autori” si “autori”. Evident, autorul n-a considerat necesar sa le citeasca. Dupa cum n-a considerat necesar nici sa revina pe blog, sa raspunda celor ce s-au obosit sa citeasca materialul.
Editorul care a aprobat a considerat ca materialul merita publicat, dar autorul trebuie sa stie de cata munca a fost nevoie pentru a aduce materialul la o forma… sa zicem, lizibila.
PS: Just Moi (#4), pe viitor renunta la “k”-urile alea… 😉
N-am zis ca este in regula sa se scrie prost, dar sa nu uitam ca scopul editorului este tocmai de a face un articol lizibil inainte de a fi publicat, misiune ratata in cazul de fata. Daca editorul era comod, o varianta mai buna ar fi fost chiar si respingerea articolului cu rugamintea de a fi rescris. Treaba care s-a facut imi aduce aminte de punerea capetelor in teapa in fata portilor cetatii pentru a speria dusmanii.
AlexP nu puteam explica mai clar decât tine .
Nu zic că articolul nu e plin de greșeli, dar unele dintre ele puteau fi trecute cu vederea, fiindcă nu erau neapărat erori mari, ci mai degrabă oglindiri ale unui vocabular sărac (repetiții, asocieri nepotrivite de cuvinte). Dacă se voia corectitudine până în pânzele albe, se putea corecta și pasajul …poți fii inocent…iar unele construcții puteau fi lăsate în pace. Întâmplarea asta mă duce cu gândul la o legendă din ”Amintiri din Epoca de Aur”, în care un profesor s-a dus într-un sat de munte să-i învețe carte pe localnici.
Nu ar trebui să ne mire faptul că omul nu va apărea să-și ridice, cel puțin sub pseudonimul ăsta, zmeura de aur. După ce că a dat cu bâta în baltă, a mai trecut și corectorul pe lângă el cu viteză de l-a făcut de noroi până-n creștet.
Până la urmă e și un aspect pozitiv în toată pozna asta. Lumea poate învăța că între o lectură de can-can și una de heirstailing e bine să ne mai potolim și neliniștile ortografice, mai ales că acum nu trebuie să mai alergăm la bibliotecă sau la librărie ca să ne documentăm. Internetul conține și-alte domenii decât .xxx sau saituri de socializare. Și putem face asta direct de pe aifon, după solar sau pensat. Felul în care scriem spune multe despre noi și e păcat să avem ceaslovul cu o copertă frumoasă și înauntru să fie numai muște prinse între pagini.
Eu sunt călăul, nah. 🙂
Ne place sau nu, cineva trebuie să frunzărească o parte din articole. Și nu, nu mă plâng de acest aspect, doar de bună voie si nesilit de nimeni am deschis posibilitatea oricui dorește să scrie articole. Singura “bubă”, ca să-i zic așa, e că n-am cum să dau un test de nivelul clasei a VIII-a înainte de înregistrare. 🙂
Nu vreau să descurajez scrierea de articole, însă am mai discutat de vreo 1 milion de ori niște chestii legate de greutatea parcurgerii unor articole publicate așa, doar că s-a chinuit cineva să le scrie.
Exact cum zicea și Alex P., ideea era “punerea capetelor in teapa in fata portilor cetatii pentru a speria dusmanii.” (+1) și cum bine sublinia și RZV în condițiile în care cineva scrie ceva fără să citească cele căteva rânduri destinate autorilor începători (pe nici nu știu de ce ne-am mai chinuit să le scriem)…
Corectatul unui asemenea articol nu are niciun sens, ba mai mult, cred că face mai mult rău, că autorul o să aibă impresia că e bun și va scrie și alte articole. 🙂
În concluzie, nu vreau să discriminez pe nimeni, însă promit ca de acum înainte să nu aprob deloc articole de genu’ și să trimit un mail autorului cu motivele pentru care am facut-o. Nu are niciun sens să încurajăm chiar pe oricine să scrie, pentru ca mai apoi editorii să stea 3 ore să corecteze articolul ca să aibă cât de cât înțeles (si oricum, cu o
floarecorectură nu se face primavară)…rediam, stiu că e urât ce am făcut, promit să nu mai fac. 😛
@Robert concluzia ta este de bun simţ, o susţin. Asta în cazul în care se face un referendum …
Să vedeţi ce ne face Grid acum…
Îi răcit grid, nu intră pe net zilele astea 🙂
@RobertG Se poate face munca comunitara ca stiu ca ma oferisem sa corectez articole nelizibile dar a ramas cu oferitul. Adica sunt de acord sa se trimita un mail autorului in care este avertizat de prostiile scrise insa in acelasi timp daca ideile din articol sunt bune e pacat sa nu fie corectat si publicat doar in forma corectata, fara sa fie denigrat in public autorul.
Rhade, da, așa e, dacă e ceva super interesant, merită corectat și publicat. Oricum, până la urmă rămâne la latitdinea editorilor. Personal cred că un articol de genul ăstuia de mai sus, nu merită efortul de a fi corectat (si cu atat mai putin publicat… ce pula mea de idei is alea cu curajul de a fi inocent intr-o relatie de monogamie). OK, îl publicăm, da? Bun. Autorul va mai comenta si va mai adauga alte articole tot același stil pentru ca un autor de genu’ nu-și dă seama că greseste (că așa-i legea asta nescrisă…), ba mai mult, mai avem si toate sansele să se supere pe noi că am îndrăznit să ii corectam articolul. Aici e buba, că o treaba de acest fel tinde să devină malignă. Ceea ce nu e de dorit pentru că trebuie să ne prețuim timpul liber pe care îl avem, nu să-l aruncăm pe cauze pierdute.
Una e sa ai un blog cu un singur autor (sau maxim 2-3) si alta e să ai un blog unde practic oricine sa poata scrie daca are chef. Daca vrei sa pastrezi un blog cu mai multi autori la un nivel la care sa nu iti vina sa iti scoti ochii din cap si sa-ti tragi
palmipalme cand il citesti, mai tai si in carne vie, asta e viata. Nu suntem obligați să acceptăm să dădăcim fiecare copil sinucigaș (cu Vitamina C, din nefericire…) crescut în era mess-ului și a hi5-ului pe care dacă îndrăznești să-l contrazici se mai și supără. Pentru ei s-au inventat cabinetele psiho, diverse medicamente etc. Asta e, viața nu e dreaptă, nu a fost niciodată. DarkQ e mediul nostru, am muncit pentru el ca să fie cum e acum, și doar pentru că e posibil ca cineva să se întrebe “Bă, oare chiar nu îs capabil să leg două cuvinte între ele?”, nu are sens să ne futem timpul aiurea.Oricum, cum bine s-a observat, pe blogul ăsta nu se simte confortabil oricine, ceea ce e foarte bine, zic. 😉
Apropos… o știți p-asta?
O babuta la cabina de vot, sta 15 minute, toata lumea o asteapta… Iese baba si intreaba: – Maica, “f**u-va-n gura” se scrie legat sau despartit?
Robert #20 e tare! dar de ce ai cenzurat, ţi-e ruşine să scrii futu-vă?
#19 dacă tot suntem la subiectul ăsta nu e “pălmi” ci “palme”
🙂
CM, hahaha, da… 🙂
Da, nu intru pe net că mă trage curentu’ rețelei 🙂 .
rflx.mike ~
Nu sta cu mâinile-n sân, bagă-te pe ei și zi-le să comenteze la subiect, că au luat-o rău pe arătură. Altfel o să te alegi cu o sută de comentarii la articolul ăsta și toate o să fie pe lângă. 🙂
Uite, de pildă eu m-am prins că analogia relației cu un vapor vine de la “relation-ship“, dar n-am înțeles dacă “relation-trip” face referire la caracterul de “excursie în doi” al unor relații (deci la durata lor limitată și la sfârșitul lor previzibil, dat fiind că tot ce e trăit intens se termină repede) sau la faptul că, dimpotrivă, într-o relație adevărată doi oameni se “împiedică” efectiv unul de altul, în mod iremediabil, rămânând astfel legați pentru totdeauna.
Grid,
“Insa indiferent de varsta, vom ajunge sa ne dorim sa mergem in excursia pe care noi o numim relatie” -la excursie se referă.
CM ~
Vezi, dacă ultimul paragraf nu era vopsit cum trebuie, cu roșu și verde, nici nu l-am băgat în seamă 😉 .
Totuși, îmi scapă rolul antitezei din titlu. Relația-navă (vapor) este sau nu opusă relației-excursie? rflx.mike pare că fie le confundă, văzându-le pe același plan (caz în care opoziția din titlu nu se justifică), fie vede relația-excursie ca preambul al relației-navă (caz în care, iarăși, jocul de cuvinte nu se verifică) .
Atunci când limba engleză a adoptat în argoul său cuvântul “relationtrip”, definiția acestuia avea în vedere relațiile pasagere (cum ar fi cele de o vară), fără implicații și urmări, care survin la depărtare de casă, respectiv în timpul unei excursii. Acest tip de relații contravine, într-adevăr, conceptului de “relație-navă“, care implică un parcurs comun și de lungă durată. Nava/vaporul este simbolul reunirii într-o casă comună (care călătorește permanent) și nu simbolul unei destinații finale, de vacanță.
rflx.mike propune însă ceva interesant și nu fără temei – ideea că nimeni nu poate intra într-o relație dacă nu își asumă riscul de a fi rănit (de unde și invitația la o excursie sentimentală, probabil pentru a pregăti teritoriul unei viitoare relații).
Deși recunosc că implicarea într-o relație presupune o anume vulnerabilitate din partea ambilor parteneri, scopul relației nu este acela de a testa rezistența fiecăruia în cuplu, așa că simpla disponibilitate la a fi rănit nu rezolvă nimic. Dimpotrivă, cine intră într-o relație doar riscând, chiar are șanse mari să se ardă.
Din cauza asta cred că opoziția formulată în titlu (relationship/relationtrip) e justificată, atâta doar că nu e explicată prea bine (sau, mă rog, explicația oferită corupe sensul real al antitezei propuse). Modelul “excursiei” nu se pupă deloc cu modelul “vaporului”, chiar dacă orice excursie reprezintă o scuză perfectă pentru o îmbarcare pe vas.
O relație nu e sinonimă cu o croazieră în doi, pentru că nu evadarea din cotidian e ceea ce susține apropierea reală dintre doi oameni. Asemenea evadări împreună se petrec tocmai pentru că apropierea există. Cu alte cuvinte, excursia e posibilă pentru că esti deja îmbarcat pe vas, nu invers. Angajarea într-o excursie numai pentru a testa traiul în comun nu mi se pare o idee bună, pentru că în astfel de escapade oamenii nu sunt cei de zi cu zi, comportamentul lor fiind subordonat în tot acest timp ideii de vacanță și de lipsa responsabilității.
Mie mi se pare că opoziția relationship-relationtrip are la mijloc tomai ideea temeiului în baza căruia doi oameni se apropie. Seriozitatea unei relații nu are nimic de-a face cu intenția de a o continua, ci cu posibilitatea reală ca acest lucru să se întâmple, în funcție de compatibilitatea partenerilor de cuplu. Orcine poate pleca într-o excursie, ca pasager, dar nu oricine poate coabita pe un vas, având în vedere că principala condiție pentru o croazieră de succes este ca echipajul să nu fie în vacanță.
Nu are rost să cauţi opoziţia dintre …ship şi …trip. Cred că se referă la o relation(trip on a ship). Rflx.mike foloseşte articolul pentru a se convinge pe sine că merită să investească într-un ship de ăsta. Îşi ia avânt cu alte cuvinte. Partenerul, dacă nu există deja, sigur aşteaptă după colţ şi bate darabana cu degetele pe valiză “hai odată mă .ulă, lasă teoriile!”
Eu zic că titlul e mai bun decât conținutul și că rflx.mike n-a scris degeaba. Nu-i un joc de cuvinte gratuit, chiar dacă autorul n-a știut să-i exploateze sensul. Asta ar mai lipsi, acum, să-i fie corectat și titlul, pentru că apoi putem șterge articolul cu totul, ca și cum nici n-ar fi fost.
Nu cred deloc că rflx.mike s-a pus pe scris doar așa, ca să-și lămurească lui niște lucruri sau ca să-și dea curaj. Tonul articolului este chiar polemic pe alocuri. Autorul știe foarte bine ce vrea – să construiască ceva stabil, care să dureze; se plânge doar că nu are cu cine, pentru că o atare întreprindere i se pare mai grea decât “a trage un vapor […] pe uscat”.
Din câte înțeleg eu, ceea ce îl deranjează este că cei de 18-19 ani (care, presupun, sunt cei de-o vârstă cu el) sunt indisponibili pentru o relație serioasă pentru că se comportă ca și cum ar avea zilele numărate și ar vrea să prindă tot ce zboară înainte de a închide ochii. Cred că la asta se referă acuzația de comportament pseudo-matur și de ignorare totală a inocenței specifice acestei vârste.
Mie mi se pare un lucru cu totul deosebit (și cu adevărat rar) ca la vârsta asta să-ți pui asemenea probleme. În mod normal, după inocență plâng oamenii maturi, nu copiii. Dacă la 18-19 ani deplângi pierderea inocenței, asta spune ceva (nu știu încă ce anume, dar e în orice caz un fapt inedit).
L-aș suspecta eventual pe rflx.mike de ceva maturizare prematură, dar atât. Dincolo de redactarea defectuoasă, chiar cred că articolul are potențial. Așa că vreau să aud și ce are de zis autorul, în caz că nu s-a vaporizat 🙂 .
Bun… mi se pare normal sa verific comentarile. Imi asum toata responsabilitatea asupra greselilor facute in articol! Nu am de gand sa vin cu vreo scuza! Si daca tot suntem la subiectul asta, multumesc celor care au avut rabdarea de a-l corecta.
Insa, nu inteleg de ce in comentarii se discuta despre “cunostiintele mele de limba romana” cand trebuia sa se discute problematica abordata. Da stiu ca nu sunt eu marele scriitor insa am avut o frustrare pe care mi-am scos-o in acest mod din sistem.
Ceea ce trebuia bagat la cap este ca traim intr-o societate in care si daca am vrea sa cladim ceva (relation-ship) ajungem sa constientizam ca defapt a fost un nimic (relation-trip). Inteleg ca am o “exprimare greoaie” sau ca “chi-ul a facut implozie”. M-a facut sa constientizez ca eu sunt doar un cititor si nu un scriitor.
Nu am de gand sa atac pe cineva, doar pentru ca nu imi convine parerea lui. Pana la urma fiecare are una si trebuie respectata! Apreciez fiecare comentariu la subiect, sau pe langa subiect. Prin intermediul asta va multumesc ca v-ati impartit o parte din “sufletul” vostru cu mine! Acuma ca am acces la internet voi putea face parte din discutie mai des 🙂
Peace!
grid foloseam ideea de vapor pentru a sublinia ideea de efort care trebuie investit intr-o relatie. Excursia am folosit-o pentru a arata ca orice relatie la inceput e o excursie de cunoastere a persoanei de langa noi. Aceasta excursie poate sa se incheie ca a find doar o excursie de cunoastere si atat, dar poate sa fie doar baza pentru o relatie frumoasa 🙂
CM,
al dracu de mare e coltul acela dupa care sta ascuns partenerul.
si ai dreptate, articolul serveste ca automotivare pentru mine 😀
iar in momentul de fata, al dracului automotivare mai am :))
Insa imi pastrez speranta. Nu caut un print pe cal alb. Caut un om care in prezenta mea sa poata spuna:
“Da…
Am fost ranit!
ranile sunt aici…
chiar daca nu le vezi”
RobertG,
faptul ca ma cataloghezi ca fiind crescut in era mess-ului si a hi5-ului nu e gresit. Dar daca ti-am lasat impresia ca sunt “sinucigas cu vitamina C”, imi pare sincer rau. Chiar nu vroiam sa-ti las aceasta impresie. Ideea de inocenta intr-o relatie de monogamie era strict pentru varsta de 18 – 19 ani. Doar ca esti intr-o relatie de monogamie nu inseamna ca trebuie sa renunti la inocenta varstei.
Si te pot linisti, acest articol mi-a dovedit, cum spuneam anterior, ca nu sunt un scriitor ci doar un cititor!
Rediam,
Sunt aici. Am nevoie de timp, sa imi scriu speech-ul cand primesc Zmeura de Aur. 😛
Imi pare rau ca ti-am pierdut timpul cu “pozna” asta…
Mă declar surprins. 8 din 10 n-ar mai fi apărut pe aici sub acelaşi ID, unul ar fi intrat încă o dată să ne bage una şi alta pe gât şi unul adică rflx.mike ne răspunde politicos, cu puţin umor, cu răbdare şi în texte remarcabil de curate.
Bun venit Mike !
@rflx.mike, să-ți pregătești speech-ul ăla…ca acum a ieșit zmeura pe piață și ar fi păcat să ratăm momentul.:-p
Nu mi-ai pierdut timpul deloc, mai ales că zilele astea dispun de mai mult timp liber ca niciodată. După cum se înțelege și din intervenția precedentă, nu intenționez să dau cu parul, ci să trag puțin de mânecă. De altfel, metafora din final făcea trimitere la faptul că degeaba avem idei bune, dacă nu le dăm și o formă frumoasă. Că au fost și niște ironii de la care nu m-am putut abține, asta-i altceva, nu o lua personal, vorbeam la general.
Poate o citire mai atentă a ceea ce ai scris înainte de publicare, ar fi fost mai de folos. Văd că ai comentarii destul de curate și ordonate și e păcat să lași altă impresie. Părerea mea e că ar trebui să iei articolul din nou la puricat și să-l pui în locul măzgăliturii ăleia în șapte culori, după principiul ”sper ca ăsta să nu rămână singurul meu debut la națională (Sebastian Deisler)”.
Felicitări pentru curajul de a reveni și mulțumesc pentru că nu mi-ai îndesat nimic pe gât, deși nu era asta cea mai mare pagubă care mi se putea întampla!:))
Cineva foarte important care a avut un loc destul de important in viata mea mi-a zis : “Mereu sa lasi loc de buna ziua!”
Am sa ii fac timp si de a lua la puricat articolul si sa il republic. Daca ramneam ascuns in umbre, nu puteam dovedii cine sunt eu cu adevarat. Nu ca as vrea sa imi fac eu ce stii ce reclama buna…. insa…. niciodata sa judeci o persoana dupa aparente ^-^
Peace~!
rflx.mike,
îmi cer scruze pentru modul grosolan în care ți-am “corectat” articolul. Uite, citeste asta.
E foarte util si simplu, zic.
Mereu, cand mai scrii cate un articol, citeste-l asa… in gând, vezi cum iti suna la ureche, uneori da rezultate bune. 🙂
Ah, și felicitări că te-ai întors cu explicații. Aș fi putut jura că n-ai s-o faci. 🙂
Robert…
nu baga niciodata mana in foc pentru nimeni… te vei trezii dezamagit de foarte multe ori.
Și sărut mâna pentru îndreptarul limbii române! Foarte util și îl voi lua în considerare la momentul potrivit 🙂
Peace!!!
Ps: Încă îmi aștept zmeura :D:D:D
rflx.mike,
zmeură vrei acum… pfff… altceva?
CM,
mersi de primirea călduroasă!!!
Aveți prăjituri? :>
Robert,
rediam susținea mai sus că pentru articolul asta primesc zmeura de aur… Deci aștept invitația și sper că aveți covor roșu 😀 😀 😀
O frăguță bio nu merge? 🙂
Să zicem… că doar nu degeaba e recesiune 🙂
Însă fără paparazii la decernarea premiilor 😀
Aoleu, uite cum te ajunge din urmă ceea ce spui la beție.:))
Acum dacă am zis, trebuie să dau și zmeura, că mâine-poimâine mă fluieră lumea pe stradă că nu mă țin de cuvânt. Întrebarea-i următoarea: vrei zmueră sau zmeurată?
Bine bine… nu mai insist cu zmeura ca vad ca nu am nici o sansa sa o primesc…
O diploma de participare e ok? :))
Io zic mai bine o salată de fructe de pădure. 🙂
o salată de fructe de pădure DE AUR?
Vreau şi eu două!!!!!
s-a dus naibii articolul…
:))
De aur!? Nu vrei și pielea cerbului? CM, nu vrei să ți-l aducem și pe Făt-Frumos? Poate o puneți de-un relationtrip (asta ca să rămânem on topic).:P
Aş cam vrea…
Deeeecii… Primesc zmeura? :))
Sau mãcar o afinã de aur… Un sâmbure de zmeurã 😀
si stai… De ce primeste CM fãtul frumos? Si dacã primeste el fãtul frumos eu vreau calul 😀
Hai gata discutiile acilea cã trebuie puse pe prima pagina articolele care meritã nu “epic fail-ul” meu 😀 ma revansez eu curând!
De aia mă că merit . Cât despre cal să n-ai o surpriză ştii bancul cu peştişorul de aur care i-a îndeplinit ăluia dorinţa de a avea “aia” ca a calului lui Făt Frumos. Ghinion, calul era iapă…
Eu vreau calul ca macar asa o sa fiu si eu la randul meu un fat frumos pe un cal alb 🙂 sau iapa…
Urmatorul Fat-Frumos pe un cal alb e rezervat pentru mine, altfel Rediam & Co va cunoaste o scadere drastica la bursa.
O doamne!!! Eu vorbeam de cal sa ma fac un fat frumos pe cal 😀
Acuma ce ti-ai rezervat tu Rhade este strict intre Rediam & Co si tine!
@rflx.mike, cal vrei?!…nu-mi zice că vrei să testezi senzațiile trăite de Ecaterina a II-a?:P
@CM, ție ți-l dăm pe Făt-Frumos cu degetul gros, că tot ne-ai arătat deștul la ”Loc de joacă”!
@Rhade, după ce că bursa-i mică, mai tai și tu din ea? Să ai parte de Trăistariu pe un cal răpciugos!
Mnu… Vreau un ponei sa zic si eu ca am macar pe cineva in viatza mea 😀
rediam, evident ca am si eu nevoie de despagubiri morale iar scaderea bursei va fi doar o urmare a sumei exorbitante pe care va trebui sa mi-o platesti pentru multiplele leziuni suferite in timpul asteptarii coletului. Acum daca o ai mica, eu ce sa-ti fac?
mike, eu vorbeam de ce a zis rediam, dar daca te-ai “simtit” voi considera ca ai fost implicat in afacerile ilegale ale Rediam & Co si voi cere despagubiri suplimentare. Ca sa nu fiu totusi prea rau, nu-ti voi cere samburele de zmeura aurit.
Rediam , văd că te-a marcat momentul, recunosc îl am sexy…
:))
Mission Accomplished… Samburele ramane la mine! >:)
rflx.mike ~
Căluț n-ai primit, dar văd că te-ai ales în schimb cu covorul roșu 🙂 . Mare jmeker mai ești!
Rămâne să apelezi la un botanist dacă vrei să cauți zmeura de sâmburi 😉
La articolul asta singurul lucru ce merita retinut, este ca iubirea nu are varsta, toate celelate fiind spuse de mii de ori la alte articole.
Apoi nu stiu ce este asa special la calul asta, chiar alb fiind el.
Tot un cal cu boasele scoase ramane, asa ca covorul rosu oferit de grid valoreaza cel putin cat un armasr pur sange.
rflx.mike esti un mic geniu.
cristymaykei,
ideea de iubirea nu are varsta e doar de suprafata… “chinurile” mele launtrice nu vor putea fii transmise vreodata, exemplu perfect e articolul de fata 😀
si nu e nimic special la “calul” asta… era doar o tachinare care a plecat de esecul meu 🙂
si vorba ta covorul rosu oferit de grid e mai important decat un cal pe perete 😀
cristymaykei de ce sa fiu un geniu cand pot fii un om normal?
Peace~!