Oamenii…obisnuiti sa traiasca in incaperi si sa nu vada altceva decat zidurile din jurul lor;
si pe masura ce se obisnuiesc, uita aerul, uita libertatea, uita fericirea;
…si pentru ca sunt izolati mai tarziu uita sa mai priveasca afara.
Ne obisnuim sa dormim pe fuga pentru ca am intarziat,
…bem cafeaua in graba fara a arunca o privire afara;
…citim stirile in autobuz pentru ca nu avem timp;
Mancam fast-food-uri pentru ca nu avem timp pentru masa,
Plecam spre casa seara;
Luam autobuzul;
Cinam repede si apoi dormim fara sa traim ziua.
Traim cu iluzia ca cei apropiati noua,
…vor trai vesnic si sunt bine,
…sa pierdem toata ziua pentru ca in final sa auzim:
“Astazi sunt ocupat… Nu am chef sa ies… Ne vedem peste cateva zile…Sunt obosit”
Suntem ignorati in momentele cand avem nevoie sa fim vazuti.
Daca avem o munca solicitanta, ne consolam cu gandul ca vine week-end-ul .
Iar in week-end nu prea avem ce face, din cauza banilor.
…asa ca mergem la culcare devreme si gata,
…pentru ca oricum suntem obositi.
Viata nu opreste…
…ea trece pe langa noi in viteză, dar, cat inca mai suntem in viata,
…avem ocazia de a ne schimba, de a profita de fiecare moment frumos.
poate ca e adevarat. poate ca suntem pierduti in drumul nostru si nu avem timp sa privim in jur. depinde de fiecare cum isi are setat ceasul.
dar tu?! in tot acest drum descris unde ai cere timpului sa se opreasca ca sa poti trai momentul? si ce ai face atunci?
O fi vorba de dezumanizare? Sau doar timpul si dorinta de a avea sunt de vina?
pot fi mai multe motive. exemplu:
1. setarea pe atingerea unor obiective materiale(incat se uita motivul pentru care acele motive au fost stabilite la inceput)
2. “frica” de a fi singur cu gandurile tale.
3. dependenta de stabilitate/ritmicitate
@abstraaact: sunt mai multe momente in care mi-as dori sa opresc timpu, dar cel mai mult imi doresc sa il opresc in momentul in care ajung acasa de la munca,pentru a avea mai mult timp pentru mine.
Poate ne-am obisnuit noi sa traim in haosul zilnic, si din cauza asta ne ignoram, ne complacem in virtutea inertiei in tot felul de lucruri marunte dar care ne fura din timp. Nu e voba de oprirea timpului, ci de valorificarea acestuia, facand zilnic ceva ce e bine pentru tine, pentru a te simti bine, nu din obligatie, responsabilitate si din nevoia financiara (job-ul).
Asa este, nu mai avem timp de cei dragi sau de persoana iubita. Din pacate fericirea si dargostea au pierdut teren in fata banilor
Da, am ajuns sa fim sclavii propriilor noastre nevoi…am devenit niste roboti umani programati mental sa facem bani… iar in fuga aceasta dupa bani uitam de adevarata noastra identitate, de ceea ce conteaza de fapt in viata.