Zalutare. Ziua asta se prevesteste a fi superba. Nush’ is bine dispus asa fara sens… nush’ daca a-ti avut vreodata impresia ca trebuie sa se intample ceva bun, misto. S-a intors si Ramon, ceea ce ma bucura mai mult decat ar trebui (si nu pentru ca imi da si mie cate un ardei copt de la scumpa lui mama…), apoi dupa cateva zile mai “reci” in care am povestit foarte multe cu mine despre voi, despre acest blog pe care uneori imi vine sa il sterg, despre parintii mei, proiectele mele… si alte lucruri despre care nu voi mai pomeni niciodata pe blog.
Am facut o consiliere prin telefon si cu Vlad, un foarte bun prieten de-al meu, stundent in Cluj. O consiliere de acest fel se incepe cu un SMS : “Nu ma simt ok…”… apoi ne sunam si povestim cateva zeci de minute. Oricum l-am invitat la mine in Timisoara, sper sa vina, abia astept…. ma bucur asemeni unui copil (mic). Azi imi fac de cap: voi face cumparaturi pana la nivelul la care nu le voi mai putea duce in maini, ma voi duce sa ma relaxez in cateva locuri, voi iesi prin cluburi, voi dormi cat incape, il voi astepta pe Vlad si vom face o alta noapte alba prin oras.
Starea pe care o am acum, imi aminteste de poezia “Nervi de toamnă” scrisa de G. Bacovia:
E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate –
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează –
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Gata, va las….in prima zi din Noiembrie.
Da e prima zi de Noiembrie. Asta anunta intotdeauna ca se apropie seara in care predomina caldura mirosului de cozonac si de prajituri de casa facute cu multa dragoste pentru primii fulgi de zapada , pe care ii astept cu cea mai prosteasca nerabdare a unui copil mic care vrea sa cada pe partia din spatele blocului… 🙂
Eu nu m-am lamurit totusi, pana la urma esti bine dispus sau vrei sa stergi blogul sa nu mai vorbesti despre nimic si mergi spre deprimare?
Husk: Bine dispus. 🙂
Buna prietene drag,
Iti citeam articolul cu poezia de Bacovia si mi-am adus aminte de o poezie :
“Spune, inimioară “
de Ienăchiţă Văcărescu
Spune, inimioară, spune
Ce durere te răpune?
Arată ce te munceşte,
Ce boală te chinuieşte?
Fă-o cunoscută mie,
Ca să-ţi caut dohtorie;
Te rog, fă-mă a pricepe
Boala din ce ţi se-ncepe.
Arată, spune, n-ascunde!
Dă-mi un cuvânt şi-mi răspunde:
Spune, inimioară, spune
Ce durere te răpune?
sa ai o zi faina
kiss from Spain, tie si lui Andrei, de la Coty si Aqua.
pupik Roby:)