Se presupune că este trinitatea fericirii post-moderne – trei factori care “garantează” fericirea şi împlinirea unui individ. Sau, aşa spun ei.
Să le luăm pe rând:
Spliff – se explică de la sine (şi hai să-i lăsăm şi sensul metaforic).
Visarea – este fenomenal să visezi, ba chiar să găseşti o cale prin care să transpui “viziunea” – cred că asta este cea mai mare realizare pe care un bărbat o poate atinge – să-şi împlinească viziunea – că doar suntem cocoşi.
Futaiul – se explică şi el de la sine însă urmează după visare – un bărbat care nu poate visa… nu poate să shag-uiasca nimic cum se cuvine – de la buci la viaţă. E trist, însă din ce în ce mai mulţi dintre ei, dintre noi, ne aflăm într-un shag de mâna a doua, o cocină existenţială prin care cu chiu cu vai ne târâm hoitul.
Aşadar că să ieşim din acest cimitir emoţional, măcar vara asta. trebuie să
– Ne găsim splifful potrivit.
– Să visăm doar ce putem realiza.
– Să futem cap coadă, aşa cum se cuvine.
Smog
Care-i sensul metaforic pt spliff?
Presupun ca parametru. Asta este ideea nu? Sa gasesti un factor (sau factori) liberator care sa te ajute sa-ti constuiesti viata. Apoi, sa iti ofere sustinerea necesara realizarii viziunii.
Spliff-ul non metaforic categoric nu este calea, insa ca orice parametru este o etapa, pentru unii .
Așa să fie! O vară pe cinste!
multumesc asemenea.