De ce consider ca in ciuda multor neajunsuri si nemultumiri zilnice – ca orice muritor, nu am nici un drept sa ma plang de ceva? Am fost pusa la un moment dat in situatia de alege daca sa contribui la infiintarea unui ONG pentru apararea drepturilor LGBT la temelia caruia contribuisem cu munca multa si hartogaraie si multa umblatura gratis si varianta de a investi banii si alta munca pentru a face altceva. Ma gandisem – oare nu este ceva mai prioritar decat drepturile mele?
Si-mi veni in minte faptul ca desi legea drepturilor omului din Romania este asa cum este, desi doi homosexuali nu se pot casatori aici, desi ti-e frica sa recunosti ca esti budist intr-o tara crestina fanatica, sau evreu, sau ca l-ai votat pe Carol I, desi te roade uneori mila de boschetarul din parc… NOI AVEM DREPTURI.
Noi – de la cel mai mic la cel mai mare, avem de partea noastra putere, istorie, inteligenta, lege, etc.
Ce au de partea lor animalele?
Au drepturi, dar cine le apara daca ele nu se pot apara singure?
Cu ce au gresit ca sa depinda de regulile noastre, de modul nostru de viata, de resturile pe care i le dam noi?
Animalele, acele fiinte dragi si blanoase de multe ori, pe care nu le intrebam niciodata daca vor sa fie companionul nostru inchis intre 4 pereti, nu ii intrebam daca vor sa fie mancarea noastra sau haina noastra de blana, sau sursa principala de vanat sau distractie- inca din preistorie. Nu le intreaba nimeni daca vor sa fie taiate intr-o ferma de Craciun sau daca isi doresc sa se faca experimente chimice pe ele. Daca ar putea vorbi, ce lucruri de neimaginat ne-ar povesti din experienta lor alaturi de om?
M-am gandit la toate astea dupa ce am vazut zilele trecute la stiri, in epoca asta in care se tot vorbeste de civilizatie, toleranta si chiar politia animalelor – chiar si in Romania, povestea unui catel nevinovat vagabond – foarte frumos si bej, care fusese tinta unui roman ordinar care il strapunsese cu o “sageata” de arbaleta, evident – de amorul distractiei, iar animalul agoniza in timp ce privitorii aveau o singura problema: “daca va ataca un copil de-al lor?”. Ca si cum faptul ca acel catel agoniza era ceva mai putin grav.
Ei, asta numesc eu intr-adevar probleme! Sa nu ai nici un drept, nimeni care sa te protejeze si “colac peste pupaza” sa mai fii si fugarit sa te castreze careva, ca vezi Doamne nu sunt destui copchii din specia umanoida atotputernica si mai trebuie sa investeasca in perpetuarea speciei, dar numarul catorva catei, pisici sau alte vietuitoare bate la ochi si trebuie controlat imediat de OM.
Asta consider eu ca inseamna sa ai intr-adevar probleme si sa nu ai drepturi! Ce viata poate fi asta? Intamplarea a facut ca cineva s-a indurat de acel catel si l-a dus la un doctor si a scapat cu fost mare noroc, si a fost si adoptat. Lol.
Exista fundatii (nonprofit, bineinteles) care se ocupa cu protectia animalelelor. Puteai sa le telefonezi si sigur se interesau de acest catel. In legatura cu sterilizarea, chiar consider a fi necesara (au fost initiate si cateva “proiecte” la nivel national in acest scop). Motivele sunt diverse, unele dintre ele evidente (si nu este exclusiv numai pentru “cainii fara stapan” – sterilizarea se recomanda si in cazul motanilor – cand incep sa-si delimiteze (marcheze) teritoriul in casa etc.). In nici un caz nu tine de dreptul animalelor; dimpotriva este spre binele lor.
IN privinta celor care manifesta semne de probleme mentale prin aceasta placere sadica de a tortura animalele (CRUZIME) inca nu am auzit de pedepse (penale) in minunata noastra tara a minunilor… iar politia animalelor (la noi) este un mare fas..
PUTINE SPERANTE pentru animalele de pe strazi (dar ceva ceva se intrezareste, tocmai datorita iubitorilor de animale). CA SI TINE ARSENA.
Eu ma mai cert cateodata cu al meu pe strada cand vad ca vorbeste de rau un caine (a nu se intelege ca-i uraste, pe el il mai maraie cateodata). De mine de ce nu se iau cainii comunitari?! Daca latra unu (lucru rar) dupa mine, ma lasa in pace, ma simte ca sunt calm si nu le vreau vreun rau. Odata a veit un caine pe la spatele meu, mi-a prins cu coltii piciorul dar a fost o situatie ciudata caci practic nu m-a muscat, nu m-a durut, nu m-am panicat ci m-am intors calm si s-a retras fara sa ma latre. Eu sunt la concluzia ca un caine simte omul rau.
Protectia animalelor e o lupta care se da intre oameni buni si mai putin buni. Mie imi este foarte mila de animale, insa in acelasi timp nu cred ca as putea sa devin vegetarian, desi am vazut toate documentarele care se refera la modul in care este produsa carnea la nivelul marilor companii. In acelasi timp, de cand am fost muscat de un caine, de mai multe ori (nu mai stiam in ce parte sa alerg), doar mergand pe trotuar, am o mare frica cand trec pe langa o masina, sa nu fie un caine sub ea(asa a fost in cazul meu), iar cand vad caini vagabotni ii ocolesc, chiar daca asta imi ia 15 minute, si o sa ajung in intarziere in locul in care mi-am propus! Evident, nu este vina cainelui, insa frica este uneori irationala!
Nu am raspuns la intrebarile puse pentru ca eu le compar cu cele de genul, cum sa faci o lume mai buna si sa opresti razboiul (nu sunt ironic sau ceva de genul asta). Exista solutii practice, step by step sau improvizate prin care oamenii buni sa apere animalele de oamenii rai! 😛 poate ca acel caine, care m-a muscat, nu a mai avut rabdare sa astepte oamenii buni!
Numai bine!
Ai un mod impresionant de a povesti 🙂 … mi-a placut fraza” Daca ar putea vorbi, ce lucruri de neimaginat ne-ar povesti din experienta lor alaturi de om?”
Poate are si omul un motiv de care a tras in bietul animal. Si omul daca atata cuneori un animal o poate face din motive de aparare. Imi plac mult animalele, dar chiar nu am ce le face celor care sunt de la natura salbatice si ar sfasia orice le-ar iesi in cale. Stiu ca orice fiinta merita o sansa la a se schimba, dar daca intradevar ar putea comunica, poate am reusi si noi sa stim de ce sunt asa de salbatice.
Au si ele dreptul la viata, sa fie un companion de viata pentru oameni, dar totodata omul are si pretentia de a purta blanuri de nush ce specie, sa fie in pas cu moda, sa manance nush ce gen de carne, ca vezi doamne e bogata in omega trei, e slaba, iti mentine silueta, etc si lista ar continua.
Si normal ca daca doamnele vor sa fie la moda, macheate, sa aibe pielea cat mai fina, sa aibe un aspect intinerit, e normal ca pe cine sa faci teste chimice decat pe bietele animale.
Nu stiu cat de rautacios am parut sau nu in comentul acesta. Dar daca stai bine sa te gandesti si omul este vinovat dar si animalul.
Ar fi frumos ca drepturile care ni se aplica noua sa fie aplicate si in cazul animalelor, deaceea exista si acele mici grupuri numite protectia animalelor. Dar sunt atat de putine incat parca nici nu exista.
Infine … nu stiu daca ati priceput ceea ce am vrut sa spun, poate nu m-am exprimat eu prea bine si am parut mai dur din ambele puncte de vedere ( al omului si al animalului ) dar am un motiv … un mic accident la gat ce ma tot chinuie de doua zile prin somn … o mica intindere de muschi la trapez … ( eh asta e se mai intampla )
Sa fim seriosi; Societatile Non-Profit sfeterisesc banii naivilor, dau la spate fondurile, aduna javrele nefericite, iar noaptea le debarca pe la marginea comunelor limitrofe, de unde le preiau fericiti tzaranii cu ciomegele si cu furcile, ca-n 1907, si-ii omoara pe totzi cainii, cu scuza ca le-a mancat o gaina si juma”. Situatzia este excelent descrisa-n “Caviarul Cainelui de Lupte”, aparut la editura Perpessicius anul trecut, dar ce, se mai citeste pe la noi?
@Gabor Timeea
In primul rand multumesc ca ai comentat la art meu, desi m-am luat de tine de-aiurea data trecuta…inca mi-e rusine- pur si simplu intelesesm eu gresit, asa ca scuze inca o data.
Si revenind la subiect:
EXACT! ong-uril sunt facute doar ca scoata niste bani, n-au nici cea mai mica legatura cu drepturile animalelor. Replica lor general- celebra ca sa nu faca nimic este: “Avem grija doar de pisicile/cainii noastri.”
Si nu e vorba doar de ong-urile pentru animale, este valabil si pentru cele care cica ar lupta pt combaterea discriminarii, ajutarea batranilor, etc. Vrajeala cu fonduri europene si cuvinte pompoase gadilatoare la orgoliu.
Numai bine.
Arsena, esti o dragutza, si problema cainilor ma doare si pe mine, fiecare cu sensibilitatile lui. Efectiv, stiu cum procedeaza O.N.G-urile “de acoperire”, care-si trag banii de la anumite ajutoare, si pe bietii caini ai arunca noaptea pe unde s-o nimeri. Articolul tau este “la obiect”, bine punctat, subiect bun, bine dezvoltat… Felicitari.
Cred ca ati exagerat cu mult …(poate dintr-un exces de subiectivism). Realitatea in privinta ONG-urilor nu este cum ati prezentato (cel putin, nu in modul acesta generalizat conform caruia aceste organizatii sunt un fel de personaj sinistru…)
PERSONAL, cunosc oameni care fac eforturi (uriase) pentru imbunatatirea situatiei animalelor de pe.. meleagurile noastre si chiar fundatii pentru care pot baga mana in foc ca lucreaza expres in favoarea necuvantatoarelor. Ca mai sunt si exceptii… asta e altceva.
Felul in care sunt tratati cainii abandonati in Romania vorbeste despre adevaratul nivel de civilizatie si despre crestinismul de pospaiala pe care il practica romanii.
FREUDIN, numeste-mi 3, 4 dintre oamenii acestia minunati, carora sa le semnalez toate situatiile pe care le-ntalnesc legat de caini, si eventual sa-mi aduc aportul banesc la-ntrajutorarea acestor animale…
Cred ca au nevoie mai mult de voluntari decat de bani,mai mult de persoane capabile de adoptie,decat de blamare si pareri de rau.Ti-as putea da cateva exemple de astfel de oameni,dar ma limitez la acei membri voluntari care fac totul din pasiune(pierd din timpul lor liber neavand nici un beneficiu) si la fundatia “semper fidelis”-nu are rost sa mentionez orasul- ;iar ca persoana publica o pot aminti pe actrita Monica Davidescu.
Au fost initiate numeroase proiecte privind sterilizarea animalelor de companie,salvarea maidanezilor in diverse cazuri de agresiune(fara a-i abandona dupa aceea la vreo margine de drum…),informare a cetatenilor si indrumarea catre adoptarea unui anumit comportament fata de cainii fara stapan..(in licee,scoli)
Si Totusi,poate tu nu ai intalnit pe nimeni cu adevarat interesat de aceste probleme…