No menu items!

A Home at the End of the World

Acelasi autor

Revenire la viata

Intre doua fumuri de tigara si o gura de cafea sorbita cu sete la ora asta tarzie din noapte, m-am hotarat sa scriu aici....

Fluturele negru

Recunosc, in ultima vreme am tras chiulul pe aici. Ma puteti pune absenta nemotivata, insa am vrut putin timp pentru a-mi pune gandurile in...

Hello, sunt straight!

Vroiam in primul rand sa va spun ca site-ul vostru este extraordinar. Il urmaresc de ceva vreme si abia acum mi-am facut curaj sa...
marcismm
marcismm
Always being who I wanna be :)

Buna tuturor! Vazand ca m-ati primit asa frumos in familia DarkQ, m-am hotarat sa mai revin cu un post ;). De data asta, m-am gandit sa fie ceva diferit. Simt ca pot fi sincera cu voi.

Saptamana aceasta am luat decizia de a renunta la locul de munca pe care l-am avut, deoarece am simtit ca I didn’t belong there. A fost o decizie grea, din moment ce a fost si primul meu loc de munca. Culmea este ca imi placea foarte mult ceea ce faceam, dar presupun ca si asta face parte din farmecul vietii.

Dupa ce am terminat lucrul, am ajuns acasa. Programul: plans, lovit perna, fumat o tigara, calmat. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, dar totusi nu vroiam sa ma plang. Stiu cat detest sa aud oamenii cum se plang de probleme.

Am gasit solutia optima la starea mea: un film. Am cautat prin calculator, si am gasit titlul care m-a atras. “A Home at the End of the World”. Nu stiam despre film mai nimic, decat ca unul din actori este Colin Farrell.

Poate ati vazut filmu, poate nu. Cert este ca mi-a mers la suflet filmul. M-a invatat ca viata nu este intotdeauna roz (bine, asta stiam eu de multa vreme) si ca trebuie sa treci cu fruntea sus peste orice obstacol care iti iese in cale. Am sa va zic pe scurt despre ce e vorba, fara sa reveal the ending. Filmul este facut dupa romanul lui Michael Cunningham, care a castigat Premiul Pulitzer.

Filmul se axeaza pe povestea a doi prieteni care se cunosc din copilarie (Bobby si Jonathan) si care isi infrunta relatiile trecute si bineinteles a lor. Lucrurile se complica in momentul in care cea mai buna prietena a lor se indragosteste de unul din ei, in urma caruia prietenia devine un triunghi amoros. Povestea se intinde pe o perioada de 20 ani, timp in care fiecare evolueaza, se confrunta cu probleme de sanatate, cu prejudecatile societatii si cu repecursiunile tineretii. Totul se afla sub un mare semn de intrebare, si tocmai asta m-a determinat sa il vad pana la capat. Povestea in sine m-a impresionat foarte tare.

Dupa ce s-a terminat filmul, am stat vreo cateva minute si am reflectat asupra celor intamplate si mi-am dat seama ca viata trebuie traita asa cum e ea, trebuie profitat de ea din plin, pentru ca si asa se termina repede. Macar sa make the most of it 🙂

Acum, am puterea sa o iau de la capat, am invatat sa nu mai pun la suflet rautatile oamenilor.

What the hell, carpe diem! 🙂

14 COMMENTS

  1. Am vazut filmul cu ceva vreme in urma si tin minte ca a fost destul de bun!

  2. Poate am sa cumpar si eu filmul, m-ai facut curios din ceea ce ai redactat. Dar de ce ai renuntat la job?

  3. @Marcismm. Nu cred ca trebuie sa profitam de viata din plin ci trebuie sa traim viata bine. Te-as ruga atat pe tine cat si pe ceilalti atunci cand scrieti in enegleza in paranteza sa scrieti si traducerea. Nu toti cunosc engleza ca voi. Eu cel putin ma pricep la alte limbi (adaug) straine, ca sa nu va ganditi la altceva.

    Eu merg pe principiul: fiecare e responsabil de actiunile lui. Daca ai decis sa schimbi jobul (locul de munca) de ce trebuie sa plangi doar a fost decizia ta? Hai sa nu punem pe seama altora esecurile noastre, cadem in iluzii.

    Intr-adevar un film te poate inspira sa lupti, sa te cunosti, sa te ragasesti intr-un anumit personaj avand convingerea ca adevarul si iubirea au mereu ultimul cuvant.

    Succes in tot ceea ce faci!

    Fiecare zi e un nou inceput: sa ierti, sa speri si sa iubesti.

  4. @Alyn: Am renuntat la job pentru ca nu mai suportam sa vad cum lumea ma injunghie pe la spate, nu de altceva
    @Avocatus: Adevarat ca fiecare e responsabil de ceea ce face. Sunt indeajuns de pragmatica sa nu dau vina pe altii pentru ceea nu am reusit eu sa fac, insa am simtit nevoia sa ma descarc. Si cum altfel, daca nu printr-o portie buna de lacrimi? 🙂
    Scuze pentru scaparile in engleza – defect profesional

  5. Marcismm,
    Toată stima pentru curaj. Nu ştiu cât aş fi avut eu curajul să fac asta given the circumstances we live in.
    Aşadar, keep running the rail (cum zice românu’ :-)) )

  6. Marcismm, până la urmă cu asta rămânem cu toții… cu praful de stele. Praf de stele care este cam singurul motor rațional care ne face dimineața să ne mișcăm teleghidați în bucătărie, să ne facem cafeaua. 🙂

  7. Marcismm incearca, te rog eu frumos, sa renunti la “dar totusi …” ca ma apuca si pe mine plansul.
    Sunt alergic la pleonasme.
    Fii mai hotarata, ori “dar”, ori “totusi”.
    Faci si economie de cuvinte :-))

  8. Maribad,de obicei sunt si eu grammar freak,dar probabil a fost o scapare.merci oricum de observatie.pe viitor am sa fiu mai atenta:)

  9. Marcismm, felicitari pentru faptul ca ai avut curajul sa pui punct in momentul in care ai simtit k nu m-ai poti, sau mai bine spus atunci cand te-ai saturat de falsitatea celorlalti. sper k in curand sa-ti gasesti un job pe placul tau. bafta.

  10. @Marcismm, voi cauta si eu filmul sa il vad, chiar m-ai facut curios.

    Felicitari pentru decizia luata, stiu ca este greu, dar orice sut in fund este un pas inainte si poate urmatorul job pe care il vei avea, vei putea spune cu mana pe suflet: ” This is the place where i belong ”

    Din orice film de acel gen poti invata cate ceva, doar sunt rupte din realitate.

    Aaaa da ca era sa uit 😉 Bun venit pe DarkQ , ca am uitat de primul articol 😉 !!! 😛 :-*

  11. Felicitari pentru alegerea facuta, pe de o parte, pe de alta parte, doar ce am terminat filmul, e un film bun, un context interesant, cel mai mult ma atras faptul ca nu explica nimic, varsta fetei, petele blondului, varsta brunetului, bani de la bunic sau al cui copil era, totul este la a mea latitudine sa decid (blonzi, bruneti, nu am abilitatea de a memora nume).

Comments are closed.

Vezi si...

As avea si eu nevoie de ajutor

Salutare. Sunt Alex si am 17 ani. In ultimii 3-4 ani am simtit ceva diferit la mine. Faptul ca imi plac barbatii ma face sa ma simt cam ciudat. E foarte aiurea pentru ca nu sunt sigur ca sunt gay desi imi plac tipii. E foarte greu ca atunci...

Articole din aceeasi categorie