Aproape 6 dimineata. Zilele acestea am lucrat enorm, ma doare incheietura umarului drept, de la mause. 🙁 Am reusit dinou sa imi dereglez orarul astfel ca ziua mea incepe noaptea si noaptea mea incepe ziua. In fine…
Am facut cateva schimbari minore si paginii principale a blogului, nesemnificative pt. useri. Cine are user si parola probabil ca a abservat ca in bara dreapta nu mai exista link de logare (cretinii de la wordpress, alaturi de linkul de logare au concatenat si cateva linkuri catre ei, si nu imi convine sa fac munca pe seminte).
Logarea se poate face in continuare, la aceeasi pagina:
www.darkq.net/wp-admin/
Schimbarile facute au fost necesare pentru redirectionarea in mod inteligent a puterii linkurilor, astfel ca prima pagina sa isi creasca PageRank-ul la urmatorul update. 🙂
Am terminat toate detaliile si la un alt blog, un blog legat strict de web design, creat in limba engleza (daca gasiti ceva interesant in post-urile de acolo, feel free to comment). Pentru a vedea despre ce e vorba, click pe “web design” din randul anterior sau introduceti adresa asta: www.maxwebdesign.eu in bara de adrese din browser.
Nu stiu cand si daca voi vedea vreodata pe acel blog:
- FireMan (415)
- grid (322)
- petryk22 (265)
Hahaha, ce ti-e si cu netu’ asta… 🙂
Am mai facut munca de promovare (asta ma termina) pentru toate cele 8 site-uri… link-uri, articole trimise cu link in ele, press release, submisii in sute de directoare si cheltuieli destul de substantiale.
Starea pe care o am acum imi aminteste de cum eram la Zalau, cum treceau saptamanile si nici nu observam… imi crestea barba… OMG, aiurea. 🙂 Adevarul este ca atunci cand ma pun sa fac ceva si imi place, cu greu ma desprind de acea activitate. Numa’ la sala am fost (in afara de ieri) in fiecare zi… e paradoxal ce se intampla… la sala am reusit sa tin gresit nush’ ce bara si cred ca am facut o intindere la umarul stang iar umarul drept ma doare de la zecile de ore state pe scaun cu mause-ul in mana. Acum incep sa ma simt “rupta”. 🙂
Acu’ ies, nu mai am nici tigari (frustrant), am baut si ultima picatura de cafea din cana (rece). Ma duc la sala.
R.
Probabil ca te plictiseshte si disconforteaza si disturba orice exteriorizare afectiv-verbala, dar, indraznesc sa ma declar un (poate, insipid) ordinary human being care apreciaza eforturile tale perfektzionsit-utopice… care ne rasfatza in mod cotidian (diurne si nocturne “terapii” de reculegere si non-resemnare…)!!! Sunt convins de conshtientizarea privilegiului conferit/oferit empatic-altruist noua, muritorilor de rand, prin (deloc aparent-superficiala) prezentza aceastei sinceritatzi si calduri umane… Sa ai parte si in viatza nonvirtuala de aceleashi satisfaktzii plene, multiple si continuu universale!!!
Toata gratitudinea (nonfariseica) pentru “eden”-ul (parca aud magia vocala a lui Sarah…) impartashit… Be blessed (oricum eshti)…!!!
lasa draga, putina munca nu strica niciodata :))
cat despre starea aia, eu petrec aproape fiecare secunda din zi si din noapte avand-o…asa ca welcome to da club :))