Little ashes

In primul rand, vreau sa prezint contextul in care am vazut filmul; fiind un foarte mare admirator al lui Salvador Dali, pe care il consider unul dintre cei mai imaginativi si originali artisti ai secolului XX,  cu toate extravagantele sale,  nu puteam rata nimic din filmografia dedicata lui.

Am ajuns apoi la idealizarea perioadei interbelice spaniole si tot amestecul cultural inedit de traditionalism si modernitate,  in special al grupului de 3 personalitati: Dali, Bunuel si Lorca.

Filmul nu isi propune sa aprofundeze contextul istoric, sau cultural, fiind departe de un documentar, ci se axeaza pe relatia de iubire dintre Lorca si Dali. Homosexual recunoscut, Federico Gargia Lorca se indragosteste inevitabil de personalitatea unica si exuberanta a lui Dali, care, initial total inocent, trece printr-o serie de stari conflictuale. Cu toate ca ulterior pictorul catalan va folosi premisele relatiei pentru a-si face reclama si a se pune intr-o lumina favorabila, faptele nu pot fi negate.

In linii mari o poveste romantata, cu numeroase referiri culturale autentice, la care producatorii au dat dovada de mult profesionalism, materialul cinematografic abunda in scene de un romantism pur, de la primul sarut pana la scena ratata de dragoste. Un film sensibil, in care trairile artisitce se confunda cu dragostea, in cazul poetului drama fiind de doua ori mai puternica in lupta pentru sentimentele sale.

Firul narativ atinge apogeul in momentul executiei lui Lorca pe motive politice, scena care pot spune ca e printre cele mai marcante din tot filmul, cu atat mai mult cu cat am aflat ulterior, poetului ii era cel mai mult frica de moarte. Socanta atat prin regie si replici cat si prin actul in sine, uciderea protagonistului e dureroasa din toate punctele de vedere.

In concluzie, “Little ashes”, sau “Pulbere marunta” e un film pe care il pot revedea la nesfarsit fara sa ma satur vreodata. De la subiect, scenariu, regie, actori si coloana sonora, totul este admirabil si bine pus la punct.

Nu e atat o poveste gay obisnuita, cum dragostea se impleteste cu arta, pictura si poezie. Un film sensibil, care m-a facut sa ma gandesc de multe ori la el, sa meditez la rautatea oamenilor si la fragilitatea unor trairi, un film pe parcursul caruia am simtit fiori pe sira spinarii, recomandat atat celor care vor sa se bucure de un film cu o poveste emotionanta, sunt interesati de arta sau doar doresc sa afle mai multe despre vietile unor artisti atat de inlfuenti, fara a se pierde in detalii, asa cum am mai spus filmul nefiind deloc un documentar.

De fapt, filmul poate fi privit ca o apologie a iubirii, personajele fiind inlocuibile cu orice alt cuplu care lupta pentru iubirea lor intr-un mediu social ostil, gasind refugiu in arta.