We use technologies like cookies to store and/or access device information. We do this to improve browsing experience and to show (non-) personalized ads. Consenting to these technologies will allow us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.
The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.
Cultura isi gaseste influentele in orice si mai ales in identitatea unui individ. Cultura nu a aparut din euglena verde ci bazele ei au fost puse de oameni si deasemenea a fost transmisa mai departe, intregita, etc. Asa a aparut si cultura gay, la inceputuri a fost mai putin evidenta dar pe masura ce timpul a trecut(suntem in 2013) este din ce in ce mai evidenta. Grozav lucru este faptul ca multi heterosexuali simt nevoia sa adere (nu stiu poate e mult spus) sau cel putin isi doresc sa soarba un Martini-dry (nota: A single Man – Christopher Isherwood) la o vorba cu o persoana gay. Este foarte mult de povestit despre cultura gay, mai simplu este sa-ti indrept atentia catre notiuni ca Stonewall Riots, the Violet Quill si cartea lui Edmund White – A boy’s own story (defapt este o trilogie in care fiecare volum are o poveste independenta). Vedete celebre prefera compania persoanelor gay….si crede-ma nu doar pentru ca dam bine in revistele glossy ci pentru ca avem o alta viziune asupra lucrurilor sau viziunea noastra despre viata este una deschisa la orice, facem lucruri interesante, etc.
Identitatea unui individ e formată în mare parte de cultura în care respectivul evoluează.
Însă nu prea cred în “gay culture”. WE mai mult o formulă propagandistică, un mod de a contrabalansa tendinţa majorităţii de a ne reduce la imaginea de devianţi sexual. Iată, implică formula, suntem mai mult de atât, fiinţe spirituale.
Cred mai mult în cultura românească, sau europeană, sau occidentală. O cultură agregă în jurul unei limbi, sau în jurul unor principii, decât în funcţie de sexualitate( sau caracteristici fizice, a auzit cineva de ” cultura roşcaţilor cu ochi albaştri” ?). Să fiu mai clar, cred că Oscar Wilde e înscris mai degrabă culturii engleze, europene, nord-atlantice cel mult, decât culturii gay. Şi să o consider exponentă a vreunei culturi (gay în cazul nostru) pe Kylie Minogue mi s-ar părea jignitor pentru cultura respectivă şi pentru culţii acelei culturi…
Cuvantul cultura ma duce cu gandul la niste lanuri de porumb, floarea soarelui si grau (insa fiecare cu background-ul sau 😉 )
Pentru mine cultura se defineste ca un mozaic de lucruri si variatii. Cel mai probabil o mica/mare particica din ea are in centru homo/sexualitatea.
Totusi, tind sa cred ca atunci cand vine vorba despre “cultura gay”, nu trebuie neaparat sa incepem cu Freddie Mercury, insa cu desavarsire, nu-l putem exclude.
🙂
Itsfriday, tocmai asta pun eu la îndoială. Freddie e un reprezentant al culturii rock, al celei britanice, şi or mai fi câteva etichete care i se pot ataşa. Dar nu în calitate de homosexual. Majoritatea operei sale este creată împreună cu colegii săi din Queen, straight cu toţii. Creativitatea sa m-aş mira să fi fost sexual linkată, oricât mi-aş dori să am ceva în comun cu autorul Killer Queen sau a Lazing on a Sundy Afternoon.
Expresia unui prieten de-al meu din dobrogea, rahat cu perje. Asa zisa cultura gay nu este altceva decat un nou brand pus peste o miscare cultural marxista din Statele Unite, o campanie de marketing din partea marilor corporatii americane.
“The word gay has never described mere homosexuality. Gay is a subculture, a slur, a set of gestures, a slang, a look, a posture, a parade, a rainbow flag, a film genre, a taste in music, a hairstyle, a marketing demographic, a bumper sticker, a political agenda and philosophical viewpoint. Gay is a pre-packaged, superficial persona–a lifestyle. It’s a sexual identity that has almost nothing to do with sexuality.”
“The gay sensiblility is a near-oblivious embrace of a castrating slur, the nonstop celebration of an age-old, emasulating stimga applied to men who engaged in homosexual acts. Gays and radical queers imagine that they challenge the status quo, but in appropriating the stigma of effeminacy, they merely conform to and confirm long-established expectations. Men who love men have been paradoxically cast as the enemies of masculinity–slaves to the feminist pipe dream of a ‘gender-neutral’ (read: anti-male, pro-female) world.”
– Jack Malabranche
Bineinteles ca exista cultura gay indiferent de pareri ipocrite, ignorante sau militante.
Suntem oameni cu afinitati si sensibilitati diferite de a ale majoritatii. Nu e problema noastra ca ea se amesteca intim sau se impune culturii hetero care o adopta ca apartinandu-i Rockerii s-au tras in piele, tinte şi blugi stranşi pe buci dupa moda carata pe scena de Rob Halford, direct din cluburile Gay.
Exista cultura gay. O parte a ei este accesibilă majoritatii dar o alta parte este indigerabila ei.
Pederanger, altă şansă nu ne dai? Musai suntem ori ipocriţi , ori proşti, ori interesaţi ?
Ultima oară când am fost într-un “club gay”, e drept, au trecut ani mulţi de atunci şi nici măcar nu se numea club la vremea aia, nu mi s-a părut că simt o sensibilitate diferită de a majorităţii. Lumea vibra pe “Cu tupeu, nevastă” (ironic, nu?), stilul vestimentar cocalar se impunea inexorabil şi berea din mâinile celor mai mulţi era depaaarte de Corona.
Despre Rob Halford e iar ironic să vorbim. Omul departe de a influenţa cultura hetero subminând-o cu accente vestimentare din cluburile gay, şi-a ascuns cât a putut homosexualitatea. A recunoscut mult mai târziu când era deja la modă.
http://gayinfluence.blogspot.ro/search?q=rob+halford
spatiul nostru social, il stiti, e cam homofob. poftim cultura.
altfel, in Banchetul, unul dintre cele mai frumoase texte de dragoste pe care ni le-a lasat mostenire cultura noastra, Platon vorbeste in principal despre dragostea homosexuala dintre barbatii cultivati ai secolului al IV-lea inainte de Hristos. inceputurile culturii gay sunt simultane, reciproce, uneori paralele, culturii umane.
ceea ce e astazi prins in discursurile identitare se articuleaza pe statutul socio-politic, incert, al sexualitatilor alternative..
CM, nu mai am șanse, s-au terminat. Matale în ce colț te-ai simțit înghesuit de nevinovata mea generalizare?!
Cu solistul lui Judas, m-ai cam lovit, eu fiind mare fan. O să sufăr in tăcere ca să nu-ți dau satisfacție! 😛