No menu items!

Labirint intr-o picatura

Acelasi autor

Schimbari

Cu nelipsita cana de cafea langa mine, ascultand o melodie care sa ma scoata din amorteala, uitati-ma …scriind din nou. A trecut ceva timp,...

Povestea mea

Urmaresc acest blog de aproape 1 an si mereu am vrut sa postez, dar nu am facut-o pentru ca mi-am considerat toate ideile niste...

tumblr_m5qsnuODLh1r7hbcyo1_500

Urmaresc prin fereastra  cerul, pasarile, norii si constat ca timpul trece fara mila, uneori prea repede, uneori prea greu, totul depinde de contextul in care te afli. Ceea ce mi se pare culmea este ca noua ne pasa al dracului de mult de el, ne ghidam viata in functie de acesta, dar el, nesimtitul, nici nu ne baga in seama, trece si nu se mai intoarce. Nu ne mai ofera a doua sansa asa cum facem noi cu cei din jur atunci cand renuntam la o farama din orgoliul nostru de fier, nu ii este mila, deci pot spune ca relatia aceasta dintre om si timp este o relatie cam dezavantajoasa pentru noi. Mi-am dat seama ca nu trebuie sa fii sigur de anumite lucruri din viata, trebuie sa te ghidezi uneori dupa semne, feelinguri, ratiune, sau sa incerci sa faci un mixt din toate acestea si sa ajungi la o concluzie.

Intr-un an m-am schimbat enorm… uneori chiar eu sunt uimit de  cum au decurs lucrurile. M-am  acceptat complet, sunt fericit cu persoana mea  si am certitudinea ca nu este ceva rau in a fi gay, am cunoscut oameni care m-au facut sa realizez ca nu traim in utopie si trebuie sa impacam mereu ratiunea cu acea parte mai sensibila. Pot sa spun ca sunt multimit de cum au evoluat lucrurile.

 

Cred ca deja va intrebati spre ce directie se indreapta  aceasta polologhie sau ce scop au cuvintele mele. Urmatoarele  cuvinte se vor referi la partea sentimentala  si la evenimentele care au influentat-o in vreun fel. Dupa discutii pe messenger, pe romica, intalniri putine, dar proaste, ajunsesem la concluzia ca mai toti gay gandesc cu capul de jos, ori se cred prea destepti pentru generatia asta si de-abia le ajungi cu prajina la nas.Oameni care nu stiu ce este integritatea, care sunt in stare de orice pentru a-si satisface poftele in materie de sex. Pretind a fi personane de o sensibilitatea aparte, dar toti ajung sa te intrebe daca ai loc, de cat o ai sau daca esti dispus sa ti-o tragi cu ei.

Majoritatea te trateaza ca pe un trofeu de cucerit, crezand ca mai devreme sau mai tarziu vei ceda si vei zbura cu 250km/h  in patul lor. Ba unii se cred masculi irezistibili, feroce, care insipira masculinitate, dorinta de a fi dominant  si pentru care un refuz ar fi o tragedie, un nonsens. Deja am spus cam multe despre astfel de specimene. I-am pomenit  pentu ca am avut “onoarea” de a-i intalni pe planeta romica;  si cu anumiti tipi m-am si intalnit si mi s-a accentuat parerea ca pentru ei capul de jos functioneza, nu cel de sus. Nu sunt vreo usa de biserica, vreo maicuta anti-sex, dar s-a ajuns intr-un stadiu in care prostul gust si marlania primeaza.

Sa revenim la partea sentimentala 😀 . Intr-o seara ma uitam pe la utilizatorii din orasul meu pe vesnicul Romica si mi-a atras atentia starea unei persoane si am contactat-o. Au urmat discutiile menite familiarizarii. Am mai discutat ceva timp si la un moment dat discutiile s-au oprit… aproximativ 2 saptamani. Mi-a lasat impresia ca este o persoana cam inabordabila si am zis ca nu mai are rost sa incerc sa discut cu el. Au venit sarbatorile si imi trimisese o urare. Chiar m-am mirat ca mi-a mai trimis mesaj. Am avut un feeling si mi-am zis: ce  ar fi daca as incerca sa il cunosc mai bine. Asa am reluat legatura si am inceput sa vorbim.Am facut schimb de  id si discutiile s-au mutat pe messenger. Am discutat ce-am discutat si incepusem sa realizez ca acel neabordabil era de fapt o persoana agreabila, simpla si foarte de treaba.

Am fost socat cand am aflat ca avem cunostinte comune, chiar foarte multe. Culmea ca ne intalnisem accidental inainte cand eu eram cu acele cunostinte, dar nu ne-am zarit in mod evident. Stiam unul de altul, dar tangential, fara importanta. Cu cat  il cunosteam mai bine cu atat imi dadeam seama ca incepea sa imi placa de el… asa ca mi-am facut curaj dupa vreo 2 zile de framantari interioare  sa il chem la o plimbare prin oras. Sincer sa fiu credeam ca o sa ma refuze, dar nu a fost asa. Asa ca ne-am intalnit  la locatia stabilita si ne-am plimbat cateva ore, am vorbit si ne-am familiarizat unul cu altul si face to face. Trebuie sa recunosc ca inca de la acea intalnire ma gandeam ca as fi norocos daca mi-ar fi mai mult decat un simplu prieten, ca persoanele care au avut parte de  iubirea lui si cele care vor avea parte de aceasta au dat peste  sau vor da peste o comoara de om. Este prima persoana careia i-am permis sa ma priveasca direct in ochi, sa ma descopere prin fereastra sufletului meu si fata de care am simtit nevoia de a fi 100% sincer indiferent de ce va fi.

Am mai discutat o perioada de timp si suprinzator a spus ca vrea sa ne vedem si a doua oara. Asa ca ne-am vazut. Ne-am dus intr-un parc destul de spatios si relativ putin vizitat. Am discutat despre diverse subiecte, dar ciudat… voiam sa il imbratisez… eram innebunit sa ii admir genele lungi, negre si sa ii observ ochii linistiti, care imi imspirau calmitate si echilibru. Ne asezasem la un moment dat pe niste scari si priveam amandoi cerul… parca era o scena rupta dintr-un film  cu tematica gay… ba chiar a afirmat el asta sau eu am spus. Imi doream sa il sarut, dar imi era teama sa nu pic de clovn, sa nu dau in penibil. Imi doream sa il tin de mana si sa il strang cu putere in brate. Observam o anumita stare de agitatie la el… ce-i drept gesturi subtile, dar care imi dadeau de inteles ca isi dorea si el ceva. Din pacate am considerat ca descifrez gresit aceste gesturi si ca mintea imi joaca feste. Ne-am continuat plimbarea si a venit momentul sa plecam spre casa. Seara am inceput sa vorbim din nou pe messenger si mi-a marturisit ca isi dorea sa ma sarute, dar nu stia daca va fi ok daca o face sau nu. I-am recunoscut ca imi doream si eu acelasi lucru si pot sa spun ca amandoi am regretat ca nu am facut-o.

Din fericire acel moment ne-a certificat ca exista sentimente din ambele parti si ca  este clar ca exista o legatura intre noi. Este prima persoana care s-a incumetat sa ma descopere pe interior, sa treaca de bariera care ma face sa par o persoana dura, inexpresiva si care nu m-a tratat ca pe o jucarie sexuala ieftina aruncata pe un  site care aduce mai mult a sex-shop. Din  acel moment am inceput sa ma deschid si eu mai mult (stiu ca are doua sensuri, luati-l pe cel bun) si sa ii arat ce simt. A inceput sa imi fie dor de el, uneori al naibii de tare si in aceste momente doar afurisitul de timp imi este potrivnic. Ne-am intalnit si a treia oara. De aceasta data era diferit, stiam ca simtim ceva si eram pregatiti sa facem un gest atat de simplu, dar cu o mare insemnatate. Am gasit un loc mai ferit si ne-am sarutat. Am simtit afectiune, apropriere si faptul ca  ceea ce simt nu este doar o himera ca alta data, ci este ceva mai matur, mai evoluat. Ne-am plimbat (din pacate spatiul nu ne-a permis sa ne  tinem de mana. Nu ca as incerca sa fac asta in Romania…) si am dat multe ture de parc  ca sa mai gasim un loc in care sa nu  fie oameni sau vreun factor care ne-ar putea da de gol cand ne sarutam (sa nu fi venit vreo baba sa ne dea in cap cu vreo cruce, ofensata de faptul ca nu perpetuam specia si preferam maciuca).

I-am marturisit ce simt pentru el si e prima persoana care m-a facut sa ii daruiesc „Cele doua cuvinte”. Este persoana care mi-a desfiintat cateva mituri doar prin existenta sa si care a reusit sa scoata dintr-un inexpresiv ca mine (o piatra cum imi place mie sa zic) sentimente… si ce sentimente 😀 . Mi se umple sufletul de bucurie cand il vad, cand stiu ca o sa vorbesc cu el si mereu numar zilele pana cand il voi vedea din nou.

Pot sa aseman intalnirea noastra cu o miscare dezordonata a unor molecule care au trecut una pe langa alta de multe ori si care intr-un sfarsit s-au ciocnit si au format o reactie chimica. Nu vreau sa fiu patetic, dar ma simt norocos ca este in viata mea si ca imi incep fiecare dimineata cu mesajul lui. A ajuns mai important decat licoarea magica de dimineata (cafeaua). Alaturi de el nu trebuie sa port nicio masca, nu trebuie  sa mimez vreo stare de dragul de a fi cum iti dicteaza altii, ci sunt eu.

Ca sa concluzionez, va sfatuiesc sa ganditi pozitiv, sa vedeti partea plina a paharului, chiar daca este vorba de un strop amarat si sa credeti in iubire. Vorba unei profesoare dragi: ”Nu credeti in iubire? Nu stiti ce este iubirea? Ne spalam dimineata pe dinti pentru ca ne iubim, ne aranjam pentru ca ne iubim, ii iubim pe cei din jur pentru ca ii iubim.” J)… Iubirea este peste tot. Pot sa spun ca sunt  norocos ca l-am cunoscut si ma bucur sa mi-am ascultat anumite feeling-uri  si am imbinat ratiunea cu sentimentele. Iubirea este sentimentul care ne face sa renuntam la orgoliul propriu si sa punem binele persoanei de langa noi mai presus de binele propriu.

 

4 COMMENTS

  1. Citind un pasaj din articolul tău, referitor la inexorabilul şi fatalul dinamism al timpului, pe care tu îl descri atât de plastic (“nesimtitul, nici nu ne baga in seama, trece si nu se mai intoarce”, nu lipseşte decât o imprecaţie!), mi-au veni în minte cuvintele lui Blaga (Lucică, nu Vasilică!), cu care el deschide volumul În marea trecere: “Opreşte trecerea. Ştiu că unde nu e moarte, nu este nici iubire -,şi totuşi te rog: opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea”.
    Prin urmare, fie, iubirea este dată muritorilor (de cine?) şi dacă ei ar rămâne statornici, nu ar mai cobi,sau poate că iubirea ce ar putea să zguduie şi “tăria”, nu atinge nici măcar o clipă de veşnicie ( este un oximoron).Eu vreau să cred de fapt, că în subsidiar este o implorare spre “reînsămânţare” a iubirii,în sensul în care tu scriai: “si in aceste momente doar afurisitul de timp imi este potrivnic”.
    Este paradoxal pseudonimul tău, Sadlove, pentru că din spiritul textului tău reiese tocmai contrastul. Însă reise dorinţa spre mai bine, excelsior!
    Într-o cheie personală, nu ştiu la ce m-am gândit când l-am ales pe al meu. Parcă l-aş fi ales tocmai de pe romică.

  2. Cata frumusete in articolul tau,nick-ul trebuie sa il schimbi pentru ca e total opus cu persoana sincera,romantica si iubitoare pe care am vazut-o eu dupa ce am citit acest articol care este foarte bun! 😀

Comments are closed.

Vezi si...

8 zile, de cand esti acasa, 8 zile de cand nu ma mai opresc sa zambesc, sa zambim si sa ne chinuim... Dupa cum bine am zis, Ametitul de pe deal... a revenit acasa, ce-i drept cu o taietura de pe gat prin spatele urechii pana mai sus, o taietura...

Articole din aceeasi categorie