No menu items!

To read: about…

Acelasi autor

Sărutând pe stradă

Azi am fost tentat să sărut pe cineva în plină stradă, în văzul lumii. M-am abținut, desigur. Nu se cade ca un bărbat să...

Top-down vs. Bottom-up

Am participat în data de 10 decembrie, cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, la o dezbatere organizată de către MozaiQ LGBT, o nouă...

Afectivitate, atracție și prietenie platonică

Se spune că prieteniile între bărbații gay și în general între persoanele non-heterosexuale sunt cele mai greu de menținut și întreținut, pentru că, deh,...

Precaritatea

Dacă este o condiție specifică care caracterizează starea socială a unor segmente largi a populației LGBTQI din România, atunci aceasta este precaritatea, sub diferitele...

Efectul bulgărelui de zăpadă

Căsătoria între persoane de același sex a devenit în ultimele două decenii pilonul principal al mișcării LGBT, în special a celei din Statele Unite...
MarioG
MarioG
Mario G este un tânăr entuziast, pasionat de tot ce ține de „social”. Pe DarkQ publică articole despre discriminare, normativitate, legislație și politici queer, precum și despre construcția socială a identității de gen și a orientărilor sexuale.

Pentru că tot citesc articole bune despre lume, gay, queer, homosexualitate și altele, m-am gândit că v-ar plăcea și vouă să le citiți, așa că mai jos aveți câteva articole atent selecționate din ce am citit în ultima vreme și mi-a plăcut:

1. A frat boy’s “gay experience” este un articol din Salon despre complexitatea și fluiditatea sexualității umane.

Since I was 8 years old, other boys have crossed their forearms and slapped them against their crotches and said, “Suck it!” to insult someone as cowardly, weak, a pussy. Which I think was part of what made actually doing it so damn thrilling.

I watched his pubic hair zoom in and out as I rocked my head back and forth, and I pictured a friend, my dad, myself walking in — what would they think?

Heterosexual masculinity is held in check by threat, and men police each other to not break the rules (at penalty of exile). By submitting to emasculation, drowning in it, there was no point in defending myself further. What are you gonna say now? I’ve already sucked it.

Then the voices came.

They sputtered in haste to explain this plot twist in what had been a relatively stable narrative. “But you’ve always liked women.” “But you play sports and fix things.” “But you have a deep voice and wear workmen boots.” “But you eat lots of food and fart and —”

The croaking throats, rushing to the aid of my heterosexual side, were almost comical — it was all in my head! But my brain just pleaded with me, “Please, don’t go there.” A desperate chorus of old men and silly boys.

2. The problem with “coming out”: The flawed cultural expectations of gay life in America este un alt articol din Salon despre problemele asociate ieșirii din dulap și „capcana toleranței”

The larger social message now, however, is that coming out will promote tolerance. So the tolerance framework depends on coming out but insists that it be done quietly and correctly so as not to stir up or upset heterosexual equanimity. At the same time, and contradictorily, the fantasy of a newly tolerant world downplays the persistence of the closet and therefore conceals the continued strength of homophobia.

So one must be “known” to be tolerated. But not all ways of being out are equally validated, nor are all motivations for coming out similarly situated. In truth, we have different expectations of the people we come out to.

3. It’s a New Day in the Gayborhood din The New Yorker vorbește despre gayborhood-uri, cartierele gay (Castro, etc.) din America și graduala dispariție, o dată cu gentrificarea și liberalizarea drepturilor pentru homosexuali. Câți dintre noi știam originea acestor cartiere?

Gay bars and clubs have existed since the late nineteenth century, but Ghaziani traces the rise of the gayborhood to the Second World War, when the military discharged thousands of men and women for being gay, and many looked for new homes in the cities that housed or were near their military bases, including San Francisco, Seattle, New York, and Miami. Gays and lesbians congregated mostly out of self-protection, Ghaziani explains, but gradually established rich social, business, and political networks that became draws in themselves, giving rise to such fixtures as the Castro in San Francisco, Dupont Circle in Washington, D.C., the South End in Boston, and Boystown in Chicago. These neighborhoods shared a few defining characteristics: known geographical boundaries, a concentration of gay residents who celebrated gay culture, and clusters of gay-friendly and gay-owned businesses.

4. Gay, Jewish, Mentally Ill, and a Sponsor of Gypsies in Romania este scris de către Andrew Solomon, cel care a vizitat România în această vară și a fost în mijlocul scandalului homofob ce a implicat Biblioteca Centrală Universitară din București.

Societies in transition are always studies in contradictions. How did Romania relate to Jews, to the mentally ill, to gay people, to Gypsies? Everything I represented seemed to attract prejudice there. I had not intended to set off a scandal, nor had I anticipated how sad the six-day trip would make me. But I had likewise not imagined the surges of joy beneath those cherry trees and at New Europe College. The supporters of social liberalization in a poor, conservative, religious country are not the mainstream. Those women with hoes near Dorohoi were not going to get behind gay marriage or mental health, and they probably don’t like Jews or Gypsies. But Romanian is a Latin language, and Romanians blend the warmth of Italians with the combative spark of Slavs. Various Romanians pointed out that, because my grandfather was born there, I could get a Romanian passport, and some asked me to do so. I’m contemplating it seriously. It’s a horrible place and we were lucky to get out of there, but it’s also a wonderful place and I’m lucky to have returned.

5. The Closing of the Rights Mind vorbește despre trecerea graduală a conservatorilor de la opoziție, la negare și acceptare limitată a egalității în drepturi.

6 COMMENTS

  1. Nu e România chiar așa de oribilă (cum scrie in cel de al 4-lea artcol), dacă te aștepţi să vezi lucruri oribile intr-o ţară și vii cu păreri preconcepute (stereotipuri), de aceste stereotipuri te vei “lovi”… E ca și cum ai spune că angajaţii de la ANAF sunt niște scârbe, atunci numai scârbe vei intâlni; eu am avut treabă pe la ANAF și nu am avut probleme deoarece nu am avut păreri preconcepute. Dacă cineva nu te/ne acceptă (tolerează – deși urăsc cuvântul ăsta) din cauză că avem o altă orientare sexuală, inseamnă că acei indivizi care ne dispreţuiesc nu au ce căuta in viaţa noastă ! Fain articolul ! PS. Nu știu ce se-ntâmplă de sunt tot mai rare articolele de pe acest site…

  2. @Sobolan Clinton:

    Cred că nu ai dreptate atunci când spui că ar trebui să fii indiferent dacă cineva te place sau nu.

    Desigur, în viața personală, asta este adevărat – ești liber să îți alegi prietenii cum vrei. Dar în viața luată per ansamblu, mai ales într-o țară relativ coruptă cum este România, diferența dintre a fi plăcut și a nu fi plăcut adesea face diferența între a avea sau nu parte de încurajarea și încrederea de sine necesare pentru te dedica la școală, între a fi sau nu angajat/promovat într-un mediu profesional, între a putea sau nu face o carieră într-o poziție publică, etc. etc.

    Nici în țările dezvoltate societatea nu este mașinăria meritocratică care se laudă a fi. Mereu vei avea nevoie ca oamenii să te placă, pentru a îți putea îndeplini potențialul în viață.

  3. Andrew Solomon e invitat sa-mi heteronormativzeze pula, ca la Dorohoi. A petrece o saptamana in Romania si a scuipa pe ea pentru ca nu te-a gadilat cum ai planuit la orgoliul de scriitor “strain” e fix micime sufleteasca, orgoliu inflamat si comportament de vulpe curva. Nu te accepta ai tai? Niste trogloditi, pula mea, bine ca ma depresionez artistic in America…

  4. Pederanger cât de plastică exprimarea ta, aproape că am avut aceeași simțire când am văzut prima oară un tablou de Picasso, eu fiind un incurabil iubitor de natura și a pictorilor peisagiști, gen Albert Bierstadt.

  5. Martin ai dreptate până la un punct, așa cum și Sobolan Clinton are dreptate. Dar cum să aveți amândoi dreptate vizavi de același subiect!
    Ei bine, e ca-n bancul ăsta,

    – Odată, la un rabin, vestit pentru înțelepciunea cu care judeca pricinile și cu care împărțea dreptatea, se duce și Ițic să asiste la o judecată.

    Il ascultă rabinul pe întâiul împricinat, se gândește și-i răspunde:

    – Ai dreptate.

    Îl ascultă și pe al doilea Împricinat și zice:

    – Și tu ai dreptate.

    – Rabine, zice atunci Ițic, dar nu se poate să aibă și unul și altul dreptate.

    -Și tu ai dreptate, Îi răspunde rabinul lui Ițic.

    Concluzia o trageți voi.

Comments are closed.

Vezi si...

Aventuri prin oraşul gri!

  Nu am mai scris de mult pe acilişea! Aşa că m-am gândit să vă binedispun sau indispun (don’t care) cu o mică poveste. De vreo 3 luni m-am mutat în Bucureşti (oh jolly me). M-am hotărât că trebuie să plec din locul unde nu prea sunt şanse ca eu să...

Articole din aceeasi categorie